Pretentii. Decizia nr. 462/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 462/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 41/40/2014
Dosar nr._ - pretenții –
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
Secția de contencios administrativ și fiscal
DECIZIA NR. 462
Ședința publică din 29 ianuarie 2015
PreședinteCoșman G.
JudecătorCiută E.
JudecătorVasile L.
GrefierDumitrescu E.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., cu sediul în municipiul B., .. 5, împotriva sentinței nr. 1427 din 16 septembrie 2014 a Tribunalului B. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal – în dosarul nr._, intimată fiind M. C. – CNP_, cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocatură „M. Saleh-A.”, din B., ., ., jud. B..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la acesta.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. la data de 07.01.2014 reclamanta M. C. în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași, a solicitat obligarea acesteia la restituirea taxă pentru emisii poluante achitată pentru înmatricularea autoturismului proprietatea sa, cumpărat din spațiul U.E, cu acordarea dobânzii la suma de restituit, calculată potrivit art. 124 Cod procedură fiscală, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că a cumpărat un autoturism second hand din spațiul U.E. și a fost obligat să plătească taxa pentru emisii poluante provenite de la autoturisme în sumă de 1.287 lei în vederea înmatriculării autoturismului, taxă instituita prin Legea 9/2012. A considerat că această taxă este discriminatorie și nelegală raportată la dispozițiile art. 90 alin. 1 din Tratatul CE care prevede în mod imperativ că nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state impozite interne de orice natură mai mari decât cele aplicate direct sau indirect produselor naționale similare. Taxa pentru emisii poluante nu este percepută pentru autovehiculelor înmatriculate în România fiind percepută exclusiv pentru vehiculele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară. Ca urmare a numeroaselor acțiuni judiciare și a unei practici judecătorești constante autoritățile române au recunoscut neegalitatea taxei acesteia, în formele reglementate prin art. 214 alin. 1,2,3 din Legea 571/2003 și prin OUG 50/2008, astfel că această taxă este în continuare ilegală.
Prin sentința civilă nr. 1427 din 16 septembrie 2014, Tribunalul B. a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice B.; a admis acțiunea formulată de reclamanta M. C., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași.
A obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 1.287 lei reprezentând taxă pentru emisii poluante achitată cu chitanța . nr._ din 30.03.2012 și dobânda prevăzută de art. 124 Cod procedură Fiscală, începând cu data plății respectivei sume și până la restituirea ei efectivă, precum și la plata sumei de 128,70 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului a arătat că, în conformitate cu principiu „tempus regit actum”, legislația aplicabilă în litigiu aflat pe rolul Tribunalului Sibiu este OUG nr.50/2008, astfel cum era în vigoare la data de 27.10.2008, amendamentele aduse OUG nr.50/2008 au intrat în vigoare ulterior datei de 27 octombrie 2008.Deosebit de situația raportului juridic născut la 27.10.2008, în care una din părți este domnul T., în ceea ce privește ordonanțele de modificare ale OUG nr.50/2008, este evident faptul că acestea nu sunt aplicabile, în condițiile în care drepturile și obligațiile părților – conținutul raportului juridic – au fost stabilite la o dată la care aceste acte normative nu erau în vigoare. În raport de aceste precizări consideră că efectele Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza T. nu sunt incidente .
Potrivit OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule se datorează această taxă pentru autovehiculele din categoriile M.1 – M.3 și N.1 – N.3, astfel cum sunt acestea definite în Reglementările privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 211/2003.
Autoturismul reclamantei nu intră în categoriile exceptate de la plata taxei pe poluare. Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în România și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second – hand. Deoarece OUG a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008, rezultă că taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară. Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă. Pentru a interpreta corect acest act normativ și a identifica intenția legiuitorului, trebuie utilizată interpretarea teleologică: în expunerea de motive care însoțesc proiectul de lege privind aprobarea OUG nr. 50/2008 depus la Parlament, este menționat în mod expres că dacă nu s-ar fi promovat acest act normativ, o consecință ar fi fost facilitatea intrării în România a unui număr foarte mare de autovehicule second – hand cu vechime peste 10 ani, care ar fi fost achiziționate datorită prețului foarte mic. Așadar, se vrea ca taxa pe poluare, al cărui scop este „poluatorul plătește”, să aibă ca efect imediat diminuarea introducerii în România a unor autoturisme second – hand deja înmatriculate într-un alt stat membru .
CEJ a interpretat în sens foarte larg noțiunea de taxe cu echivalent, apreciind că acestea sunt orice taxe de ordin financiar indiferent de cât de mică este suma, indiferent de nume și metode percepute în mod unilateral, pentru mărfuri de proveniență internă sau externă ca urmare a faptului că acestea traversează granița. De menționat este și faptul că taxa, sub denumiri diferite, se percepe în aproape toate statele Uniunii Europene și se calculează fie în funcție de valoarea reală a autovehiculului, prețul facturat sau din prețul mașinii, Comisia Europeană a recunoscut că taxa pe poluare corespunde normelor comunitare și procedura demarată de către aceasta împotriva României a fost ridicată în 29.01.2009, urmare a faptului că nouă reglementare era compatibilă cu art.90 din TCE .
În ceea ce privește obligarea la plata dobânzii în conformitate cu art.124 Cod procedură fiscală, consideră că aceste prevederi nu sunt aplicabile în cauză.
Conform art. 124 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 republicată, doar pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 sau art. 70, după caz.
De asemenea consideră că în mod greșit a fost obligată și la plata cheltuielilor de judecată, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art.274 alin. 1 Cod procedură civilă.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor invocate, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În speță este incident dreptul comunitar, mai exact dispozițiile art. 110 T.F.U.E., primul paragraf (fost art. 90 alin. 1 T.C.E.), care interzic orice discriminare între produsele naționale și produsele altor state membre, așadar și o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate „produselor altor state membre” și impozitele „interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Așadar, discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.
În fapt, reclamanta a achiziționat un autoturism din spațiul Uniunii Europene, iar pentru înmatricularea acestuia în România a fost obligat să plătească taxa de poluare prevăzută de Legea nr. 9/2012, denumită taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, ce constituie venit la bugetul Fondului pentru Mediu, fiind gestionată de Administrația Fondului pentru Mediu, în scopul finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Ca și taxa stabilită prin O.U.G. 50/2008, cu modificările și completările ulterioare, taxa ce s-a impus reclamantei la prima înmatriculare a autoturismului în România nu este în mod evident o taxă vamală în sens strict și nici o taxă cu efect echivalent unei taxe vamale, impusă asupra mărfurilor pentru simplul fapt al trecerii frontierei de stat. Taxa nu este percepută în temeiul faptului că vehiculul trece frontiera statului român, ci cu ocazia primei înmatriculări a vehiculului pe teritoriul României, în vederea punerii sale în circulație. Prin urmare, taxa se încadrează în regimul general intern de impozitare a mărfurilor și trebuie analizată în raport cu art. 110 T.F.U.E.
În hotărârea preliminară în cauza C-402/09 din 07.04.2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Deși în cauza T. se constată că regimul de impozitare în discuție nu discriminează direct mărfurile de import, Curtea amintește că, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale (Hotărârea Nádasdi și Németh, punctul 47).
Prin art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2012, aplicarea dispozițiilor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 s-a suspendat până la 1 ianuarie 2013. Aceasta înseamnă că, în acest timp, potențialii cumpărători au fost orientați tot spre piața internă, având în vedere că nu se percepea nici o taxă în cazul transferului dreptului de proprietate al autovehiculelor deja înmatriculate în România. Taxa pentru emisii poluante nu se percepea nici de la autoturismele deja înmatriculate și care nu erau ofertate pe piața liberă, dar care, prin vechime, reprezentau factori de poluare.
CEJ, prin Ordonanța din 03.02.2014, dată în cauzele conexate C. și C. (C-97/13 și C-243/13), a reținut că „O.U.G. nr. 1/2012 a privat art. 4 alin. (2) de efectele sale până la 01.01.2013. Rezultă că regimul de impozitare în vigoare la data faptelor aflate la originea litigiilor principale avea, asemenea celui instituit prin O.U.G. nr. 50/2008, un efect descurajator în ceea ce privește înmatricularea unor autovehicule de ocazie cumpărate în alte state membre decât România și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante, în timp ce vehicule similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu erau în niciun fel grevate de o asemenea factură fiscală”.
Prin urmare, analiza CJUE din cauza T., în care, la pct. (58) din hotărâre s-a reținut că „Nu se poate contesta că, în aceste condiții, O.U.G. nr. 50/2008 are ca efect descurajarea impozitării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre”, este pe deplin aplicabilă și în cauza de față.
Cum dreptul comunitar este o ordine juridică independentă, care are prioritate de aplicare în fața dreptului național (cauza C. Enel), iar judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale (cauza Simmenthal), instanța, în lumina principiilor enunțate, va da eficiență normei de drept comunitar, astfel cum este ea interpretată de către Curtea de Justiție a Comunității Europene.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la eronata obligare la plata dobânzii, calculată conform art. 124 din Codul de procedură fiscală, Curtea constată că nici acesta nu este întemeiat.
Astfel, deși cadrul normativ incident în cauză este reglementat de O.G. nr. 92/2003, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în cauza C-565/11, I., a statuat că dreptul Uniunii se opune unui regim național precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua formulării cererii de restituire a acestei taxe sau la o dată ulterioară formulării acestei cereri.
Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene are putere obligatorie, atât pentru instanța de trimitere, cât și pentru celelalte instanțe. Mai mult, Decizia Curții are efecte ex tunc (și pentru trecut), cu excepția situației când, din motive de asigurare a siguranței circuitului juridic comunitar, prevede expres aplicarea deciziei ex nunc (numai pentru viitor). Această prevedere expresă nu s-a dispus în cauză.
Conform art. 124 din Codul de procedură fiscală,pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă, iar nivelul dobânzii este cel prevăzut la art. 120 alin. (7) și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori. Taxa de poluare a fost încasată de pârâta recurentă, făcându-se venit la bugetul general consolidat și reprezintă o creanță fiscală în sensul art. 21 din Codul de procedură fiscală, neavând relevanță destinația dată sumelor reprezentând taxă pentru poluare ulterior încasării lor. Prin urmare, având obligația restituirii taxei încasate, pârâta are și obligația de a plăti dobânda fiscală aferentă acesteia.
Este nefondată critica recurentei cu privire la obligarea la plata cheltuielilor de judecată. Pornind de la faptul că recurenta a pierdut procesul, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a disp. art. 453 Cod procedură civilă, care prevede „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”.
Constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, nefiind date motivele de recurs invocate, în temeiul art. 496 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., cu sediul în municipiul B., .. 5, împotriva sentinței nr. 1427 din 16 septembrie 2014 a Tribunalului B. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal – în dosarul nr._, intimată fiind M. C. – CNP_, cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocatură „M. Saleh-A.”, din B., ., ., jud. B..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 29 ianuarie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Redactat VL.
Jud. fond M. A.
Tehnored. D.E
4 ex. / 13.02.2015
| ← Alte cereri. Decizia nr. 675/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Pretentii. Decizia nr. 461/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
