Anulare act administrativ. Sentința nr. 349/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 349/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 25-06-2013 în dosarul nr. 83/59/2013
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMISOARA Operator 2928
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.349
Ședința publică din 25 iunie 2013
P.:M. I.
GREFIER:M. M.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Județul T. prin Consiliul Județean T., în contradictoriu cu pârâtul M. M. și Pădurilor – Direcția Generală Autoritatea de Management Program Operațional Sectorial de Mediu, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin registratura instanței a fost depus la dosar la data de 3.06.2013 de către reclamantul Județul T. prin Consiliul Județean T., punctul de vedere cu privire la excepția de necompetență materială a Curții de Apel Timișoara de soluționare a cauzei.
Curtea, din oficiu, pune în discuție excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Timișoara privind soluționarea cauzei și reține cauza spre soluționare pe această excepție.
CURTEA
Deliberând asupra acțiunii în contencios administrativ de față, reține următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr._ la data de 22.01.2013, reclamantul Județul T. prin Consiliul Județean T., în contradictoriu cu pârâtul M. M. și Pădurilor – Direcția Generală Autoritatea de Management Program Operațional Sectorial de Mediu a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea titlului de creanță constând în Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr._/30.10.2012 și a Deciziei nr._/05.12.2012 a Direcției Generale Autoritatea de Management Programul Operațional Sectorial de Mediu din cadrul Ministerului M. și Pădurilor, înregistrată la Consiliul Județean T. sub nr._/14.12.2012, dată în soluționarea contestației formulate de Județul T..
În motivare se arată că în fapt, echipa de control din cadrul Ministerului M. și Pădurilor a efectuat un control ca urmare a Suspiciunii de neregulă nr. 109/07.08.2012 transmisă de Direcția de Fonduri Structurale - Serviciul Monitorizare Raportare privitor la încheierea contractului de furnizare nr._/28.12.2011 „Furnizare 5 camioane pentru transportul containerelor de deșeuri și a biocontainerelor" din cadrul proiectului „Sistemul integrat de management al deșeurilor în județul T.".
În urma verificărilor efectuate, echipa de control a reținut că autoritatea contractantă a încălcat prevederile art. 26 alin. (2) din HG nr. 925/2006 prin nerespectarea obligației de a publica un anunț de tip erată ca urmare a modificărilor produse asupra anunțului de participare.
Ca urmare a constatărilor făcute, echipa de control a aplicat o corecție financiară de 5% din valoarea fară TVA a contractului de furnizare nr._/28.12.2011 „Furnizare 5 camioane pentru transportul containerelor de deșeuri și a biocontainerelor" din cadrul proiectului „Sistem integrat de management al deșeurilor în județul T.", în conformitate cu prevederile punctului 1.12 din Anexa la OUG nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora și conform pct. 12 al Ghidului COCOF_ /03.
Împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr._/30.10.2012, Județul T. a formulat contestație, pe cale administrativă, în temeiul prevederilor art.46 și 47 din OUG nr.66/2011, contestație ce a fost respinsă prin Decizia nr._/05.12.2012.
Reclamantul susține că în mod nejustificat a fost instituită corecția financiară pe seama sa, întrucât nu au fost încălcate dispozițiile legale în materia achiziției publice pentru atribuirea contractului de furnizare, iar pe de altă parte pârâtul nu a reținut în sarcina sa cauzarea unui prejudiciu bugetului UE sau fondurilor publice naționale din care a fost acordată finanțarea, printr-o sumă plătită necuvenit.
La termenul de judecată din 25.06.2013 instanța a invocat din oficiu și a pus în discuție excepția de necompetență materială a Curții de Apel Timișoara în soluționarea cauzei în primă instanță, excepție ce se impune a fi analizată cu prioritate, față de dispozițiile art.137 alin.1 Cod procedură civilă, urmând a fi admisă, față de următoarele considerente:
Prin nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare încheiată de pârât sub nr._/30.10.2012, s-a instituit în sarcina reclamantului un debit în sumă de 127.525 lei, cu titlu de corecție financiară aplicată finanțării atribuite prin contractul de finanțare încheiat sub nr._/24.10.2011, reținându-se încălcarea de către reclamant a dispozițiilor în materia achizițiilor publice la atribuirea contractului de furnizare nr._/28.12.2011, încheiat pentru achiziția a 5 camioane pentru transportul containerelor de deșeuri și a biocontainerelor în cadrul proiectului „Sistemul integrat de management al deșeurilor în județul T.”.
Contestația formulată de reclamant împotriva notei de instituire a corecției financiare a fost respinsă de către pârât, ca nefondată. Împotriva acestei decizii reclamantul a formulat acțiunea în anulare de față.
Instanța constată că prin O.U.G. nr. 66/2011 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător, în forma în vigoare la data adoptării deciziei atacate s-au reglementat modalitățile de control și de recuperare a sumelor provenite din asistența financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană precum și a sumelor reprezentând fondurile de cofinanțare aferente.
Actul normativ definește expresia de „creanțe bugetare rezultate din nereguli”, prin art.2 alin. 1 lit. j) din ordonanță ca reprezentând „sumele de recuperat ca urmare a constatării unei nereguli în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora”. Ca atare, sunt asimilate noțiunii de „contribuție” din legislația fiscală și sumele stabilite în sarcina reclamantului cu titlu de corecție financiară aplicată finanțării atribuite în urma contractului de finanțare mai sus menționat.
În consecință, aceste sume urmează regimul de drept comun reprezentat de Codul de procedură fiscală, care la art.1 alin.1 și 2 stabilește sfera de aplicare în privința raporturilor juridice fiscale legate de administrarea impozitelor și taxelor, a drepturilor vamale, a creanțelor provenind din contribuții, amenzi și alte sume ce se constituie venituri ale bugetului general consolidat în măsura în care prin lege nu se prevede altfel.
Art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004 stabilește competența materială a instanței de contencios administrativ în funcție de două criterii, respectiv, rangul central sau local al emitentului actului și cuantumul și natura juridică a sumei la care se referă actul, iar în condițiile în care suma stabilită ca fiind de recuperat de la reclamantă are caracterul unei creanțe bugetare, fie că vizează bugetul Comunității Europene, fie că vizează bugetul de stat, sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură fiscală, coroborate cu art.10 alin.1 din Legea nr. 554/2004, iar competența se stabilește în funcție de plafonul valoric instituit de art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004, indiferent de rangul autorității emitente a actului atacat, prin care s-a instituit obligația de restituire a sumei.
Aceasta deoarece suma stabilită prin decizia atacată reprezintă prin natura sa juridică o obligație (creanță) bugetară ce poate fi asimilată noțiunii de „contribuție” din legislația fiscală și ca atare controlul, constatarea, contestarea și recuperarea sumei astfel stabilite urmează regimul Codului de procedură fiscală, așa cum a reținut de altfel și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia de speță nr.1696/17.04.2008.
Prin urmare, instanța competentă să analizeze în primă instanță acțiunea având ca obiect anularea deciziei de soluționare a contestației administrative, precum și a notei de constatare care a precedat-o, privind plata unei creanțe bugetare în sumă de 127.525 lei – sub plafonul valoric de 1000. 000 lei instituit prin modificarea art.10 din Legea nr.554/2004, începând cu data de 30.05.2012 - este reprezentată de Tribunalul T., Secția contencios administrativ și fiscal, pe raza teritorială a căreia își are stabilit sediul social reclamantul.
Văzând și dispozițiile art.159 pct.2 Cod procedură civilă potrivit cărora necompetența este de ordine publică dacă pricina este de competența unei instanțe de alt grad, precum și dispozițiile art.10 alin.3 din Legea nr.554/2004, instanța, în baza art.158 alin.3 Cod procedură civilă, va proceda la declinarea competenței de soluționare a cererii formulate de reclamantul Județul T., reprezentat prin Consiliul Județean T., împotriva pârâtului M. mediului și Pădurilor – Direcția Generală Autoritatea de Management Programul Operațional Sectorial de Mediu, în favoarea Tribunalului T., Secția de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Județul T. prin Consiliul Județean T. în contradictoriu cu pârâtul M. M. și Pădurilor – Direcția Generală Autoritatea de Management Program Operațional Sectorial de Mediu, în favoarea Tribunalului T. – Secția de contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată azi, 25.06.2013 în ședință publică.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. I. M. M.
Red.:M.I./21.08.2013
Tehnored./M.M./2 ex./21.08.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 571/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2825/2013.... → |
|---|
