Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5835/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5835/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 19-06-2013 în dosarul nr. 2587/115/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ - 29.03.2013
DECIZIA CIVILĂ NR. 5835/R
Ședința publică din 19 iunie 2013
PREȘEDINTE: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
GREFIER: C. J.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DGFP C.-S.- AFP C.-S. împotriva sentinței civile nr. 1309/24.10.2012, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul intimat B. O.- C. și chemata în garanție intimată Administrația F. pentru Mediu, pentru contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare se prezintă, pentru reclamantul intimat lipsă, domnul avocat B. I., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamantului intimat depune la dosar împuternicirea avocațială și concluzii scrise, învederând instanței că nu mai are cereri de formulat.
Curtea, văzând că nu mai sunt formulate alte cereri, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului conform concluziilor scrise, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată:
Prin sentința civilă nr. 1309/24.10.2012, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul C.-S. a admis acțiunea așa cum a fost precizată de către reclamantul B. O. Cornelîn contradictoriu cu pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. și pârâta Administrația Finanțelor Publice Reșița și chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu; a anulat decizia de calcul a taxei pe poluare nr. 850/14.12.2011 emisă de AFP Reșița; a anulat decizia nr. 9/02.02.2012 emisă de DGFP C. S.; a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice Reșița să restituie reclamantului suma de 2169 lei, reprezentând diferență taxa de poluare; a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice Reșița la plata dobânzilor legale fiscale conform considerentelor prezentei hotărâri; a admis cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu și a obligat chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu să plătească pârâtei suma de 2169 lei, reprezentând contravaloarea diferenței taxei de poluare și dobânzile legale aferente; a obligat pârâtele la plata sumei de 349,3 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că, prin cererea înregistrată la data de 31.05.2012, reclamantul B. O.- C., în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. și Administrația Finanțelor Publice Reșița, a solicitat anularea actului administrativ fiscal denumit „chitanță pentru încasarea de impozite și contribuții” . nr._ din 15.12.2011, emisă de Administrația Financiară – Trezoreria Municipiului Reșița, obligarea pârâtei la restituirea taxei de poluare pentru autoturisme și autovehicule în cuantum de 1635 lei, cu titlu de diferență, obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale aferente calculate până la data plății efective a sumelor solicitate, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
La termenul de judecată ,din data de 12.09.2012 ,reclamantul a precizat cadrul procesual si catimea pretentiilor, respectiv suma de 2169 lei in loc de 1635,cum din eroare a trecut in actiunea introductiva.
În motivarea actiunii, reclamantul a susținut că prin Decizia de calcul a taxei de poluare nr.850/15.12.2011, emisă de DGFP C. S. – Administrația Finanțelor Publice Reșița a fost stabilită,in sarcina sa, o taxă specială pentru autovehicule în sumă de 2169 lei.
Această taxă este interzisă de art. 90 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene și condamnată în jurisprudența Curții de Justiție a Comunității Europene care o definește: “Taxă cu efect echivalent poate fi considerată oricare ar fi denumirea sa tehnică, ca o taxă unilateral impusă fie la momentul importului, fie ulterior și care lovește în mod specific un produs importat dintr-un stat membru, fiind excluse de la aplicarea acestei taxe produsele naționale similare având rezultat creșterea prețului respectivului produs, având astfel asupra liberei circulații a produsului același efect ca și o taxă vamală”. Cum unul dintre efectele aderării României la Uniunea Europeană a fost tocmai interzicerea taxelor vamale și crearea unei piețe unice pe baza libertății de circulație a produselor, se poate observa cu ușurință că această taxă încalcă în mod flagrant Tratatul de instituire al Comunității Europene.
Reclamantul a mai arătat că, în vederea restituirii taxei încasate ilegal, a îndeplinit procedura prealabilă administrativă prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004,contestatia fiind respinsa de parata DGFP C.-S. ,conform Deciziei nr.9/2.02.2012 .Ulterior ,parata AFP Resita i-a restiuit,in baza art.12 alin.1 din Legea nr.9/2012 suma de 534 lei ramanand o diferenta in cuantum de 1635 lei,conform adresei nr._/17.05.2012.
În drept, reclamantul a invocat disp. 132 Cod procedură civilă, raportat la dispozițiile art.110 ( fost 90 ) din Tratatul de Funcționare al UE, pe dispozițiile art. 11 și art.148 din Constituția României, cât și pe dispozițiile art.1345, art.1349, 1381, 1385, 1386 Cod civil, art.5 și art. 7 din OUG nr.50/2008.
Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. - Administrației Finanțelor Publice Reșița a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, precum și cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, întrucât taxa pe poluare pentru autovehicule constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu.
Pe cale de excepție, a invocat excepția lipsei procedurii prealabile administrative, având în vedere că reclamantul nu a contestat în termenul de 30 de zile decizia de calcul a taxei de poluare și tardivitatea formulării procedurii prealabile administrative.
Cu privire la calitatea procesuală pasivă ce aparține D.G.F.P. C.-S., pârâta arată că Administrației Finanțelor Publice Reșița i-a revenit atribuția de a aplica măsurile de executare silită, potrivit legii, pentru contribuabilii care au domiciliul în raza de competență a A.F.P. Reșița, potrivit R.O.F., iar Direcției Generale a Finanțelor Publice C.-S. îi revine, potrivit aceluiași regulament de organizare și funcționare a direcțiilor generale a finanțelor publice aprobat prin Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr.1348/2009, atribuția de a reprezenta interesele statului în fața instanțelor de judecată în litigiile legate de activitatea pe care o desfășoară. AFP Reșița este o unitate fiscală fără personalitate juridică, care se subordonează DGFP C.-S., astfel încât calitatea procesuală pasivă îi aparține.
Procedând în conformitate cu prevederile art.137 alin.1 Cod procedură civilă, la soluționarea excepției invocate de către pârâtă prin întâmpinare, referitoare la neîndeplinirea procedurii prealabile, instanța a reținut următoarele:
Prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.24/14.11.2011, pronunțată într-un recurs în interesul legii, s-a decis că „procedura de contestare prevăzută de art.7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.50/2008 raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit. d din același cod”.
Din analiza hotărârii pronunțate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în afacerea Metallgesellschaft și Hoechst rezultă faptul că restituirea taxelor prelevate cu încălcarea dreptului european nu poate fi condiționată de contestarea reglementării la momentul efectuării plății, mai ales atunci când practica administrativă era în sensul respingerii contestațiilor contribuabililor, ceea ce înseamnă că autoritățile fiscale naționale nu pot invoca culpa contribuabililor, care nu au apelat la un remediu național ineficient, în condițiile în care aceste autorități sunt culpabile pentru aplicarea unor reguli naționale incompatibile cu dreptul european.
În aceste condiții, singura posibilitate pe care o au contribuabilii, este aceea întemeiată pe dispozițiile art. 148 alin. 1 și 4 din Constituție și art. 117 lit. d din Codul de procedură fiscală, respectiv să solicite restituirea taxei de poluare, constatată a fi contrară prevederilor art. 110 din Tratatul de Funcționare al UE (TFUE).
Mai mult, tribunalul a considerat ca fiind neîntemeiată excepția invocată de pârâtă, având în vedere ca reclamantul a exercitat recursul administrativ impotriva deciziei de calcul in litigiu.
Referitor la calitatea procesuala pasiva a paratelor,Tribunalul a considerat că, in cauza,atat parata AFP Resita ,in calitate de organ fiscal emitent al deciziei de calcul al taxei de poluare cat si parata DGFP C.-S.,care a solutionat recursul administrativ formulat de reclamant,au calitate procesuala pasiva in procesul de fata.
Pe fondul cauzei, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul a reținut că reclamantul a cumpărat dintr-un stat membru UE –Germania autoturismul marca Ford Focus, . WFOWXXGCDW5G04872, pentru a cărui înmatriculare a fost obligat să achite suma de 2169 lei, achitată cu chitanța ., nr._/15.12.2011, taxă stabilită prin decizia de calcul a taxei de poluare nr. 850/14.12.2011, emisă de AFP Reșița.
Tribunalul reține că reglementarea taxei de poluare pentru autovehicule a fost instituită începând cu data de 01.07.2008 prin O.U.G. nr.50/2008.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene, sesizată cu privire la compatibilitatea acestei reglementări cu dreptul Uniunii, prin hotărârea din data de 07 aprilie 2011 în cauza C-402/09, s-a pronunțat în sensul că taxa de poluare reglementată prin O.U.G. nr.50/2008 este contrară dreptului Uniunii, respectiv prevederilor art.110 din Tratatul de Funcționare al Uniunii Europene (T.F.U.E).
Având în vedere cele mai sus enunțate, tribunalul a constatat că prevederile O.U.G. nr.50/2008, prin care s-a instituit taxa de poluare care se aplică vehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări într-un stat membru al Uniunii Europene, încalcă prevederile art.110 din T.F.U.E. (fost art.90 Tratatul CE).
În conformitate cu prevederile art.148 alin.2 din Constituția României, tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art.110 din TFUE, în speța de față, fiind unanim admis, atât în practica judiciară internă cât și în practica C.J.U.E., că dispozițiile art.110 (fostul art.90 din Tratatul CE) produc efecte directe și, ca atare, creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre al Uniunii trebuie să le protejeze.
Ca atare, tribunalul a reținut că taxa de poluare a fost încasată de pârâtă cu încălcarea dispozițiilor dreptului european și, pe cale de consecință, va obliga pârâta să restituie reclamantului suma de 2169 lei, reprezentând diferență de taxă de poluare.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, în temeiul art.18 din Legea contenciosului administrativ, art. 117 alin. 1 lit. d din OG nr. 92/2003, Tribunalul a admis acțiunea formulată de către reclamant, a anulat deciziile atacate si a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice Reșița, să restituie reclamantului suma de 2169 lei, reprezentând diferență taxă pe poluare.
In baza art.124 cod procedura fiscala a obligat parata AFP Resita la plata dobanzilor fiscale ,calculate incepand cu ziua urmatoare expirarii termenului de 45 zile,termen care curge de la inregistrarea in evidenta paratei a cererii de restituire a taxei de poluare si pana la data efectuarii platii .
Tribunalul a admis cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu formulată de către pârâta DGFP C.-S.- Administrația Finanțelor Publice Reșița și va obliga chemata în garanție să plătească pârâtei suma de 2169 lei reprezentând contravaloarea diferenței taxei de poluare, precum și dobânzile legale aferente.
Împotriva sentinței a declarat recurs în termen pârâta DGFP C.-S.- AFP C.- S. care a criticat-o pentru nelegalitate, solicitând fie casarea ei cu trimitere la prima instanță pentru ca aceasta să se pronunțe prin dispozitiv asupra excepțiilor invocate, fie modificarea ei în sensul respingerii acțiunii.
În motivare, a criticat reținerea lipsei calității procesual pasive a DGFP C.-S..
A reiterat susținerile vizând neîndeplinirea procedurii administrative prealabile și tardivitatea formulării acestei proceduri.
Pe fond, arătat că taxa pentru poluare a fost calculată în temeiul O.U.G nr. 50/2008 și, așa cum se arată în expunerea de motive a O.U.G. nr. 50/2008, a fost instituită „în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valori limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu”.
Chiar din această expunere de motive, rezultă că adoptarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 a avut, printre alte motivații, și necesitatea respectării legislației europene.
Prin urmare, existența unei taxe de poluare-reglementata si in alte state UE nu contravine dispozițiilor comunitare, nefiind deci motive temeinice pentru a dispune restituirea sumei reprezentând taxa de înmatriculare.
Obligația de garanție îi revine chematului în garanție în temeiul O.U.G. nr.50/2008, privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, astfel încât apreciază recurenta că și dobânzile acordate ar trebui suportate de către chemata în garanție.
În drept, a invocat art. 304 pct. 9 C.p.c.
Pe cale de întâmpinare, reclamantul intimat a solicitat respingerea recursului.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate și în baza art. 3041 Cod proc.civilă, față de disp. art. 299 și urm. Cod proc.civilă, văzând și normele legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:
În ceea ce privește excepțiile inadmisibilității și a tardivității, Curtea reține că potrivit deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 24/14.11.2011, „procedura de contestare prevăzută de art. 7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.50/2008 raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit. d din același cod”.
Având în vedere caracterul obligatoriu al acestei hotărâri a instanței supreme, Curtea constată că nerespectarea de către partea reclamanta a cerinței de formulare a contestației împotriva deciziei de calcul a taxei de poluare nu poate conduce la sancționarea acesteia prin pierderea dreptului la restituirea taxei în litigiu.
Chiar daca partea reclamanta a formulat o cerere de restituire a taxei de poluare, dar nu a formulat-o ca pe o contestație împotriva deciziei de calcul,Curtea constată că, în condițiile în care Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că nu sunt aplicabile aceste reglementări, exceptia invocata nu este intemeiata.
Principiul existenței unor remedii naționale adecvate și efective a fost dezvoltat și explicitat mai ales de Curtea Europeană de Justiție în hotărârea pronunțată asupra afacerilor reunite C-397/98 și C-410/98, Metallgesellshaft Ltd. și alții și Hoechst UK Ltd., în care Curtea de la Luxemburg a punctat în sensul că rambursarea taxelor prelevate nelegal nu poate fi condiționată de contestarea reglementării naționale ori a actelor fiscale la momentul plății.
În esență, Curtea Europeană de Justiție a arătat că autoritățile fiscale naționale nu pot invoca o culpă a contribuabililor care nu au apelat la un remediu național ineficient, în condițiile în care ele însele sunt culpabile pentru aplicarea unor norme naționale incompatibile cu dreptul european.
Aceste reguli sau proceduri, la rândul lor, trebuie să respecte principiul echivalenței (neputând institui condiții mai puțin favorabile decât pentru cererile similare bazate pe încălcarea dreptului național) și principiul efectivității (procedura națională nu trebuie să facă excesiv de dificil sau chiar imposibil exercițiul drepturilor conferite de Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene).
Or,partii reclamante – care a solicitat restituirea taxei de poluare invocând dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură fiscală, text potrivit căruia „se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume: (...) d) cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale;” – nu i se poate opune nerespectarea regulilor interne aplicabile procedurii administrativ prealabile, și, prin urmare, nu i se poate opune nici regula obligativității contestării deciziei de calcul a taxei de poluare.
În continuare, în analizarea legalității soluției pronunțate de instanța de fond și a cererii formulate de partea reclamanta, Curtea consideră necesară expunerea prealabilă a legislației naționale aplicabile, a dispozițiilor art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, precum și a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene în domeniu, urmând ca în raport cu acestea să examineze fondul cauzei.
Pe plan intern, taxa de poluare a fost instituită prin OUG nr. 50/2008, care a abrogat prevederile din Codul fiscal referitoare la taxa de primă înmatriculare a autovehiculelor. Reglementarea taxei de poluare a suferit mai multe modificări după .>
Curtea de Justiție a Comunităților Europene, în cauza T. și în cauza N. a analizând art.110 TFUE din perspectiva unor versiuni diferite ale OUG nr.50/2008. Cu toate acestea, instanța apreciază că hotărârile menționate sunt aplicabile speței în primul rând pentru că instanța europeană a interpretat o normă comunitară, interpretare care este valabilă indiferent de modificările intervenite în legislația națională. Cu alte cuvinte este necesar a se stabili doar dacă modificările ulteriore corespund sau nu normei comunitare, așa cum a fost ea interpretată de Curtea de Justiție a Comunităților Europene.
În al doilea rând, unul dintre argumentele hotărârilor instanței europene are aplicabilitate și în cauză, întrucât vizează o caracteristică nemodificată a taxei de poluare.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene a constatat, astfel, că taxa de poluare instituită conform OUG nr. 50/2008 este impusă numai pentru autovehiculele care se înmatriculează pentru prima dată în România după . acestui act normativ – 1.07.2008 – cu excluderea de la plata acestei taxe pentru autovehiculele deja înmatriculate în România anterior acestei date. Această caracteristică esențială a taxei de poluare a rămas neschimbată până în prezent, indiferent de modificările aduse Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008.
În plus, Curtea a apreciat că nu este respectat nici principiul poluatorul plătește, această taxă fiind aplicabilă doar autoturismelor de ocazie importate, obiectivul protecției mediului putând fi atins prin instituirea unei taxe anuale care nu ar mai favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate.
Prin urmare, având în vedere argumentele Curții Europeane de Justiție redate în cauza T. (cauza C-402/09) și în cauza N. (C‑263/10), precum și principiul priorității dreptului comunitar față de dreptul național, Curtea constată neîntemeiate susținerile vizând fondul cauzei.
Pentru aceste considerente, în baza art.312 alin.1 C.p.c. raportat la art. 304 pct. 9 C.p.c. și art. 304 1 C.p.c., Curtea va respinge recursul declarat de pârâta DGFP C.-S.- AFP C.-S. împotriva sentinței civile nr. 1309/24.10.2012, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._ .
În baza art. 274 C.p.c., va obliga recurenta la plata către intimat B. O.- C. a sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta DGFP C.-S.- AFP C.-S. împotriva sentinței civile nr. 1309/24.10.2012, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._ .
Obligă recurenta la plata către intimat B. O.- C. a sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.06.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G. O. RUJIȚA R. F. Ș.
GREFIER,
C. J.
Red. F.Ș.- 26.06.2013;
Tehnored. C.J.- 02.07.2013; 2ex.
Primă instanță: Tribunalul C.-S.
Judecător: Suhani G.
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 477/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 05/2013.... → |
|---|
