Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 04/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 04/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 04-12-2013 în dosarul nr. 1692/108/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOPERATOR 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ -05.08.2013
DECIZIA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 04.12.2013
PREȘEDINTE: M. C. D.
JUDECĂTOR: M. BACĂU
JUDECĂTOR:C. D. O.
GREFIER: G. S.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul recurent P. I. împotriva sentinței civile nr. 2943/23.04.2013 pronunțată de Tribunalul A., în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâta intimată Administrația Finanțelor Publice Pâncota având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică de către grefier se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care văzând lipsa părților și constatând că la dosar a fost promovată cerere de judecare în lipsă conform prevederilor art. 242 Cod procedură civilă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului A., la data de 30.01.2013, reclamantul P. I. a chemat în judecată pârâta Administrația Finanțelor Publice Pîncota, solicitând obligarea pârâtei la restituirea taxei pentru emisiile poluante achitată în cuantum de 2688 lei, în motivare arătând că a fost obligat la achitarea unei taxe în cuantumul mai sus indicat, taxa fiind achitată în contul Administrației Finanțelor Publice Pîncota, ca o condiție prealabilă pentru înmatricularea în România a unui autoturism second-hand, marca Opel Tigra, anterior înmatriculat într-un alt stat membru al Uniunii Europene.
Prin Sentința Civilă nr. 2943/2013 pronunțată în dosar nr._ Tribunalul A. a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul P. I., împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice Pîncota, pentru restituire taxă pentru emisiile poluante.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că reclamantul nu a făcut dovada înmatriculării anterioare a autoturismului într-un stat membru al U.E. ceea ce înseamnă că art. 110 T.F.U.E. pe care se întemeiază acțiunea, nu este aplicabil în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul recurent P. I. solicitând admiterea recursului, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată în prima instanță.
În motivare arată că prima instanță a reținut greșit faptul că nu s – a făcut dovada primei înmatriculării deoarece s–a depus la dosar o traducere din care rezultă că autoturismul a fost înmatriculat prima dată în Austria în data de 28.01.1997.
Legal citată pârâta intimată nu a formulat întâmpinare.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, conform art.3041 Codul de procedură civilă, Curtea reține că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Așa cum întemeiat arată recurentul, dovada înmatriculării într-un stat membru al U.E. a autoturismului pentru care s-a plătit taxa rezultă din înscrisul depus la fila 12 dos. fond, eliberat de producătorul autoturismului.
Așadar, art. 110 din Tratatul privind funcționarea U.E. (T.F.U.E.) este aplicabil în cauză, ceea ce înseamnă că, sub acest aspect, sentința recurată este netemeinică.
Ea este însă și nelegală pentru următoarele considerente:
Taxa plătită de reclamantul recurent a fost percepută în temeiul Legii nr. 9/2012.
Raportat la dispozițiile acestei ordonanțe, taxa este legală. În schimb, ea încalcă dispozițiile art. 110 din Tratatul privind funcționarea U.E. (pe scurt, T.F.U.E.; fostul art. 90 din TCE, menționat în cuprinsul sentinței recurate) așa cum este el interpretat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene (C.J.C.U.E.).
Potrivit art. 110 din T.F.U.E., niciun stat membru nu poate impune, direct sau indirect, asupra produselor provenind din alte state membre, impozite sau taxe interne care nu sunt percepute, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Prin Hotărârea din 07.04.2011 pronunțată în dosar nr. C-402/09 (cauza T. vs. România) C.J.C.U.E. stabilește că „Art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceiași vechime și aceiași uzură de pe piața națională”.
Or, Legea nr. 9/2012 stabilește o taxă care se aplică cu ocazia primei înmatriculări în România a unor autovehicule (cf. art. 4), inclusiv a celor de ocazie cumpărate din alte state membre U.E., fără să stabilească o taxă pentru autovehiculele de ocazie având aceiași vechime și aceiași uzură, aflate deja în circulație pe teritoriul României la data instituirii taxei (și pentru care, deci, nu s-a plătit taxa). Procedând astfel, Statul român descurajează cumpărarea de autovehicule de ocazie din alte state membre ale U.E. prin faptul că face să fie mai avantajoasă cumpărarea autovehiculelor de ocazie similare, ca vechime și uzură, deja înmatriculate pe teritoriul României.
În consecință, instanța este chemată să stabilească dacă Legea nr. 9/2012, încălcând art. 110 din T.F.U.E., mai poate constitui bază legală pentru taxa plătită de reclamant.
Cu privire la această chestiune, Curtea reține următoarele:
Prin Legea nr. 157/2005 România a ratificat tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană.
Efectele acestei ratificări sunt reglementate de art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare iar potrivit alin. 4, Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.
Așadar, în măsura în care există neconcordanță între legea internă, în speță Legea nr. 9/2012, și T.F.U.E., instanțele române vor aplica cu prioritate legislația comunitară, ceea ce tribunalul a și făcut.
Consecința este aceea că, dincolo de orice considerente legate de aplicarea legii române (legate de lipsa procedurii prealabile, de tardivitatea ei sau, pe fondul pricinii, de aplicarea Legii nr. 9/2012) taxa este nelegală raportat la art. 110 din T.F.U.E., așa cum este el interpretat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, motiv pentru care în mod justificat a fost restituită de prima instanță.
Considerentele de mai sus au stat în egală măsură la baza practicii judiciare (unitare și constante începând din 2012) privind restituirea taxei de poluare plătite în temeiul O.U.G. nr. 50/2008 (abrogată prin Legea nr. 9/2012).
Ele rămân valabile și după . noii legi (Legii nr. 9/2012) deoarece aceasta nu înlătură discriminarea între autoturismele deja înmatriculate în România și cele înmatriculate în alte state membre U.E. și descurajează în continuare cumpărarea de autovehicule de ocazie din alte state membre ale U.E.
Așa fiind, Curtea, văzând că sentința pronunțată de Tribunal este nelegală, în temeiul art. 304 pct. 9 rap la art. 312 Cod procedură civilă, va admite recursul și va modifica în tot sentința recurată în sensul că va admite acțiunea și va obliga pârâta la restituirea taxei.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va obliga pârâta să plătească recurentului 1.042 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul P. I. în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice Pâncota (în prezent desființată), reprezentată de Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., împotriva sentinței civile nr. 2943/2013 pronunțată de Tribunalul A..
Modifică sentința recurată după cum urmează:
Admite acțiunea formulată de reclamantul P. I. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Pâncota, reprezentată de Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., și obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 2.688 lei plătită cu titlu de taxă de poluare conform chitanței . nr._ din 18.12.2012.
Obligă intimata Administrația Finanțelor Publice Pâncota, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., să plătească recurentului 1.042 lei cu titlu de cheltuielile de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 04.12.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. C. D. M. BACĂU C. D. O.
GREFIER,
G. S.
Red. C.D.O – 06.01.2014
Tehnored. G.S. – 06.01.2014
2 expl/SM
Prima instanță – Tribunalul A.
Judecător – C. Șianțiu
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 411/2013.... | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 477/2013.... → |
|---|
