Pretentii. Decizia nr. 714/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 714/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 13-02-2015 în dosarul nr. 10974/86/2013
Dosar nr._ - Pretenții -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV ȘI F.
DECIZIA NR. 714
Ședința publică din 13 februarie 2015
Președinte G. F.
Judecător A.-M. T.
Judecător C. T.
Grefier D. B.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul S. V., CNP_, domiciliat în loc. Vicovu de Sus, ., jud. Suceava, cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat R. O., cu sediul în mun. Rădăuți, .. 62, jud. Suceava, împotriva sentinței nr. 4825 din 18 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal (dosar nr._ ), intimați fiind pârâții Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în mun. Suceava, .. 7, jud. Suceava, și S. F. Municipal Rădăuți, cu sediul în mun. Rădăuți, .. 3, jud. Suceava.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei, după care instanța, în temeiul art. 131, raportat la art. 96 alin. 3 și art. 483 din Noul Cod de procedură civilă și art. 8 și 10 din Legea nr. 554/2004, se declară competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza. Totodată, constatând recursul legal timbrat și în stare de judecată, rămâne în pronunțare cu privire la acesta.
După deliberare,
CURTEA ,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal și înregistrată sub nr._ din data de 07.11.2013, reclamantul S. V. a solicitat obligarea pârâtei Direcția G. a Finanțelor Publice Suceava - Administrația Finanțelor Publice Rădăuți la restituirea sumei de 7.026 lei, reprezentând timbru de mediu, plus dobânda fiscală aferentă, calculată potrivit disp. art. 124 Cod proc. fiscală, de la data achitării și până la data restituirii efective, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esență, că a achiziționat un autoturism second-hand marca RENAULT, iar pentru înmatricularea acestuia în România a fost obligat să plătească timbrul de mediu în cuantum de 7.026 lei, sumă achitată conform chitanței . nr._ din data de 04.09.2013.
Prin sentința nr. 4825 din 18 septembrie 2014, Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, acțiunea având ca obiect „pretenții“, formulată de reclamantul S. V., în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – prin S. F. Municipal Rădăuți.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul S. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, arată că înmatricularea în România a unui autoturism înmatriculat pentru prima dată într-un alt stat membru al Uniunii Europene, unde s-a plătit deja o taxă de poluare, nu poate fi supus, din nou, taxării cu același gen de taxă, încălcându-se principiul evitării dublei impuneri.
În cauză sunt aplicabile, în mod direct, dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, fapt ce rezultă din art. 148 din Constituția României, conform cu care, „ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare".
Prin Legea nr. 157/2005, de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Deoarece în România, stat comunitar, nu se percepe niciun fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele deja înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, se apreciază că există o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate din Tratatul C.E.E. și se încalcă principiul libertății circulației mărfurilor, prin dezavantajarea, direct sau indirect, mașinilor din celelalte țări membre U.E., în competiția cu produsele similare autohtone.
Dispozițiile art. 110 T.F.U.E. prevăd faptul că "(1) Niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare; (2) De asemenea, niciun stat membru nu aplică, produselor altor state membre, impozite interne de natură să protejeze, indirect, alte sectoare de producție".
Scopul art. 110 T.F.U.E. este acela de a împiedica periclitarea efectivelor art. 28-30 T.F.U.E., prin taxarea internă discriminatorie.
Cum tratatul interzice taxele vamale la import și la export, precum și taxele cu efect echivalent, aceste din urmă prevederi ar fi lipsite de conținut dacă produsele străine ar putea fi supuse unui regim fiscal mai sever față de produsele interne, ulterior traversării frontierei statului membru a acestor produse, dezavantajându-se, prin acest procedeu, produsele aflate în raport de concurență cu produsele indigene.
Art. 110 T.F.U.E. are tocmai rolul de a împiedica acest aspect, în doctrină arătându-se faptul că această normă impune o "neutralitate totală a fiscalității interne în ceea ce privește produsele naționale și cele importate."
Potrivit jurisprudenței C.J.U.E., interdicția prevăzută la articolul 110 T.F.U.E. trebuie să se aplice, de fiecare dată, când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre, favorizând produsele naționale.
Instanța de contencios european a arătat că articolul art. 110 T.F.U.E. ar fi golit de sensul și de obiectivul său, dacă statelor membre le-ar fi permis să instituie noi taxe, care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare, disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate.
O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne, al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute de art. 28 T.F.U.E., 30 T.F.U.E. și 34 T.F.U.E., referitoare la interzicerea taxelor vamale la import și export, a restricțiilor cantitative la import, precum și orice taxe și măsuri cu efect echivalent.
În hotărârea pronunțată de către C.J.U.E., în C-402/09, I. T. (reglementarea internă anterioară – O.U.G. 50/2008), raționamentul C.J.U.E. se aplică, mutatis mutandis, și în ceea ce privește Legea nr. 9/2012, cel puțin în forma sa în vigoare până la data de 1 ianuarie 2013, era contrară dreptului unional.
Potrivit reglementării aplicabile la momentul respectiv, cu ocazia achiziționării unui autovehicul second-hand deja înmatriculat în România (produs național, în sensul art. 110 T.F.U.E.), dobânditorul nu era obligat la suportarea unei sarcini fiscale, în timp ce, pentru ipoteza în care problema s-ar pune în raport de un autovehicul de ocazie importat (produs al altui stat membru, în accepțiunea art. 110 T.F.U.E.), în vederea punerii sale în circulație în România, sarcina fiscală prevăzută de normele dreptului intern se aplică.
În aceste condiții, fiind relativ clar caracterul și efectul discriminator al reglementării interne, în raport de produsele importate, precum și corelativul efect favorizant în raport de produsele naționale, Curtea, ulterior sublinierii faptului că "articolul 110 T.F.U.E. obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul, astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea în acest mod a importului de vehicule de ocazie similare", a concluzionat ferm că "articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
În cauza de față, instanța trebuie să constate incompatibilitatea O.U.G. 9/2013 privind timbrul de mediu cu dispozițiile art. 110 T.F.U.E. Legiuitorul roman a urmărit, în principal, găsirea unei formule legislative care să nu mai conțină deficiențele vădite a celor anterioare (care instituiau o clară diferență de tratament în favoarea produselor naționale - care nu erau supuse sarcinilor fiscale - și cele importate - care erau supuse acestor sarcini).
Astfel, prin O.U.G. 9/2013, legiuitorul a încercat înlăturarea văditei diferențe de tratament fiscal față de autovehiculele importate din statele membre ale Uniunii Europene, în vederea punerii lor în circulație în România, și produsele naționale, stabilind faptul că timbrul de mediu se va datora și pentru produsele naționale cu privire la care s-au achitat sarcinile fiscale prevăzute de reglementările anterioare (art. 4 alin. 1 lit. c din G,U.G. nr. 9/2013), precum și pentru acele autovehicule pentru care, chiar dacă aceste sarcini fiscale s-au aplicat ulterior, persoanele cărora li s-au efectuat aceste prelevări de natură fiscală au obținut restituirea lor, ca urmare a unei proceduri judiciare (art. 4 alin. 1 lit. d din O.U.G. 9/2013). La articolul 4, alin. 1 lit. d din O.U.G. 9/2013 s-a prevăzut că timbrul de mediu se datorează și cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat, în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus, de către instanțe, restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Potrivit dispozițiilor art. 4 din O.U.G. nr. 9/2013, timbrul de mediu se datorează: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare; b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7; c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa de poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării; d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat, în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus, de către instanțe, restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei de poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
În cauză, trebuie analizată situația avută în vedere de art. 4 lit. a din O.U.G. nr. 9/2013, în ceea ce privește autoturismele importate din alte state membre, în vederea punerii lor în circulație în România (s.n. - A.P.).
Reglementarea actuală cuprinsă în O.U.G. 9/2013 privind timbrul de mediu nu se află în consonanță cu art. 110 T.F.U.E. în ceea ce privește autovehiculele second-hand importate din statele membre ale Uniunii Europene, în vederea punerii lor în circulație în România (s.n. - A.P.).
Astfel, cum s-a arătat anterior, în analiza domeniului de incidență al art. 110 T.F.U.E. și în analizarea hotărârii C.J.U.E. în cauza I. T., în baza normelor unionale aplicabile (art. 110 T.F.U.E.), normelor fiscale interne nu le este permis să favorizeze vânzarea autovehiculelor second-hand naționale, corelativ descurajând importul de vehicule second-hand similare.
Cu toate acestea, se constată că același efect favorizant față de produsele naționale îl prezintă și dispozițiile O.U.G. 9/2013 privind timbrul de mediu, cel puțin în raport de autovehiculele de ocazie importate din statele membre ale Uniunii Europene (s.n. - A.P.).
Trebuie menționat faptul că, pe de o parte, parcul auto intern este compus, într-o proporție relativ importantă, de autovehicule, bunuri naționale, în accepțiunea art. 110 T.F.U.E., cu privire la care s-a achitat deja taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, ex-art. 214/1 C. fisc, taxa de poluare O.U.G. 50/2008 sau taxa pentru emisiile poluante, Legea nr. 9/2012, taxă care nu a fost restituită ulterior prelevării, astfel încât, o însemnată parte din piața autovehiculelor de ocazie interne sunt scutite de aplicarea sarcinii fiscale prevăzute de O.U.G. 9/2013.
Pe de altă parte, autovehiculele similare importate din alte state membre U.E. (bunuri ale altor state membre, în sensul art. 110 T.F.U.E.) vor fi supuse unei astfel de sarcini fiscale cu ocazia primei lor înmatriculări în România (art. 4 lit. a din O.U.G. 9/2013).
Prin acest efect al O.U.G. 9/2013, persoanele care urmăresc achiziționarea unui autovehicul sunt direcționate înspre dobândirea unui autovehicul național din categoria acelora nesupuse plății timbrului de mediu, în timp ce, în ipoteza achiziționării unui autovehicul dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, invariabil, această sarcină fiscală se va aplica cu ocazia primei înmatriculări a acestuia în România (art. 4 alin 1 lit. a din O.U.G. 9/2013), astfel încât, rezultă caracterul indirect discriminator față de produsele importate al actualei reglementări interne, efect contrar dispozițiilor art. 110 T.F.U.E.
Raportat la cele mai sus expuse, dispozițiile O.U.G. 9/2013 privind timbrul de mediu sunt contrare dispozițiilor art. 110 T.F.U.E., în ceea ce privește autoturismele de ocazie achiziționate din alte state membre unionale, în vederea punerii acestora în circulație în România, întrucât au drept efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale exceptate de la plata timbrului de mediu, descurajându-se, în acest mod, importul produselor similare a altor state membre, aspect care jurisprudența C.J.U.E. l-a sancționat în cauza I. T..
Cu privire la regulile privind rambursarea sumelor prelevate cu încălcarea dreptului comunitar, arată că, potrivit jurisprudenței Curții, sunt reguli naționale, însă aceste reguli trebuie să respecte principiul echivalenței (pentru cererile de rambursare bazate pe încălcarea dreptului european nu pot fi instituite condiții mai puțin favorabile decât pentru cererile similare, bazate pe încălcarea dreptului național) și principiul efectivității (regulile naționale nu trebuie să facă excesiv de dificil sau practic imposibil exercițiul drepturilor conferite de dreptul european - afacerea C-228/96, aprilie, în culegere 1993, p. I - 7141, par. 18).
Legiuitorul român a conferit contribuabilului dreptul de contesta calculul taxei de poluare, în timp ce Curtea de Justiție a U.E. recunoaște contribuabilului dreptul de a solicita rambursarea unei taxe plătite cu încălcarea dreptului european, independent și indiferent de orice contestație asupra actului administrativ, prin care a fost stabilită această taxă.
Pentru aceste considerente, solicită casarea sentinței recurate, admiterea acțiunii și restituirea sumei de 7026 lei, reprezentând timbru de mediu pentru autovehicule, cu dobânda fiscală de la data plații și până la data achitării efective.
Pârâții intimați nu au formulat întâmpinare.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 9/2013, timbrul de mediu se aplică pentru categoriile M1, M2, M3 și N1, N2, N3, astfel cum sunt acestea definite în RNTR2.
Conform art. 4 din același act normativ, obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Rezultă, din cuprinsul textelor de lege învederate, că timbrul de mediu este impus fără discriminare tuturor autovehiculelor, atât celor de producție internă, cât și a celor de producție comunitară, la prima înmatriculare pe teritoriul țării, cât și celor rulate cu privire la care se transcrie dreptul de proprietate și pentru care, fie nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, fie s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, a taxei pe poluare pentru autovehicule sau a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
O.U.G. nr. 9/2013, respectiv art. 4, prin reglementările sale, nu aduce atingere, în mod direct sau indirect, egalității de tratament între produsele naționale și cele importate, iar interdicția pe care o stabilește art. 110 (fost 90) par. 1 prin Tratatul de Instituire a Comunității Europene și potrivit căruia, ”Niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne sau de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”, trebuie aplicată de fiecare dată când o prevedere fiscală este de natură să descurajeze importul de bunuri din alte state membre, favorizând producția internă sau bunurile disponibile pe piața națională.
Nu este dat caracterul discriminatoriu al O.U.G. nr. 9/2013 în ceea ce privește achiziționarea efectivă a unui autoturism, fie de pe teritoriul României, fie dintr-un stat membru U.E. Câtă vreme se invocă încălcarea liberei circulații a bunurilor, ceea ce prezintă relevanță e achiziționarea efectivă a unui asemenea bun și condițiile în care ea poate fi realizată, nu împrejurarea că e posibil să se afle în circulație autoturisme pentru care nu s-a achitat taxa de poluare sau taxa specială pentru autoturisme ori acestea au fost restituite.
Susținerile privind efectul descurajant al timbrului în ceea ce privește achiziționarea autoturismelor din spațiul comunitar au un caracter general, nefiind suficient de precise și concordante. Câtă vreme nu s-a descris și dovedit, printr-un calcul concret, faptul că regimul timbrului de mediu este astfel stabilit încât descurajează, la modul real și obiectiv, punerea în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate din statele membre U.E., fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură, de pe piața națională, motivele recurentului rămân simple alegații.
În același context, Curtea reține că invocarea cauzelor T. - C402/2009 și N. – C263/2010 sunt simple argumente teoretice, câtă vreme nu sunt raportate la realitatea juridică ce decurge din O.U.G. nr. 9/2013. În cauzele menționate, C.J.U.E. a explicat, în concret, care sunt împrejurările ce dau taxei un caracter descurajant, argumentare ce lipsește din conținutul recursului formulat.
Așadar, cauzele pronunțate de C.J.C.E. în legătură cu taxa de poluare nu sunt incidente, întrucât nu există o discriminare rezultată din faptul că reclamantul, ce a achiziționat vehicul rulat înmatriculat anterior într-un alt stat membru, este obligat a plăti taxa de timbru de mediu, în condițiile în care aceasta este datorată, atât de cei care achiziționează un vehicul produs/rulat în România, cât și de cei cărora li s-a restituit taxa pe poluare sau taxa pentru emisii poluante printr-o hotărâre judecătorească.
Totodată, apreciază Curtea a fi de reținut și faptul că nu există nicio dispoziție a dreptului U.E., care să interzică statelor membre a institui un sistem general de impozite interne aplicabile, potrivit unor criterii obiective unei categorii determinate de bunuri, precum autovehiculele.
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, nefiind date motivele de recurs invocate și că, nici din oficiu nu există motive de casare, în temeiul art. 486, 496 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul S. V., CNP_, domiciliat în loc. Vicovu de Sus, ., jud. Suceava, cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat R. O., cu sediul în mun. Rădăuți, .. 62, jud. Suceava, împotriva sentinței nr. 4825 din 18 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal (dosar nr._ ), intimați fiind pârâții Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în mun. Suceava, .. 7, jud. Suceava, și S. F. Municipal Rădăuți, cu sediul în mun. Rădăuți, .. 3, jud. Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 13 februarie 2015.
Președinte,Judecători,Grefier,
Red. A.M.T.
Tehnored. D.B.
Jud. fond: G.O.
Ex. 6
19.02.2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 727/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Alte cereri. Decizia nr. 675/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
