Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 11/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 11/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 20-01-2015 în dosarul nr. 848/39/2014
Dosar nr._ - suspendare executare act administrativ -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 11
Ședința publică din 20 ianuarie 2015
PreședinteVințilă N.
Grefier H. L.
Pe rol, judecarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul Oacheș V., domiciliat în orașul Vatra Dornei, .. 5, ., . cu pârâtul M. T. București, cu sediul în municipiul București, .. 38.
La apelul nominal se prezintă reclamantul, lipsă fiind reprezentantul pârâtului.Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei după care instanța, verificându-și competența, conform art. 131 din Noul Cod de procedură civilă, constată că, potrivit art. 14 raportat la art. 1, 8 și 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza.
Fiind întrebat, reclamantul arată că nu a știut că trebuie să formuleze contestație împotriva Ordinului nr. 75/2014 al Ministrului T..
Mai arată că s-a adresat Agenției ARR Suceava pentru a-i prelungi valabilitatea autorizației de funcționare ca instructor autor, dar a fost refuzat întrucât Ordinul Ministerului T. nr.1019/2009 nu mai există.
Instanța constată acțiunea în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Reclamantul solicită suspendarea Ordinului nr. 75/2014 al Ministrului T. pentru a-și continua activitatea pe care o desfășoară de 12 ani ca instructor auto.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra acțiunii de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava – Secția de C. Administrativ și Fiscal la data de 13 noiembrie 2014 sub nr._, reclamantul Oacheș V., în contradictoriu cu pârâtul M. T. București, solicită suspendarea Ordinului nr. 75/2014 întrucât datorită acestuia nu i se prelungește-reînnoiește autorizația de funcționare.
În motivarea cererii, reclamantul arată că la data de 6 noiembrie 2014 s-a adresat cu cerere, înregistrată sub nr. 6965 din 6.11.2014, la Agenția ARR Suceava, subunitate din cadrul Ministerului T., pentru prelungirea valabilității autorizației de funcționare ca instructor auto autorizat PFA din anul 2004, conform prevederilor art. 7 alin. 1 și 2 din Normele aprobate de Ordinul Ministerului Transportului nr. 75/2014, ce expira la data de 29.11.2014. A depus dosarul cu documentele necesare pentru prelungirea autorizației conform art. 6 lin. 1 lit. a din Anexa 3, aprobate de Ordinul Ministerului T. nr. 75/2014 dar, șeful agenției i-a comunicat cu adresa nr. 6302 din 7 noiembrie 2014 că nu îndeplinește condițiile de autorizare conform dispozițiilor 4 lit. g din Ordinul Ministrului T. nr. 75/2014.
Reclamantul arată că la data apariției Ordinului nr. 75/2014, lucra ca instructor auto având autorizația . nr._ din 30 noiembrie 2009, emisă în baza OMPI nr. 1019/2009 și consideră că această condiție ce i se impune nu este legală.
Mai arată că șeful agenției ARR Suceava face un abuz în serviciu și vrea să-i aplice legea retroactiv, încălcând prevederile art. 15 alin. 2 din Constituția României.
La data de 12 februarie 2014 a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 107 bis Ordinul Ministerului T. nr. 75/2014 privind reglementarea activității de pregătire a persoanelor în vederea obținerii permisului de conducere, deoarece OMPT nr. 733/2013 a fost suspendat și chiar anulat de instanțele de judecată.
Normele date de Ordinul nr. 75/2014 privind reglementarea activității de pregătire a persoanelor în vederea obținerii permisului de conducere au conținut identic cu normele date de OMP nr. 733/2013, ce a fost suspendat, și a prevederilor art. 14 alin. 5 din Legea nr. 554/2004, astfel că acest ordin trebuie suspendat de drept. Ordinul Ministrului T. nr. 733/2013 și-a încetat executarea conform dispoziției emise de Autoritatea Rutieră Română tuturor Agențiilor teritoriale ARR cu adresa nr._ din 14.11.2013.
Față de cele arătate reclamantul se consideră o persoană vătămată în accepțiunea prevederilor legale naționale, inclusiv europene și solicită suspendarea Ordinului Ministerului T. nr. 75/2014 în baza art. 14 alin. 5 din Legea nr. 554/2004, pentru a-și putea continua activitatea ca instructor auto autorizat PFA.
În drept acțiunea este întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, Codului Civil, Constituției României, prevederilor Cărții Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene și a Ordinului Ministrului T. nr. 75/2004.
Prin întâmpinare, pârâtul M. T. cere respingerea acțiunii, ca inadmisibilă.
Invocă art. 14 alin. 1 și art. 7 alin. 11 din Legea contenciosului administrativ și arată că plângerea prealabilă poate fi formulată oricând și este reglementată ca o condiție specială de exercițiu al dreptului la acțiune în materia contenciosului administrativ.
Pentru că nu a făcut dovada parcurgerii procedurii prealabile (sesizarea autorității publice emitente), pârâtul apreciază că pretențiile reclamantului au fost formulate cu nerespectarea dispozițiilor legale imperativ prevăzute în materia contenciosului administrativ astfel că, se impun a fi respinse, ca inadmisibile.
Pe fondul cererii de suspendare pârâtul arată că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul invocă cazul bine justificat și paguba iminentă, condiții ce trebuie îndeplinite în mod cumulativ cu dovada parcurgerii plângerii prealabile, pentru ca instanța să poată dispună suspendarea, în condițiile Legii nr. 554/2004.
Este de notorietate faptul că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, sens în care neexecutarea lui contravine unei bune ordini juridice și, ca o consecință, suspendarea actului administrativ, ca operațiune juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestuia, apare ca o situație de excepție de la regula executării din oficiu (Decizia nr. 2199 din 14 aprilie 2009 a I.C.C.J. – Secția de contencios administrativ și fiscal).
Condiția existenței unui caz bine justificat este îndeplinită în situația în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ în discuție, or, reclamantul nu a identificat împrejurările de fapt și de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Ordinul contestat a fost emis în condițiile legale în vigoare la momentul emiterii acestuia, respectiv dispozițiile art. 62 alin. 2 și 3, 63 și 64 din O.G. nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, cu modificările și completările ulterioare, precum și în temeiul art. 5 alin. 4 din H.G. nr. 24/2013 privind organizarea și funcționarea Ministerului T..
Ordinul Ministrului T. nr. 75/2014 este un act normativ care a fost supus dezbaterii în Comisia de Dialog Social, condițiile de autorizare/reautorizare a instructorilor auto fiind discutate în cadrul acestora cu partenerii sociali.
În ceea ce privește afirmațiile reclamantului că normele date prin Ordinul Ministrului T. nr. 75/2014 au conținut identic cu normele date prin Ordinul Ministrului T. nr. 733/2013 și că acesta a fost suspendat arată că, hotărârile judecătorești prin care Ordinul Ministrului T. nr. 733/2013 a fost suspendat nu sunt definitive, ele aflându-se în calea de atac a recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Totodată, mai arată că dincolo de aspectele arătate, este de reținut faptul că, reclamantul critică, în principal, conduita ARR (refuzul ARR de a reînnoi – menține valabilitatea autorizației de funcționare ca instructor auto autorizat), aspect ce excede obiectului cererii de chemare în judecată prin care se solicită suspendarea Ordinul Ministrului T. nr. 75/2014.
De asemenea, reclamantul nici nu a arătat care este dreptul acestuia recunoscut de lege și vătămat prin dispozițiile Ordinului Ministrului T. nr. 75/2014 sau care anume dispoziție cuprinsă în acest ordin este de natură a-i vătăma drepturile și interesele legitime.
Față de toate argumentele arătate, reiese fără niciun dubiu că prima condiție expres prevăzută de lege nu este îndeplinită și implicit că nu se justifică suspendarea.
Având în vedere faptul că reclamantul nu a administrat probe cu privire la iminența producerii unei pagube, astfel cum avea obligația, nu se poate reține existența unei pagube iminente și ca atare, nefiind îndeplinită nici cea ce-a doua condiție imperativă, nu se justifică suspendarea.
Prin răspunsul la întâmpinare reclamantul cere respingerea excepțiilor invocate de pârât ca nefondate.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea, constată cererea neîntemeiată pentru următoarele motive:
Reclamantul a formulat cerere de suspendare a executării Ordinului nr. 75/2014 privind reglementarea activității de pregătire a persoanelor în vederea obținerii permisului de conducere emis de M. T., în temeiul art. 14 alin. 5 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Susține reclamantul că ordinul contestat are același conținut cu Ordinul nr. 733/2013 al Ministerului T. care a fost suspendat de instanțele de judecată.
În conformitate cu dispozițiile art. 14 alin. 5 din Legea nr. 554/2004 „în ipoteza în care se emite un nou act administrativ cu același conținut ca și cel suspendat de către instanță, acesta este suspendat de drept. În acest caz nu este obligatorie plângerea prealabilă.”
Chiar la o simplă lecturare a Ordinului nr. 75/2014 și a Ordinului nr. 733/2013 se poate observa că cele două acte administrative nu au același conținut. Astfel, prin Ordinul nr. 75/2014 s-a aprobat o anexă referitoare strict la normele de autorizare a instructorilor auto și care, din punctul de vedere al instanței este aplicabilă reclamantului. Ori, această anexă nr. 3 aprobată prin art. 3 din ordin nu exista în Ordinul nr. 733/2013 și a fost introdusă tocmai pentru a reglementa temporar, situația instructorilor auto care nu funcționează în cadrul unei școli de conducători auto. Pe de altă parte, chiar din prezentarea paralelă a anexelor Ordinului nr. 733/2013 și a anexelor Ordinului nr. 75/2014 rezultă că conținutul normelor nu este identic.
Față de cele arătate, curtea constată că Ordinul nr. 75/2014 emis de M. T. ce se solicită a fi suspendat nu are același conținut cu Ordinul nr. 733/2013 care a fost suspendat de instanțele judecătorești.
În aceste condiții, curtea constată că sunt aplicabile dispozițiile art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ care stabilesc că „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.”
Din lecturarea art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, modificată, rezultă că, pentru a se dispune suspendarea actului administrativ, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existența unui act administrativ, parcurgerea procedurii administrative prealabile, existența unui caz bine justificat și măsura suspendării să fie necesară pentru prevenirea unei pagube iminente.
Așa cum rezultă din răspunsul la întâmpinare precum și din cele afirmate de către reclamant în faza cercetării judecătorești, acesta nu a urmat procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Având în vedere că nu este îndeplinită una din condițiile impuse de dispozițiile art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, curtea va respinge cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 75/2014 ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul Oacheș V., domiciliat în orașul Vatra Dornei, .. 5, ., . cu pârâtul M. T. București, cu sediul în municipiul București, .. 38.
Cu drept de recurs în 5 zile de la comunicare, recurs care se depune la Curtea de Apel Suceava.
Pronunțată în ședința publică din 20 ianuarie 2015.
Președinte,Grefier,
Red. V.N.
Tehnored.H.L.
Ex. 4/28.01.2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 800/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Pretentii. Decizia nr. 494/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
