Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 1268/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1268/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 16-03-2015 în dosarul nr. 80/39/2015
Dosar nr._ - contestație în anulare -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1268
Ședința publică din 16 martie 2015
Președinte M. L.
Judecător N. M.
Judecător G. D.
Grefier B. E.
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de contestatoarea Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași, cu sediul în Iași, .. 26, Jud. Iași, în nume propriu și pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală București, cu sediul în București, ., sector 5 București, împotriva deciziei nr.738/4.11.2014 pronunțată de Curtea de Apel Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal (dosar nr._ ***), intimată fiind A. I., domiciliată în Suceava, ., .. B, ..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns avocat A. E. pentru intimată, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat că intimata, prin întâmpinare (filele 34-37), a invocat excepția tardivității contestației în anulare, solicitând, în principal, anularea contestației în anulare ca tardiv formulată și, în subsidiar, respingerea acesteia, ca nefondate.
Instanța, își verifică competența în temeiul art. 1591 alin. 4 Cod procedură civilă și conform art. 3 pct. 3, art. 299 alin. 1, 2 din codul de procedură civilă și art. 8 și 10 din Legea nr. 554/2004 se declară competentă general, material și teritorial să soluționeze contestația și acordă cuvântul părții prezente asupra tardivității contestației.
Avocat A. E., pentru intimata A. I., solicită admiterea excepției de tardivitate și respingerea contestației în anulare ca tardiv formulată.
În motivare a arătat că, împotriva Deciziei nr. 738/04.11.2014, decizie care formează obiectul prezentei contestații în anulare, recurenta D.G.R.F.P. Iași a formulat și o cerere de lămurire și completare dispozitiv, cerere soluționată prin Decizia nr. 651/09.02.2015, astfel încât, rezultă că recurenta D.G.R.F.P. Iași, a avut cunoștință de această hotărâre, în cauză fiind dată excepția tardivității.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA:
Asupra contestației de față, reține următoarele:
Prin cererea adresată Curții de Apel Suceava – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 13.10.2011 și înregistrată sub nr._ reclamanta A. I. a chemat în judecată pârâta Autoritatea Națională a Vămilor București, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună :
- anularea Ordinului nr.7180 din 2.08.2011 emis de Autoritatea Națională a Vămilor București;
- reîncadrarea în funcția publică de execuție, de controlor vamal, grad profesional superior, la Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Suceava – C. Control Fizic;
- plata despăgubirilor reprezentând drepturile salariale și a celorlalte drepturi de care aș fi beneficiat începând cu data eliberării din funcție și până la reintegrarea efectivă, actualizată cu rata inflației;
- suspendarea aplicării ordinului nr.7180/2.08.2011 și menținerea în funcția publică de execuție deținută anterior emiterii acestuia, până la soluționarea irevocabilă a cauzei .
Prin cererea formulată la data 15.12.2011 și înregistrată sub nr._, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală București și Autoritatea Națională a Vămilor, constarea nulității absolute a examenului organizat în perioada 18.07.2011 – 29 iulie 2011; anularea actelor emise de Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, respectiv a Ordinului nr. 2409/04.07.2011, prin care a fost aprobată structura organizatorică a aparatului central al Autorității Naționale a Vămilor; Ordinului nr. 2407/04.07.2011, prin care a fost aprobat statul de funcții al aparatului central al Autorității Naționale a Vămilor, Regulamentul pentru organizarea și desfășurarea examenului de testare profesională, prevăzut în anexa 11; Ordinului nr. 2589/12.07.2011, prin care a fost aprobată bibliografia pentru examenul de testare profesională; Ordinului nr. 2619/15.07.2011, prin care s-a reglementat constituirea comisiilor de examen și a Regulamentului de organizare și funcționare a acestora.
Prin încheierea de ședință din data de 09.01.2012, Curtea de Apel Suceava – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în baza art. 164 Cod procedură civilă, a dispus conexarea dosarului nr._ la dosarul nr._ , fiind dată existența acelorași părți și a strânsei legături între obiectul și cauza celor două pricini.
Prin întâmpinare, pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, a solicitat, în principal, respingerea cererii de suspendare, întrucât nu sunt îndeplinite cumulativ, cele două condiții prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/204, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, care să fie de natură a argumenta existența unui caz bine justificat și a iminentei produceri a pagubei.
Prin sentința nr. nr.375 din data de 10 noiembrie 2011, Curtea de Apel Suceava – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea și a fost suspendată executarea efectelor Ordinului nr. 7180/02.08.2011 emis de A.N.V. București, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, reținând faptul că pentru Ordinul nr.2406/04.07.2011, aparent act administrativ unilateral cu caracter normativ, nu s-a făcut dovada publicării în Monitorul Oficial.
La termenul de judecată din 08.12.2011, urmare a solicitării apărătorului reclamantei, cadrul procesual a fost lărgit, prin introducerea în cauză și citarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală București.
Prin întâmpinarea depusă, Agenția Națională de Administrare Fiscală a înțeles să invoce excepția lipsei calității sale procesual pasive în ceea ce privește dosarul nr._ . Ordinele a căror anulare se solicită au fost emise în baza prerogativelor pe care le are Președintele ANAF conform HG nr.109/2009 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală. Totodată a invocat excepția inadmisibilității pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, invocând prevederile art. 7 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ.
Prin completarea depusă de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor (dosar_ – conexat la dosar_ ) a invocat lipsa calității procesuale pasive în ceea ce privește solicitarea de anulare a Ordinelor Președintelui ANAF nr.2406 și nr.2407/04.07.2011, 2589/12.07.2011 și 2619/15.07.2011, având în vedere că aceste acte administrative au fost emise de Președintele ANAF în baza H.G. nr. 109/2009 privind organizarea și funcționarea ANAF și nu au fost emise de conducătorul Autorității Naționale a Vămilor. A precizat că în cauză numai ordinul de eliberare din funcție a cărui anulare se solicită a fost emis de conducătorul Autorității Naționale a Vămilor și în consecință numai pentru acest capăt de cerere are calitate procesuală pasivă. A solicitat ca în situația în care instanța va respinge excepția invocată să respingă, ca nefondată, solicitarea de anulare a ordinelor ANAF, pentru următoarele considerente:
Prin sentința nr. 93 din 14 martie 2012 Curtea de Apel Suceava – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscala admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Autoritatea Națională a Vămilor cu privire la capetele de cerere vizând anularea ordinelor emise de ANAF (ds._ al Curții de Apel); a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Agenția Națională de Administrare Fiscală București. (privitor la capetele de cerere formulate în dosarul nr._ ); a respins, ca nefondată, excepția inadmisibilității invocată de Agenția Națională de Administrare Fiscală; a respins, ca nefondate, capetele de cerere referitoare la anularea Ordinelor nr.2406, 2407/04.07.2011, 2589/12.07.2011 și nr. 2619/15.07.2011 - toate emise de ANAF; a anulat Ordinul nr.7180/02.08.2011 emis de Autoritatea Națională a Vămilor București; a constatat nulitatea parțială a examenului organizat de ANV în perioada 18 - 29 iulie 2011 în sensul anulării doar față de reclamantă; a dispus reîncadrarea reclamantei A. I., în funcția publică deținută anterior anulării acestui ordin; a obligat ANV București să plătească reclamantei o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data de 08.08.2011 până la data reintegrării efective.
Împotriva acestei sentințe au declarat recursul pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor .
În motivarea recursurilor, pârâtele au invocat nelegalitatea sentinței pronunțate, susținând că, în mod nelegal instanța a apreciat caracterul de act normativ al Ordinelor nr.2406, 2407, 2619/2011, în realitate acestea fiind acte administrative individuale care se adresează unui număr restrâns de subiecți și nu „erga omnes”, fiind exceptate ca atare de la publicare în Monitorul Oficial al României.
Reiterând practic apărările de la instanța de fond, pârâtele au invocat de asemenea greșita constatare a nulității concursului organizat, cerere care în opinia lor are un caracter inadmisibil, dată fiind situația lipsei unui act administrativ susceptibil de a fi contestat în instanță.
Conform dispozițiilor art.312 alin.5 raportat la art.304 (9) Cod procedură civilă, s-au admis recursurile formulate și s-a casat sentința recurată cu trimitere pentru rejudecare la Tribunalul Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalul Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. de dosar_ * la data de 14.06.2013.
La data de 06.11.2013 reclamanta A. I. a formulat precizări la acțiunea inițială prin care a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
- anularea Ordinelor nr. 2406, nr. 2407 din 04.07.2011, nr. 2589/12.07.2011, nr. 2619/15.07.2011 emise de Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală;
- anularea examenului organizat în perioada 18-29 iulie 2011 în privința reclamantei și constatarea nulității absolute a actelor subsecvente emise în baza acestora;
- anularea Ordinului nr. 7180/02.08.2011 emis de Autoritatea Națională na Vămilor prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu prin eliberarea din funcție publică de execuție pe care a ocupat-o;
- reîncadrarea în funcția deținută anterior, de controlor vamal grad profesional superior, gradația 5, clasa de salarizare 32 la Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Suceava –C. Control Fizic;
- obligarea intimatei angajatoare la plata despăgubirilor reprezentând drepturile salariale și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data eliberării din funcție, până la reintegrarea efectivă, actualizate în funcție de rata inflației.
Prin sentința nr. 1235 din 20,02,2014, Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea astfel cum a fost precizată de reclamanta A. I., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași și Agenția Națională de Administrare Fiscală București; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale de Administrare Fiscală ca nefondată; a respins excepția inadmisibilității ca nefondată; a anulat examenul organizat de Autoritate Națională a Vămilor în perioada 18 – 29.07.2011, în ce o privește pe reclamantă; a anulat ordinul nr.7180/2.08.2011 emis de Autoritatea Națională a Vămilor; totodată, a constatat că reclamanta a fost reintegrată în funcția publică de execuție de controlor vamal grad profesional superior, prin decizia nr.4643/1 august 2013 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași.
Împotriva acestei sentințe au promovat recurs, în termen legal, pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași și Administrația Națională de Administrare Fiscală București.
Prin decizia nr. 738 din 4 noiembrie 2014 Curtea de Apel Suceava a admis recursurile declarate de pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași și Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în București, împotriva sentinței nr. 1235 din 20 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ *, intimată fiind reclamanta A. I.,din Suceava, ., .. B, ..
A modificat în parte sentința nr. 1235/2014 a Tribunalului Suceava și a respins ca nefondată acțiunea.
Totodată a menținut dispozițiile privind constatarea reintegrării intimatei reclamante.
Împotriva deciziei pronunțate de instanța de recurs, pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași în nume propriu și pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală București, a formulat calea extraordinară de atac a contestației în anulare.
În motivare a arătat că în recursul formulat în dosarul nr. 989/39/_** a argumentat situația care a generat emiterea Deciziei D.G.R.F.P. Iași nr. 4643/01.08.2013, ca și motiv de recurs, dar instanța nu a făcut nici o apreciere cu referire la acest motiv de casare.
În aceste condiții lipsa motivării cu privire la motivul de recurs invocat echivalează cu „omisiunea” la care se referă art. 318 pct. 1 Cod procedură civilă, fapt pentru care prezenta contestație în anulare este pe deplin întemeiată.
Mai arată că Decizia nr. 4643/01.08.2013, nu are valoarea unei revocări a Ordinului nr. 7180/2011 de eliberare din funcție, ci reprezintă un act administrativ cu valoare juridică de preluare și continuare pe durată determinată a activității în noua structură, iar nu de revocare a ordinului de încetare a raportului de serviciu și nici de începere a unui nou raport de muncă.
Astfel reclamanta își desfășura activitatea ca urmare a hotărârii judecătorești prin care măsura eliberării din funcție a fost suspendată până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare a acestei măsuri.
Pe acest considerent al încheierii de suspendare a executării ordinului de eliberare din funcție, art. 1 al Deciziei 4643/01.08.2013, a fost rectificat prin Decizia DGRFP Iași nr. 261/28.02.2014, în sensul că reclamanta urma să-și desfășoare activitatea până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anularea ordinului în cauză.
De altfel, nici o prevedere legală nu obligă ca în situația în care se admite o cerere de suspendare, autoritatea publică emitentă trebuie să emită un alt act administrativ prin care să constate suspendarea, întrucât aceasta își produce efectele direct în baza mențiunilor din sentință.
În consecință, nici Decizia DGRFP Iași nr. 4643/01.08.2013 și nici Decizia DGRFP Iași nr. 261/28.02.2014, nu pot produce efecte directe asupra ordinului de eliberare din funcție, aceste acte au temeiuri diferite și emitenți diferiți și, mai mult, au fost emise, pe de o parte, ca urmare a schimbării titulaturii angajatorului, iar pe de alta, ca urmare a realizării executării unei hotărâri judecătorești de suspendare care a operat până în momentul soluționării irevocabile a dosarului_ ***.
Prin decizia care face obiectul prezentei contestații în anulare, instanța și-a depășit limitele puterii judecătorești, în sensul că a obligat instituția să procedeze la reintegrarea în funcție a unui funcționar, fără a ține cont că acesta și-a desfășurat activitatea pe durată determinată, după emiterea ordinului de eliberare din funcție ca urmare a unei hotărâri judecătorești prin care a fost dispusă suspendarea acestuia până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare a ordinului în cauză, aceasta fiind singura măsură să influențeze statutul de angajat al reclamantului.
În concluzie a solicitat admiterea contestației, în sensul respingerii capătului de cerere privind constatarea reintegrării intimatei în funcția publică de execuție ca efect al Deciziei DGRFP Iași nr. 4643/01.08.2013.
În drept a invocat disp. art. 318 pct.1 Cod procedură civilă 1865.
Prin întâmpinare, intimata a invocat excepția tardivității contestației în anulare.
Examinând cu prioritate, conform art. 137 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepția invocată, Curtea constată următoarele:
Conform art. 319 alin. (2) teza a II-a Cod procedură civilă, „împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă".
Textul citat stabilește sistemul termenului dublu: un termen subiectiv de 15 zile, care se calculează de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, și un termen obiectiv de un an, care se calculează de la data când hotărârea a rămas irevocabilă, pentru ipoteza în care contestatorul nu a luat cunoștință de aceasta, termenul de un an fiind limita maximă înăuntrul căreia partea trebuie să cunoască atât hotărârea cât și să exercite calea de atac.
Raportul dintre cele două termene stabilite de legiuitor se fixează în funcție de momentul la care contestatorul a luat ori nu cunoștință de hotărâre, în ambele ipoteze termenul obiectiv de un an neputând fi depășit.
Momentul la care contestatorul a luat cunoștință de hotărâre privește efectivitatea cunoașterii acesteia, iar obiectivitatea lui ca situație de fapt poate fi dovedită cu orice mijloc de proba.
În literatura juridică, s-au exemplificat ca momente care implică luarea la cunoștință a hotărârii, solicitarea de către parte a unei copii pe hotărâre, introducerea de către aceasta a unei cereri de îndreptare a unei erori materiale, iar practica judiciară a relevat și alte situații de acest fel, cum ar fi cererea înregistrată la dosarul cauzei prin care partea a solicitat să i se permită studiul dosarului.
În speță, este de observat că prezenta contestație în anulare a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 9 februarie 2015, însă contestatoarea a luat la cunoștință de decizia atacată cel târziu la data de 19 ianuarie 2015, dată când a fost înregistrată cererea de lămurire și îndreptare dispozitiv formulată de aceasta (fila 1 dosar completare/lămurire dispozitiv), astfel încât, contestația a fost formulată peste termenul legal de 15 zile.
În consecință, în temeiul art.319 al.2 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite excepția și va respinge contestația în anulare ca tardivă.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Admite excepția tardivității formulării contestației în anulare.
Respinge contestația în anulare formulată de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași, cu sediul în Iași, .. 26, Jud. Iași, în nume propriu și pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală București, cu sediul în București, ., sector 5 București, împotriva deciziei nr.738/4.11.2014 pronunțată de Curtea de Apel Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal (dosar nr._ ***), intimată fiind A. I., domiciliată în Suceava, ., .. B, ., ca tardiv formulată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 martie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. M.L.
Tehno.B.E.
2 ex./26.03.3015
| ← Pretentii. Decizia nr. 1935/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Pretentii. Decizia nr. 1675/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
