Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5056/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5056/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 05-06-2013 în dosarul nr. 5764/108/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV
ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.5056
Ședința publică din data de 5 iunie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: DR. C. P.
JUDECĂTOR: M. C. DICA
JUDECĂTOR: A. S.
GREFIER: F. B.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de către pârâta-recurentă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A., împotriva Sentinței civile nr. 5817/29.11.2012, pronunțată de către Tribunalul A. în Dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul-intimat P. A. E. și intimata – chemată în garanție Administrația F. Pentru Mediu București, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat C. D. B. pentru reclamantul-intimat, lipsă fiind pârâta-recurentă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A., lipsă fiind intimata-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului-intimat solicită respingerea recursului ca fiind netemeinic și nelegal și menținerea în totalitate a sentinței civile nr. 5817/29.11.2012 pronunțată în dosarul nr._, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 1.000 lei.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată că, prin Sentința civilă nr. 5817/29.11.2012, pronunțată de către Tribunalul A. în Dosarul nr._, a fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul P. A. – E. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice A..
A fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice A. la restituirea taxei pentru emisiile poluante pentru autovehicule în sumă de 6.780 lei plătită la Trezoreria A. cu chitanța . nr._/12.03.2012, actualizată cu dobânda fiscală începând cu a 45-a zi de la data înregistrării cererii de restituire și până la data plății efective în baza art. 124 alin. 2 și art. 120 alin. 7 Cod procedură fiscală.
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta de ordinul I. în contradictoriu cu chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu pe care a obligat-o să suporte toate cheltuielile stabilite în sarcina pârâtei prin prezenta hotărâre.
A fost obligată pârâta de ordinul I la 1.039,30 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că, reclamantul a achiziționat autoturismul second hand marca AUDI tip A6 Categoria auto M1 norme poluare E4 fabricat în anul 2003 înmatriculat pentru prima dată la 15.05.2003, pentru care a plătit taxa pe poluare pentru autovehicule în sumă de 6.780 lei.
În speța de față taxa pe poluare în sumă de 6.780 lei stabilită prin Decizia de calcul nr._/12.03.2012 emisă de către Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A. este nelegală.
Prima instanta a constatat ca taxa pentru emisii poluante arecaracter discriminatoriu in raport de normele comunitare, motiv pentru care a dispus restituire taxei, obligand parata si la plata unei dobanzi fiscalein conformitate cu prevederile art. 124 al.2 si 120 al.7 Cod procedura fiscala, cu cheltuieli de judecata.
Împotriva Sentinței civile nr. 5817/29.11.2012, pronunțată de către Tribunalul A. în Dosarul nr._, în termen legal la data de 30 ianuarie 2013, a declarat recurs pârâta-recurentă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A., solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului se reiterează excepția prematurității acțiunii, invocată și în fața primei instanțe, conform art. 7 din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care reclamanta nu a solicitat anularea deciziei de calcul a taxei în litigiu, sens în care este și doctrina în materie.
Cu privire la fondul cauzei, se arată că taxa pentru emisii poluante provenite de la autovehicule, astfel cum este reglementată prin Legea nr. 9/2012, este temeinică și legală.
România prin aprobarea Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante, s-a aliniat tendinței internaționale de a fundamenta politica mediului pe principiul poluatorul plătește, principiul care statuează obligația poluatorului de a suporta cheltuielile legate de prevenirea și controlul poluării, fiind responsabil pentru pagubele produse.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 și ale art. 3041 Codul de procedură civilă.
Reclamantul-intimat a depus concluzii scrise.
Examinând recursul declarat de către pârâtă prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art. 304 pct. 9 coroborate cu cele ale art. 304 ind.1 Codul de procedură civilă, Curtea constată că este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Cu privire la excepția prematurității pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, se reține că procedura de contestare prevăzută de art. 205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei pentru emisii poluante întemeiate pe dispozițiile art. 117 al.1 lit.d din Codul de procedură fiscală, în acest sens pronunțându-se printr-o decizie privind taxa de poluare si Înalta Curte de Justiție și Casație conform Deciziei nr.24 din 14.11.2011 pronunțată de instanța supremă, prin care a fost soluționat recursul în interesul legii, decizie cu efecte obligatorii.
În analizarea legalității soluției pronunțate de instanța de fond și a cererii formulate de reclamantă, Curtea consideră necesară expunerea prealabilă a legislației naționale aplicabile, a dispozițiilor art.110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, precum și a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene în domeniu, urmând ca în raport cu acestea să examineze fondul cauzei.
Pe plan intern, Curtea retine ca taxa de poluare a fost instituită prin OUG nr. 50/2008, care a abrogat prevederile din Codul fiscal referitoare la taxa de primă înmatriculare a autovehiculelor. Reglementarea taxei de poluare a suferit mai multe modificări după .>
Curtea de Justiție a Comunităților Europene, în cauza T. și în cauza N. a analizat art.110 TFUE din perspectiva unor versiuni diferite ale OUG nr.50/2008. Cu toate acestea, instanța apreciază că hotărârile menționate sunt aplicabile speței în primul rând pentru că instanța europeană a interpretat o normă comunitară, interpretare care este valabilă indiferent de modificările intervenite în legislația națională. Cu alte cuvinte este necesar a se stabili doar dacă modificările ulterioare corespund sau nu normei comunitare, așa cum a fost ea interpretată de Curtea de Justiție a Comunităților Europene.
În al doilea rând, unul dintre argumentele hotărârilor instanței europene are aplicabilitate și în cauză, întrucât vizează o caracteristică nemodificată a taxei de poluare.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene a constatat astfel că taxa de poluare instituită conform OUG nr. 50/2008 este impusă numai pentru autovehiculele care se înmatriculează pentru prima dată în România după . acestui act normativ – 1.07.2008 – cu excluderea de la plata acestei taxe pentru autovehiculele deja înmatriculate în România anterior acestei date.
Această caracteristică esențială a taxei de poluare, reiterată de Curtea de Justiție a Comunităților Europene și în cauza N. (cauza C – 263/10 Hotărârea din 07.07.2011, paragraful 27) a rămas neschimbată până în prezent.
Se poate observa astfel că, deși Legea nr.9/2012 (privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule) prevede la art.4 alin 2 din Legea nr. 9/2012 obligația de plată a taxei și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate în România asupra unui autovehicul rulat, (astfel cum au sugerat cele două hotărâri ale instanței europene), prin art.1 din OUG nr.1/2012 a fost suspendată aplicarea dispozițiilor menționate până la 1 ianuarie 2013.
În plus, Curtea a apreciat că nu este respectat nici principiul poluatorul plătește, această taxă fiind aplicabilă doar autoturismelor de ocazie importate, obiectivul protecției mediului putând fi atins prin instituire unei taxe anuale care nu ar mai favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate.
Prin urmare, având în vedere argumentele Curții Europene de Justiție redate în cauza T. (cauza C-402/09) și în cauza N. (C‑263/10), precum și principiul priorității dreptului comunitar față de dreptul național, Curtea constată neîntemeiate susținerile pârâtei recurente cu privire la respectarea art.110 TFUE (fostul articol 90), sub acest aspect, sentința civilă atacată fiind corectă.
Curtea nu poate reține apărările vizând apariția Legii nr. 9/2012, întrucât situația constatată de Curtea Europeană de Justiție a rămas nemodificată, singura noutate introdusă de legea nouă constând în instituirea unei alte modalități de calcul, care nu schimbă cu nimic reținerile Curții Europene de Justiție. De altfel, Curtea reține că noua taxă – ca și vechea taxă de poluare – are o . caracteristici similare reglementării anterioare, respectiv:
- taxa se face venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
- taxa se plătește, conform art. 4 din Legea nr. 9/2012:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei.
În plus, așa cum s-a arătat deja, dispozițiile art.4 alin 2 din Legea nr. 9/2012 sunt și actualmente suspendate.
Având în vedere considerentele expuse anterior, în conformitate cu prevederile art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul formulat de către pârâta-recurentă Administrația Finanțelor Publice A. împotriva Sentinței civile nr. 5817/29.11.2012, pronunțată de către Tribunalul A. în Dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul-intimat P. A. E. și intimata – chemată în garanție Administrația F. Pentru Mediu București, ca neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art. 274 cod procedură civilă, pârâta recurentă fiind în culpă procesuală ca urmare a respingerii recursului, va fi obligată că plătească cheltuieli de judecată în cuantum de 1000 lei reprezentând onorariul avocațial achitat de reclamantă în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de către pârâta-recurentă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A., împotriva Sentinței civile nr. 5817/29.11.2012, pronunțată de către Tribunalul A. în Dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul-intimat P. A. E. și intimata – chemată în garanție Administrația F. Pentru Mediu București.
Obligă pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A. să plătească reclamantului-intimat P. A. E. suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 5 iunie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, Pentru JUDECĂTOR,
DR. C. P. M. C. DICA A. S.
Aflată în concediu de
odihnă, semnează
PREȘEDINTE-SECȚIE
I. J.
GREFIER,
F. B.
Red. M.C. Dica/04.07.2013
Tehnored F.B./04.07.2013
Ex.2
Prima instanță:L. J. – Tribunalul A.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5852/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5894/2013.... → |
|---|
