Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 2856/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2856/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 03-08-2015 în dosarul nr. 512/39/2015
Dosar nr._ - contestație în anulare -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 2856
Ședința publică din 3 august 2015
Președinte M. L.
Judecător G. D.
Judecător N. M.
Grefier B. E.
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură – Centrul Județean Suceava, cu sediul în Suceava, ., nr. 3, Jud. Suceava, împotriva deciziei nr. 2592 din 26.05.2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal (dosar nr._ ), intimați fiind S. Ș., domiciliat în ., ., Jud. Suceava și M. V., domiciliat în ., nr. 188, Jud. Suceava.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Instanța, își verifică competența în temeiul art. 1591 alin. 4 Cod procedură civilă și conform art. 3 pct. 3, art. 299 alin. 1, 2 din codul de procedură civilă și art. 8 și 10 din Legea nr. 554/2004 se declară competentă general, material și teritorial să soluționeze contestația și având în vedere că s-a solicitat în baza art. 223 din NCPC, judecarea cauzei și în lipsă, constată recursul în stare de judecată rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA:
Asupra contestației de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub nr._ din data de 17.11.2014, reclamanții S. Ș. și M. V., în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură – Centrul Județean Suceava, au solicitat suspendarea executării proceselor verbale de constatare nr. 9461/11.09.2014 și nr. 9477/11.09.2014 emise de pârâtă, până la pronunțarea unei soluții de către instanța de fond.
Prin sentința nr. 470 din 12 februarie 2015 Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal a admis cererea având ca obiect “suspendare act administrativ” formulată de reclamanții S. Ș. și M. V., în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură – Centrul Județean Suceava și a suspendat executarea proceselor verbale de constatare nr. 9461, 9477/11.09.2014 întocmite de pârâtă, până la pronunțarea instanței de fond.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură – Centrul Județean Suceava.
Prin Decizia nr. 2592 din 26 mai 2015, Curtea de Apel Suceava a anulat recursul declarat de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură – Centrul Județean Suceava, ca urmare a lipsei delegației consilierului juridic redactor al căii de atac.
Împotriva deciziei pronunțate de instanța de recurs, pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură – Centrul Județean Suceava, a formulat calea extraordinară de atac a contestației în anulare, invocând prevederile art. 177 alin. 1 și alin. 3 Cod procedură civilă.
În motivare a arătat că având în vedere faptul ca la primul termen de judecata a cererii de recurs instanța a ridicat excepția nulității si totodată a dispus anularea cererii din motivul lipsei delegației la dosar, fără a se dispune îndreptarea neregularităților actului de procedură, consideră pârâta că măsura anularii ca fiind una radicală, ce a vătămat dreptul la accesul liber la justiție reglementat de art. 21 din Constituție, art. 16 privind principiul egalității in fata legii, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 31 alin (2) privind dreptul la o informare corecta, art. 124 alin (2) privind înfăptuirea justiției si art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenția pentru apărarea drepturilor omului si a liberaților fundamentale, într-o manieră necondiționata, în condițiile în care cererea de recurs a fost depusa în termenul stabilit de lege si cu respectarea celorlalte condițiilor de formă impuse de codul de procedura civila. Tot în acest context subliniază faptul că în aplicarea prevederilor ar 177 alin. 1 Cod procedură civilă, din practica juridica s-a implementat cutuma ca instanța să atragă atenția pârtii interesate asupra nulității recursului în cazul in care acesta nu va fi exercitat, redactat si apoi susținut de către avocat sau consilier juridic. In acest sens menționează că nu din necunoașterea legii s-a omis anexarea delegației de reprezentare la cererea de recurs, ci, cauzat de volumul foarte mare a activității juridice din cadrul instituției, tocmai din acest motiv consideră ca oportunitatea data de art. 177 alin (1) ce conferă judecătorului posibilitatea acoperirii neregularității procedurale, în vederea evitării anularii unui drept, exercitat conform procedurilor în vigoare.
Deosebit de cele menționate, învederează faptul că, Curtea Constituționala s-a pronunțat prin Decizia nr. 462/17 septembrie 2014 în sensul neconstituționalității art. 486 alin 3) din C. prc. Civ, art. 13 alin 92 teza a doua, art. 83 alin (3) cu referire la mențiunile care decurs din obligativitatea formulării și susținerii cererii de recurs prin avocat sau consilier juridic.
Așa cum a statuat Curtea Constituționala în motivarea Deciziei de mai sus, orice limitare a accesului liber la justiție, oricât de neînsemnata ar fi, trebuie temeinic justificată, analizându-se în ce măsura dezavantajele create de ea nu cumva depășesc posibile avantaje. Instituirea unei cai de atac ca modalitate de acces la justiție implică în mod necesar si asigurarea posibilității de a o utiliza pentru toți cei care au un drept, un interes legitim, capacitate si calitate procesuala .
Totodată, în motivarea neconstituționalității art. 486 alin. 3 Cod procedură civilă Curtea a analizat dacă limitările aduse dreptului de a ataca prin recurs hotărârile judecătorești din perspective accesului liber la justiție au un scop legitim si sunt proporționale cu acel scop, sens in care a decis ca potrivit principiului proporționalității, orice măsura luata trebuie sa fie adecvată – capabilă să ducă în mod obiectiv la îndeplinirea scopului, necesară – indispensabilă pentru îndeplinirea scopului și proporțională – just echilibru între interesele concrete pentru a fi corespunzătoare scopului urmărit.
În drept a invocat disp. art. 504 alin. 2 Cod procedură civilă, art. 177 alin. 10 Cod procedură civilă și Decizia nr. 462/17 septembrie 2014 a Curții Constituționale.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Contestatorul își întemeiază cererea formulată pe motivul de contestație în anulare specială reglementat de art.503 alin.2 pct.2 Cod procedură civilă, concretizat în situația în care dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale. Acest motiv de contestație vizează erorile materiale evidente, în legătură cu aspecte formale ale recursului, care au avut drept consecință soluționarea greșită a acestei căi de atac, fiind vorba așadar de acea greșeală pe care o comite instanța prin confundarea unor elemente importante sau unor date materiale și care determină soluția pronunțată.
În motivarea contestației formulate, se invocă faptul că instanța de recurs a anulat cererea de recurs pentru lipsa delegației consilierului juridic redactor al căii de atac, în temeiul art.486 alin.3 Cod proc. civ., fără însă a-și îndeplini obligația prealabilă de îndreptare a neregularităților actului de procedură, conform art.177 alin.1 și 3 din Codul de procedură civilă. Totodată s-a invocat incidența în speță a Deciziei Curții Constituționale nr. 462/2014.
Curtea apreciază că motivele invocate de contestatoare nu îndeplinesc condițiile prevăzute de art.503 alin.2 pct.2 Cod proc. civ., nefiind vorba despre o greșeală de fapt, involuntară, a instanței de recurs, care să fi condus la admiterea excepției nulității recursului, ci se invocă de fapt aplicarea greșită a dispozițiilor art.486 alin.3 Cod proc. civ., referitoare la sancțiunea nulității recursului pentru neîndeplinirea cerinței menționate la alin.2 al aceluiași articol, fără a se încerca îndreptarea în prealabil a neregularității actului de procedură, conform art.177 alin.1 Cod proc. civ., ceea ce echivalează cu o greșeală de judecată, și nu cu o eroare materială.
În ceea ce privește Decizia Curții Constituționale nr. 462/2014, aceasta nici nu are legătură cu soluția pronunțată de instanța de recurs, deoarece, prin această decizie, s-a constatat neconstituționalitatea art.486 alin.3, art.13 alin.2 teza a doua și art.83 alin.3 Cod proc.civ. ,cu referire la mențiunile care decurg din obligativitatea formulării și susținerii cererii de recurs prin avocat sau consilier juridic, pe când anularea recursului pentru lipsa delegației consilierului juridic, prin decizia contestată, a avut loc în condițiile în care era îndeplinită situația premisă, a redactării cererii de recurs prin consilier juridic.
În consecință, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. .503 alin.2 pct.2 Cod proc. civ., contestația în anulare formulată urmează a fi respinsă ca nefondată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE,
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură – Centrul Județean Suceava, cu sediul în Suceava, ., nr. 3, Jud. Suceava, împotriva deciziei nr. 2592 din 26.05.2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal (dosar nr._ ), intimați fiind S. Ș., domiciliat în ., ., Jud. Suceava și M. V., domiciliat în ., nr. 188, Jud. Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 3 august 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. G.D.
Tehnored.E.B.
Ex. 5/4.08.2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 2567/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Pretentii. Decizia nr. 1639/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
