Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 11/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 11/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 11-12-2013 în dosarul nr. 966/30/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA DE C.
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 11decembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: DR. C. P.
JUDECĂTOR: M. C. DICA
JUDECĂTOR: C. L.
GREFIER: F. B.
Pe rol se află recursul formulat de pârâta-recurentă Administrația Județeană a Finanțelor Publice T. împotriva sentinței civile nr. 3364 din 17 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta-intimată F. G. A., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care instanța constată că pârâta-recurentă a solicitat judecata cauzei și în lipsă de la dezbateri conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea lasă cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 3364 din 17 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, a fost respinsă excepția lipsei calității procesual pasive a Administrației Finanțelor Publice Timișoara invocată de această pârâtă prin întâmpinare.
A admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta F. G. A., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TIMIȘOARA, și, în consecință:
A obligat pârâta să restituie reclamantei taxa de poluare în cuantum 1.395 lei pentru care s-a eliberat chitanța nr. TS5 nr._.
A obligat pârâta să plătească reclamantei dobândă legală de natură fiscală pentru suma de 1.395 lei începând cu data plății taxei de poluare și până la achitarea integrală a sumei datorate.
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, în anul 2010 reclamanta a achiziționat un autovehicul folosit marca MERCEDES BENZ, . WDB2093081A200437, înmatriculat în Germania.
Pentru a putea înmatricula acest autovehicul în România reclamanta a achitat o taxă de poluare potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008 în cuantum de 1.395 lei pentru care i s-a eliberat chitanța . nr._.
În prezenta cauză tribunalul a arătat că a fost încălcat art. 110 din TFUE prin faptul că reclamantei i s-a impus să plătească o taxă de poluare la înmatricularea în România a autovehiculul achiziționat din spațiul intracomunitar, taxă ce nu trebuia plătită în cazul achiziționării unui autovehicul similar achiziționat din România. În această situație, potrivit hotărârii M. I. statul este obligat să restituie cuantumul taxei încasate și să plătească dobânzi aferente cuantumului acesteia începând de la data plății sale de către reclamantă.
Calitatea procesuală pasivă în prezenta cauză are Administrația Finanțelor Publice Timișoara întrucât această instituție publică are calitatea de parte în raportul juridic dedus judecății prin care a fost stabilită și încasată taxa de poluare. Pentru acest considerent, instanța a respins excepția lipsei calității procesual pasive a Administrației Finanțelor Publice Timișoara invocată de această pârâtă prin întâmpinare.
În drept reclamanta a invocat dispozițiile art. 117 coroborat cu art. 124 din O.G. nr. 92/2003 republicată și cu art. 8 și următoarele din Legea nr. 554/2004.
Împotriva Sentinței civile nr. 3364 din 17 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în termen legal a formulat recurs pârâta-recurentă Administrația Județeană a Finanțelor Publice T., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive în cauză a Administrației Județene a Finanțelor Publice T..
Pe fondul cauzei, se susține că acțiunea a fost admisă nelegal, dat fiind că la data de 13.01.2012 a intrat în vigoare Legea nr. 9/2012 din 06.01.2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, care a abrogat Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, instanța ignorând aplicarea în cauză a Legii nr. 9/2012, care elimină discriminările vechii legislații, cât și dispozițiile art. 12 din Legea nr. 9/2012, potrivit cu care se impunea a se realiza o compensare legală, între suma achitată în baza Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 și cea datorată în baza Legii nr. 9/2012, cu restituirea eventualelor diferențe nedatorate dintre taxa de poluare și taxa pe emisii poluante.
Totodată, recurenta susține că în cauză are calitate procesuală pasivă Administrația Județeană a Finanțelor Publice T., întrucât aceasta a încasat taxa percepută, având-o în gestiune.
În cauză, nu s-a depus întâmpinare.
Verificând recursul astfel declarat, Curtea constată legalitatea și temeinicia hotărârii, din perspectiva dispozițiilor art. 299 și urm. Cod procedură civilă, 304 ind. 1 Cod procedură civilă, în cauză nefiind incidente temeiurile de casare/modificare a hotărârii, prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă și nici alte temeiuri în sensul art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, motiv pentru care va respinge recursul, ca nefondat, în baza art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă.
Astfel, cu privire la modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei recurente, instanța, în mod legitim, a respins această excepție, întrucât pârâta este cea care a perceput taxa în litigiu, iar împrejurarea că această taxă este gestionată de Administrația Fondului pentru Mediu București, intrând în conturile sale, nu conduce la pierderea calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Județeană a Finanțelor Publice T., ci conferă acestei pârâte posibilitatea de a formula o cerere de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu București, în condițiile art. 60 și urm. Cod procedură civilă.
Raționamentul se bazează pe existența unui raport juridic direct între reclamant și pârâtă, Administrația Județeană a Finanțelor Publice T..
Cât privește dispozițiile Legii nr. 9/2012, Curtea observă că Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, a abrogat Ordonanța de urgență nr. 50/2008, iar conform art. 12 alin. (1) din noul act normativ „în cazul în care taxa pe poluare pentru autovehicule achitată de către contribuabili începând cu 1 iulie 2008 până la data intrării în vigoare a prezentei legi, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, cu modificările și completările ulterioare, este mai mare decât taxa rezultată din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, calculată în lei la cursul de schimb valutar aplicabil la momentul înmatriculării în România, se pot restitui sumele reprezentând diferența de taxă plătită, numai către titularul obligației de plată, pe baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi. Calculul diferenței de restituit se face pe baza formulei de calcul din prezenta lege, în care se utilizează elementele avute în vedere la momentul înmatriculării autovehiculului în România”.
Curtea constată că norma în discuție tinde la înlocuirea retroactivă a reglementării taxei de poluare cu cea cuprinsă în norma legală, prin ajustarea vechii taxe de poluare la nivelul noii taxe, în vigoare din luna ianuarie 2012, aspect care face ca, în anumite cazuri, dreptul contribuabilului la restituirea integrală a taxei, percepute în baza unui act normativ neconform cu dreptul Uniunii Europene, să fie limitat, ceea ce echivalează cu nesocotirea efectelor hotărârii interpretative a Curții de Justiție a Uniunii Europene în Cauza T. contra României.
Sub acest aspect recurenta este în eroare, atunci când afirmă că hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene s-a referit la Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, iar nu la Legea nr. 9/2012, căci Curtea s-a referit, potrivit limitelor sale de competență, la interpretarea art. 110 din TFUE, iar nu la interpretarea legii interne românești.
Judecătorul național este cel abilitat să verifice conformitatea legilor interne cu art. 110 din TFUE, astfel cum acesta este interpretat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, interpretare obligatorie pentru toate Statele membre.
Pe de altă parte, instanța de recurs constată că, deși Legea nr. 9/2012 și-a propus să înlăture efectele discriminatorii indirecte produse de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 -, prin aceea că taxa prevăzută de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 nu era impusă și vehiculelor similare, puse în vânzare pe piața națională, cu ocazia înmatriculării/reînmatriculării lor -, extinzând obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante și în cazul autovehiculelor înstrăinate pe piața națională, tocmai această normă cuprinsă în Legea nr. 9/2012,a făcut obiectul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 1/2012, fiind suspendată de la aplicare, la data soluționării litigiului.
Pe cale de consecință, efectele discriminatorii indirecte menționate, continuă să fie prezente, inclusiv în cazul de speță, astfel că judecătorul fondului în mod corect a reținut incompatibilitatea dintre legea internă în vigoare și dispozițiile art. 110 din TFUE, căci nu există nicio diferență, sub aspectul efectelor discriminatorii indirecte analizate, între Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 și normele cuprinse în Legea nr. 9/2012, în vigoare la momentul soluționării prezentei cauze, aspect sub care Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 1/2012 de suspendare a unor norme din cuprinsul Legii nr. 9/2012, evident că produce efecte juridice, independent de caracterul temporar al suspendării (01.01.2013), statul neavând nici o legitimitate în a ignora hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene, în continuare.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta-recurentă Administrația Județeană a Finanțelor Publice T. împotriva sentinței civile nr. 3364 din 17 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta-intimată F. G. A..
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
DR. C. P. M. C. DICA C. L.
GREFIER,
F. B.
Red. C. L./19.12.2013
Tehnored F.B/19.12.2013
Prima instanță:I. A. D. – Tribunalul T.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 15/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6867/2013.... → |
|---|
