Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 477/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 477/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 11-12-2013 în dosarul nr. 1128/59/2013
ROMÂNIAOPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. 1129/59/_13
SENTINȚA CIVILĂ NR.477
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 11 DECEMBRIE 2013
PREȘEDINTE: R. C.
GREFIER: F. C.
S-a luat în examinare cererea formulată de reclamanta Școala Națională de Sănătate Publică, Management și Perfecționare în Domeniul Sanitar București împotriva pârâtului OIRPOSDRU – Regiunea Vest, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamantă avocat U. V., lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată depusă la dosar prin registratura instanței din partea pârâtei adresa nr.6382/ 04.12.2013 prin care învederează adresa sediului actual și solicită a-i fi comunicate toate actele de procedură la această adresă, respectiv, Timișoara, Bulevardul M. Viteazul nr.30 B, cod_, Județul T., adresă ce a fost consemnată în programul Ecris.
Reprezentanta reclamantei depune la dosar împuternicire avocațială, dovada consemnării cauțiunii de 14.500 lei și concluzii scrise.
Instanța pune în discuție excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Reprezentanta reclamantei solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, pentru motivele expuse prin concluziile scrise.
Instanța în deliberare respinge excepția inadmisibilității invocată de pârâtă constatând că reclamanta s-a conformat dispozițiilor încheierii prin care s-a stabilit plata unei cauțiuni în condițiile art. 1061 NCPC.
Nefiind alte cereri de formulat ori probe de administrat, instanța acordă cuvântul pentru concluzii asupra cererii de suspendare.
Reprezentanta reclamantei a solicitat admiterea cererii de suspendare, pentru motivele expuse în cererea formulată și prin concluziile scrise, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr._ la data de 08.11.2013, reclamanta Școala Națională de Sănătate Publică, Management și Perfecționare în Domeniul Sanitar București a solicitat ca în contradictoriu cu Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane – Regiunea Vest (OIRPOSDRU – Regiunea Vest), să se dispună suspendarea executării Procesului verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr.4888/642CCSN/3.10.2013, până la pronunțarea instanței de fond, cu cheltuieli de judecată, în temeiul art. 50 alin.8 din OUG nr.66/2011, art. 215 alin.2 Cod procedură fiscală și art. 14 din Legea nr.554/2004.
În motivare s-a arătat că împotriva Procesului verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr.4888/642CCSN/3.10.2013 reclamanta a promovat o contestație administrativă, în condițiile art. 47 din OUG nr. 66/2011, coroborat cu art.7 din Legea nr. 554/2004, respectiv că există un caz bine justificat de suspendare, în sensul art.2 alin.1 lit.t din aceeași lege și că suspendarea se impune pentru prevenirea producerii unei pagube iminente în sensul art. 2 alin.1 lit. ș din Legea nr.554/2004.
De asemenea, a arătat că reclamantei i-a fost comunicat la data de 7.10.2013 Procesul verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr.4888/ 642CCSN/3.10.2013, în cuprinsul căruia s-a stabilit că aceasta datorează Autorității de Management pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane (AMPOSDRU) o creanță în valoare de 1.450.642,22 lei, rezultând din conținutul actului că verificarea documentară s-a făcut în baza unor decizii emise de Directorul executiv al OIRPOSDRU – Regiunea Vest, în scopul verificării unor aspecte constatate în Rapoartele de audit nr.1391/. și nr._/. emise de către Autoritatea de Audit de pe lângă Curtea de Conturi a României, conținând constatări cu implicații financiare (menționate la punctele 6.1-6.7 din procesul verbal), referitoare la nereguli realizate în implementarea proiectului cu titlul „Promovarea incluziunii sociale prin dezvoltarea resurselor umane și instituționale din asistența medicală comunitară”.
Reclamanta a promovat o contestație administrativă împotriva procesului verbal de constatare nereguli, susținând că acesta este nelegal, respectiv, că sunt întrunite condițiile impuse de art. 14 alin.1 din Legea nr.554/2004 pentru suspendarea executării acestuia până la pronunțarea instanței de fond.
În susținerea acestor alegații, reclamanta învederează în primul rând că procesul verbal a fost emis cu încălcarea dispozițiilor art.21 din OUG nr.66/2011, întrucât a fost întocmit cu depășirea termenului legal de 60 de zile de la data comunicării către OIRPOSDRU – Regiunea Vest a Rapoartelor de Audit nr.1391/. și nr._/. emise de Autoritatea de Audit de pe lângă Curtea de Conturi a României. În acest sens, se susține că potrivit art. 21 alin.3 din OUG nr.66/2011, în cazul în care constatarea neregulilor și stabilirea creanțelor bugetare/corecțiilor financiare este realizată printr-un raport de audit întocmit de Autoritatea de Audit de pe lângă Curtea de Conturi a României, se aplică procedura prev.de art.25 și 26 din același act normativ, care impune emiterea procesului verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare în termen de 60 de zile de la data comunicării documentelor de constatare emise de Autoritatea de Audit.
Se susține că acest termen nu a fost respectat în speță aspect de nelegalitate ce se circumscrie cazului bine justificat de suspendare a executării procesului verbal de constatare nereguli.
Pe de altă parte, se susține că acest act este netemeinic, întrucât reclamanta a respectat întru-totul prevederile contractului de finanțare, prevederile legale aplicabile, precum și principiul managementului eficient, sens în care aceasta detaliază critici aduse față de constatările din actul de constatare a creanței bugetare, referitoare la netemeinicia constatărilor privind caracterul neeligibil al unor cheltuieli angajate în procesul de implementare al proiectului.
În fine, reclamanta dezvoltă argumente referitoare la paguba iminentă ce i s-ar cauza în cazul executării procesului verbal de constatare nereguli anterior soluționării în fond a acțiunii în anularea acestuia, arătând că nu are capacitatea financiară de a achita imediat creanța, că ar fi afectate și terțe persoane (76 de angajați și furnizorii entității reclamante), măsura de executare imediată a creanței având consecințe de ordin social asupra acestor persoane.
Pentru termenul de judecată din data de 11.12.2013, reclamanta a făcut dovada consemnării unei cauțiuni în sumă de 14.500 lei, stabilită de instanță în condițiile art. 1061 NCPC.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 25.11.2013 pârâtul OIRPOSDRU – Regiunea Vest a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de suspendare, în măsura în care reclamanta nu face dovada achitării unei cauțiuni corespunzătoare cerințelor art.50 alin.9 din OUG nr.66/2011 și art.215 alin.2 Cod procedură fiscală, respectiv respingerea sa ca neîntemeiată, cu motivarea că reclamanta nu relevă motive de nelegalitate a procesului verbal de constatare nereguli care să se constituie într-un caz bine justificat de suspendare, iar aceasta nu se prevalează pentru a susține existența unei pagube iminente decât de cuantumul ridicat al creanței, care nu poate fi valorificat el însuși ca motiv pentru admiterea cererii de suspendare.
La termenul de judecată din data de 11.12.2013 instanța a respins excepția de inadmisibilitate a cererii, pentru motivele arătate în practicaua prezentei sentințe.
Instanța constată că cererea reclamantei apare neîntemeiată, în speță nefiind întrunite condițiile impuse de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea solicitată.
În acest sens, instanța constată îndeplinită în cazul reclamantei condiția procedurală impusă de art. 215 alin.2 Cod procedură fiscală pentru admiterea cererii de suspendare, anume, consemnarea cauțiunii stabilite de instanță, potrivit art. 1061 NCPC, recipisa de consemnare fiind depusă la registrul de valori al instanței, respectiv, sesizarea autorității publice care a emis actul cu o contestație promovată pe cale administrativă, în procedura reglementată de art. 47 din OUG nr.66/2011, respectiv, art.205 și următoarele Cod procedură fiscală, prin care se solicită anularea Procesului verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr.4888/642CCSN/3.10.2013.
În schimb, instanța apreciază că reclamanta nu a dovedit existența unui caz bine justificat pentru luarea măsurii de suspendare solicitate, în sensul definit de art. 2 lit. t din Legea nr. 554/2004, anume, împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ contestat.
În practica judiciară și literatura de specialitate s-a reținut că pentru verificarea acestei condiții de admitere a cererii de suspendare a executării unui act administrativ, instanța este îndreptățită să analizeze aparența de legalitate a acelui act, suspendarea putând fi dispusă doar în măsura în care o atare analiză relevă că în privința legalității actului există îndoieli serioase. O atare împrejurare nu se verifică în speță.
Reclamanta se prevalează în primul rând de emiterea tardivă a Procesului verbal de constatare a neregulilor nr.4888/642CCSN/3.10.2013, respectiv, de depășirea unui termen de 60 de zile reglementat de art. 25 și 26 din OUG nr.66/2011. Aceste susțineri nu se verifică însă la o analiză superficială a conținutului actului administrativ și a dispozițiilor normative invocate de reclamantă.
Instanța constată că în speță nu se poate constata nelegalitatea titlului de creanță atacat în speță, prin raportare la prevederile art. 25 și 26 din OUG nr. 66/2011, de care se prevalează reclamanta, căci acestea nu au aplicabilitate în speță.
Astfel, instanța constată că norma în discuție vizează exclusiv situația de emitere de către structurile de control prevăzute la art. 20, care constată nereguli de sistem sau deficiențe ale sistemelor de management și control potențial generatoare de nereguli cu caracter sistemic, care au implicații de ordin financiar, acestea având obligația întocmirii de procese-verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, individualizate la nivel de beneficiar și operațiune, după reverificarea fiecărui caz dintre cele care este posibil să fi fost afectate de această neregulă, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 21. Termenul maxim de efectuare a activităților prevăzute la alin. (1) este de 90 de zile de la data finalizării activității de organizare a reverificării.
Așadar, cel puțin în aparență, termenul la care face referire art. 25 din OUG nr.66/2011(de 90, iar nu de 60 de zile, cum susține reclamanta), vizează emiterea de către Autoritatea de Audit de pe lângă Curtea de Conturi a României a unui proces verbal de constatare nereguli, iar nicidecum emiterea unui astfel de act de către structurile prevăzute de art. 20 din același act normativ, cum este cazul pârâtului. Mai mult, acest termen începe să curgă doar de la data finalizării activității de reverificare a beneficiarilor de fonduri nerambursabile din partea Uniunii Europene, reverificare care a operat în speță prin chiar Procesul verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr.4888/642CCSN/3.10.2013, astfel încât nu s-ar putea constata că acesta din urmă ar fi fost emis tardiv.
În această privință, instanța reține că în cuprinsul Procesului verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr.4888/642CCSN/3.10.2013 s-a menționat că acesta a fost emis pentru verificarea cazului de suspiciune nereguli înregistrat la autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene (AMPOSDRU) sub nr.4374/614CCSN/24.09.2012, respectiv pentru verificarea aspectelor menționate în Rapoartele de Audit nr.1391/. și nr._/. emise de Autoritatea de Audit de pe lângă Curtea de Conturi a României, conținând constatări cu implicații financiare referitoare la nereguli realizate în implementarea proiectului finanțat la solicitarea reclamantei.
Așadar, instanța constată că în exercitarea atribuțiilor reglementate de art. 15 din Legea nr. 94/1992, Autoritatea de Audit a efectuat o verificare cu privire la modul de implementare a proiectului finanțat în beneficiul reclamantei, cu privire la care Autoritatea de Audit a concluzionat că se poate constata existența unor nereguli, în sensul art. 2 alin. 1 lit. a din OUG nr. 66/2011.
Din acest motiv, în cuprinsul Raportului de Audit s-au formulat mai multe recomandări, fie pentru reverificarea unor cheltuieli decontate de reclamantă în cadrul proiectului, fie pentru aplicarea unor corecții financiare, fie pentru recuperarea unor cheltuieli neeligibile etc.
Or, potrivit art. 5 din OUG nr. 66/2011, pârâtul avea obligația implementării corespunzătoare și la timp a recomandărilor formulate de Autoritatea de Audit, singura autoritate națională abilitată să efectueze audit public extern, în conformitate cu legislația națională și comunitară, asupra fondurilor europene atribuite reclamantului.
De asemenea, instanța constată că, în conformitate cu art. 511 din Regulamentul Curții de Conturi a României, aprobat prin Hotărârea sa cu nr. 130/2010, „atunci când în rapoartele de audit sunt consemnate nereguli, Autoritatea de Audit solicită autorităților competente să ia măsuri de înlăturare a acestora, iar acestea din urmă sunt obligate să le ducă la îndeplinire”. Prin urmare, recomandările formulate în Rapoartele de Audit nr.1391/. și nr._/. comunicate pârâtului implicau obligația acestuia de a aplica reclamantei anumite corecții financiare, de a verifica anumite cheltuieli și caracterul eligibil al acestora, respectiv de a recupera anumite cheltuieli constatate ca fiind neeligibile de către Autoritatea de Audit de pe lângă Curtea de Conturi a României, prin emiterea unui titlu de creanță, care se identifică în speță cu Procesul verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr.4888/642CCSN/3.10.2013.
Instanța conchide că, cel puțin în aparență, actul a cărui suspendare se solicită în speță nu este emis tardiv, căci prin Regulamentul Curții de Conturi a României, aprobat prin Hotărârea sa cu nr. 130/2010, nu este stabilit un termen pentru efectuarea verificărilor de către structurile arătate în art. 20 din OUG nr.66/2011, fiind stabilită doar obligația acestora de a aduce la îndeplinire recomandările din rapoartele de audit.
În ce privește susținerile reclamantei referitoare la caracterul eligibil al unora dintre cheltuielile cu privire la care prin actul ce face obiect al cererii de față s-au stabilit măsuri de recuperare sau corecții financiare, instanța reține că nu este îndreptățită a le analiza în mod distinct, căci în cadrul procesual pendinte este abilitată să realizeze doar o analiză a aparenței de legalitate a actului ce reprezintă titlu de creanță, iar nu analiza detaliată a fondului litigiului. Or, câtă vreme caracterul neeligibil al unor cheltuieli a fost constatat atât de către pârât, cât și de Autoritatea de Audit de pe lângă Curtea de Conturi a României, în mod individual, prin raportare la dispoziții normative sau din contractul de finanțare incidente pentru fiecare cheltuială menționată în act, nu s-ar putea reține că există o îndoială serioasă asupra legalității acestuia.
Se poate deci considera că reclamanta nu a făcut dovada unui caz bine justificat de suspendare a executării Procesului verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr.4888/642CCSN/3.10.2013, impusă de art.14 din Legea nr.554/2004.
Cu privire la paguba iminentă a cărei constatare se impune conform textului legal menționat, reclamanta face referire la cuantumul sumei stabilite cu titlu de creanță bugetară în sarcina sa prin actul administrativ fiscal contestat, precum și la caracterul executoriu al acestuia din urmă.
După cum s-a reținut în practica judiciară, valoarea și caracterul executoriu al actului administrativ în privința căruia se solicită suspendarea executării nu reprezintă, în sine, un motiv pentru acordarea suspendării și nu fac dovada, prin ele însele, a îndeplinirii cerinței referitoare la prevenirea producerii unei pagube iminente.
Dimpotrivă, art. 14 din Legea nr. 554/2004 impune analizarea cerinței menționate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată.
În speță, însă, reclamanta nu a invocat și nu a dovedit astfel de împrejurări concrete care ar justifica concluzia că executarea actului administrativ fiscal anterior soluționării în fond a acțiunii ar fi de natură a-i crea o pagubă iminentă, ce nu ar mai putea fi reparată.
Conchizând că reclamanta nu a dovedit îndeplinirea celor două condiții impuse cumulativ prin art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 pentru admiterea cererii de suspendare, instanța urmează să o respingă ca neîntemeiată, iar în baza art. 453 NCPC, se va lua act de faptul că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamanta Școala Națională de Sănătate Publică, Management și Perfecționare în Domeniul Sanitar București, având CUI_, cu sediul în București, ., sector 2, împotriva pârâtului OIRPOSDRU – Regiunea Vest, având C._, cu sediul în Timișoara, ..30 B, cod poștal_, Județul T..
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare
Pronunțată în ședință publică azi, 11.12.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
R. C. F. C.
RED: RC -10.01.2014
TEHNORED/FC /10.01.2014
4.ex./SM+ 2 comunicări
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 04/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5835/2013.... → |
|---|
