Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5852/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Decizia nr. 5852/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 19-06-2013 în dosarul nr. 6991/108/2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928

SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR._

DECIZIA CIVILĂ NR. 5852

Ședința publică din data de 19 Iunie 2013

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: M. C. DICA

JUDECĂTOR: C. L.

JUDECĂTOR: DR. C. P.

GREFIER: D. K.

Pe rol se află, recursul formulat de pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A. împotriva Sentinței civile nr. 5414/26.11.2012, pronunțată de Tribunalul A. în Dosarul nr._ în contradictoriu cu reclamantul intimat S. M., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă în reprezentarea reclamantului-intimat, lipsă, avocat C. D.-B., lipsă fiind pârâta-recurentă.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta reclamantului-intimat depune la dosar împuternicire avocațială, chitanța nr. 39/17.06.2013 reprezentând onorariu de avocat și concluzii scrise.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbaterea în fond a recursului.

Reprezentanta reclamantului-intimat solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 1.000 lei.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 5414/26.11.2012, pronunțată de Tribunalul A. în Dosarul nr._, a fost admisă acțiunea în contencios administrativ fiscal exercitată de reclamantul S. M. împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice A. și în consecință:

A fost obligată pârâta să îi restituie reclamantului suma de 8.193 lei, achitată conform Chitanței . nr._/06.07.2012, reprezentând taxa pentru emisii poluante actualizată și cu dobânda calculată în conformitate cu art. 124 C.pr.fisc., începând cu ziua următoare termenului de 45 de zile de la data înregistrării, în evidența pârâtei 10.10.2012, a cererii reclamantului de restituire a taxei.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 1.539,30 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, că în ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă aceasta a fost respinsă reținând prevederile Decizie nr. 24/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție care stabilește că procedura prealabilă nu este obligatorie în ceea ce privește solicitarea anulării Deciziei de calcul privind stabilirea taxei de poluare; decizie aplicabilă atât în cazul stabilirii taxei în baza OG. Nr. 50/2008 cât și în ceea ce privește stabilirea taxei pentru emisii poluante, conform Legii nr. 9/2009. Dezlegarea dată problemei de drept sub imperiul vechii legi, OUG nr.50/2008 fiind de actualitate câtă vreme reglementarea dată și impusă a taxei de poluare pentru înmatricularea autoturismelor este similară și sub Legea nr.9/2012.

Reclamantul a cumpărat autoturismul marca Renault, tip JE/JEOK/Espace, având nr. de identificare VF8JEK0L_, anul fabricației 2000, prima înmatriculare la data de 14.12.2000 în Germania.

Pentru a-l înmatricula în România, Administrația Finanțelor Publice A. a pretins reclamantului plata sumei de 8.193 lei, emițând Decizia de calcul nr._ din 6.07.2012. Reclamantul a plătit această sumă prin chitanța . nr._ din 6.07.2012, autovehiculul cumpărat de acesta fiind reînmatriculat în România.

La data de 10.10.2012, reclamantul a adresat pârâtei o cerere de restituire a taxei, înregistrată sub nr._, cerere care însă a rămas fără răspuns.

Pe fond, instanța a reținut că prin Legea nr. 157/2005 România a ratificat Tratatul pentru aderarea Bulgariei și României la Uniunea Europeană, efectele acestei ratificări fiind reglementate de art. 148 alin.2 și 4 din Constituția României, astfel cum aceasta a fost republicată, în conformitate cu care prevederile Tratatelor Constitutive ale U.E și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.

În conformitate cu prevederile art.110 din Tratatul Comunității Europene „nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".

Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea intre produsele importate și cele autohtone de natură similară.

În speță OUG nr.50/2008, cu modificările și completările ulterioare, stabilește, potrivit dispozițiilor art. l cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de administrația fondului pentru mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit art.4, obligația de plată internă cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.

Într-adevăr, determinarea taxei de poluare se realizează conform art.6 din OUG nr.50/2008 pe baza unor criterii obiective privind tipul motorului și capacitatea cilindrică a acestuia, precum și capacitatea din punct de vedere al poluării, luându-se in considerare și deprecierea autoturismului, conform coeficienților descriși în anexa 4.

Această taxa de poluare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România stat comunitar de la 01.01.2007, fiind perceputa exclusiv, pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor in țară. Pentru autovehiculele deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare, ceea ce demonstrează că această taxă de poluare se aplică doar ca urmare a achizițiilor intracomunitare si este o taxă cu echivalent taxelor vamale la import.

Potrivit normelor comunitare: art.25 CE „între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent. Această interdicție se aplică, de asemenea, taxelor vamale cu caracter fiscal" și art.28 CE „între statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent".

Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu echivalent constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art.110 din Tratatul Comunității Europene, trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate sa fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.

Practic, prin instituirea taxei de poluare, indiferent de modalitatea de determinare a ei conform art.6 din OUG nr.50/2008 și clasificarea din punct de vedere al poluării, se constituie o discriminare a regimului fiscal aplicabil la înmatriculare unui autoturism in România, reprezentând în fapt, o taxă similară taxei de primă înmatriculare stabilite din art.214 alin. 1-3 din Codul fiscal, singura diferență fiind denumirea, modificată din taxă specială de primă înmatriculare în taxa de mediu.

Textul art.110 din Tratatul CE se referă la produsele provenind din alte state membre si supuse unor impozite interne, de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, ori Statul Român nu percepe taxa de poluare produselor naționale similare, respectiv pentru autovehiculele deja înmatriculate în România (second-hand) cu ocazia vânzărilor ulterioare.

De asemenea, s-a reținut că prin avizul motivat din data de 28.11.2007, Comisia Europeană a solicitat reașezarea modalității de calcul a taxei auto (de primă înmatriculare), în sensul armonizării legislației românești cu cea europeană.

Comisia Europeană (CE) a solicitat în iunie 2009, României, informații în legătură cu legislația privind aplicarea taxei de poluare pentru autoturisme, suspectând că actuala legislație românească (OUG nr.50/2008) are efecte protecționiste asupra industriei auto naționale. Această solicitare a fost transmisă sub forma unei „scrisori de somare", prima etapă a procedurii de încălcare a dreptului comunitar prevăzut de art.226 din Tratatul CE.

Conform acestor considerente, instanța a constatat că taxa de poluare prelevată în condițiile OUG nr. 50/2008 este discriminatorie pentru că prin ea se descurajează punerea în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate înalte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie, având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională, punct de vedere exprimat și de Curtea Europeană de Justiție prin hotărârea sa dată în cauza C 402/09.

Pentru aceste considerente, având în vedere dispozițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanța a admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice A. să îi restituie suma de 8.193 lei reprezentând taxă de poluare, achitată de reclamant prin chitanța . nr._ din 6.07.2012.

În ceea ce privește dobânda solicitată de reclamant, instanța a reținut că potrivit art. 124 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală, „pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor”.

Potrivit art. 70 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală, „cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare”.

Conform art. 117 alin. 2 Cod de Procedură Fiscală, „prin excepție de la prevederile alin. (1), sumele de restituit reprezentând diferențe de impozite rezultate din regularizarea anuală a impozitului pe venit datorat de persoanele fizice se restituie din oficiu de organele fiscale competente, în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere”.

Având în vedere că art. 117 alin. 2 reglementează situația restituirii diferențelor de impozite rezultate din regularizarea anuală a impozitului pe venit datorat de persoanele fizice, instanța reține că în cazul restituirii taxei de poluare este aplicabil textul art. 70 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală.

Coroborând dispozițiile art. 124 alin. 1 cu dispozițiile art. 70 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală, instanța a constatat că dobânzile legale datorate de autoritățile fiscale în prezenta cauză se impun a fi calculate din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea în evidența acestor autorități a cererii de restituire a taxei.

În consecință, s-a dispus obligarea pârâtei Administrația Finanțelor Publice A. la plata dobânzilor legale la nivelul majorării de întârziere prevăzute de Codul de Procedură Fiscală, calculate din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea în evidența pârâtei, 10.10.2012, a cererii reclamantului de restituire a taxei.

În conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, a obligat pârâta să îi plătească reclamantului 1.539,30 lei cheltuieli de judecată, constând în taxe judiciare de timbru și onorariu de avocat.

Împotriva Sentinței civile nr. 5414/26.11.2012, pronunțată de Tribunalul A. în Dosarul nr._, în termen legal la data de 06.02.2013 a declarat recurs pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A., solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii introductive.

În motivare, recurenta a reiterat excepția invocată în primă instanță, că acțiunea este inadmisibilă ca fiind prematur introdusă .

În ceea ce privește fondul acțiunii prima instanță a admis acțiunea reclamantului considerând că aceasta este întemeiată, reținând similitudinea dintre taxa de poluare și taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, astfel că jurisprudență Curții de Justiție a Uniunii Europene care interpretează art.110 TFUE este aplicabilă în cauză.

Anterior adoptării Legii nr.9 din 2012 au avut loc o . negocieri și analize între reprezentanții Guvernului României și Comisia Europeană, pe acest domeniu, fapt dictat de necesitatea adaptării legislației la cerințele comunitare, știut fiind faptul că România a fost supusă procedurii de infrigement, tocmai din cauza cuantumului taxei speciale auto.

În elaborarea strategiilor și politicilor economice ale guvernelor statelor membre ale Uniunii Europenre se consideră că activitatea de protecție a Mediului reprezintă o componentă necesară a transformării sistemului economic dezvoltării durabile a societății. Astfel componentele de mediu și dezvoltare mai sunt considerate ca fiind independente evidențiindu-se tocmai relația de iprocitate dintre un mediu curat, dezvoltarea durabilă și o economie solidă.

Principiul suprem căruia trebuie să i se subordoneze întreaga activitate economică și socială a unei tării îl constituie conservarea condițiilor de sănătate ale populației.

România prin aprobarea Legii nr. 9/2012 privind taxa pe emisiile poluante s-a aliniat tendinței internaționale de a fundamenta politica mediului pe principiul poluatorul plătește, principiu care constituie elementul cheie ce direcționeză strategia de protecție a calității mediului și statuează obligația poluatorului de a suporta cheltuielile legate de prevenirea și controlul poluării, fiind responsabil pentru pagubele produse.

Astfel, pentru respectarea principiilor comunitare de impozitare și pentru stoparea încălcării Protocolului de Aderare la UE de către România au fost abrogate dispozițiile Codului fiscal care reglementau taxa specială pentru autoturisme și autovehicule și a fost adoptată Legea nr. 9/2012 care are la bază Principiile pe care le-am enunțat mai sus.

Așadar, rezultă fără dubiu faptul că, așa cum este reglementată de Legea nr. 9/2012, taxa pe emisiile poluante este temeinică și legală, drept pentru care recurenta a solicitat ca cererea reclamantului să fie respinsă ca neîntemeiată.

În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 9/2012, art. 304 pct. 9 C.pr.civ. și art. 304 pct. 1 C.pr.civ.

Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate, precum și prin aplicarea art. 304 pct.9 și 3041 Cod procedură civilă, instanța îl va respinge ca neîntemeiat, pentru următoarele considerente:

Cu privire la excepția prematurității pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, se reține că procedura de contestare prevăzută de art. 205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei pentru emisiile poluante întemeiate pe dispozițiile art. 117 al.1 lit.d din Codul de procedură fiscală, în acest sens pronunțându-se și Înalta Curte de Justiție și Casație conform Deciziei nr.24 din 14.11.2011 pronunțată de instanța supremă, prin care a fost soluționat recursul în interesul legii, decizie cu efecte obligatorii.

În analizarea legalității soluției pronunțate de instanța de fond și a cererii formulate de reclamantă, Curtea consideră necesară expunerea prealabilă a legislației naționale aplicabile, a dispozițiilor art.110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, precum și a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene în domeniu, urmând ca în raport cu acestea să examineze fondul cauzei.

Pe plan intern, Curtea retine ca taxa de poluare a fost instituită prin OUG nr. 50/2008, care a abrogat prevederile din Codul fiscal referitoare la taxa de primă înmatriculare a autovehiculelor. Reglementarea taxei de poluare a suferit mai multe modificări după .>

Curtea de Justiție a Comunităților Europene, în cauza T. și în cauza N. a analizat art.110 TFUE din perspectiva unor versiuni diferite ale OUG nr.50/2008. Cu toate acestea, instanța apreciază că hotărârile menționate sunt aplicabile speței în primul rând pentru că instanța europeană a interpretat o normă comunitară, interpretare care este valabilă indiferent de modificările intervenite în legislația națională. Cu alte cuvinte este necesar a se stabili doar dacă modificările ulterioare corespund sau nu normei comunitare, așa cum a fost ea interpretată de Curtea de Justiție a Comunităților Europene.

În al doilea rând, unul dintre argumentele hotărârilor instanței europene are aplicabilitate și în cauză, întrucât vizează o caracteristică nemodificată a taxei de poluare.

Curtea de Justiție a Comunităților Europene a constatat astfel că taxa de poluare instituită conform OUG nr. 50/2008 este impusă numai pentru autovehiculele care se înmatriculează pentru prima dată în România după . acestui act normativ – 1.07.2008 – cu excluderea de la plata acestei taxe pentru autovehiculele deja înmatriculate în România anterior acestei date.

Această caracteristică esențială a taxei de poluare, reiterată de Curtea de Justiție a Comunităților Europene și în cauza N. (cauza C – 263/10 Hotărârea din 07.07.2011, paragraful 27) a rămas neschimbată până în prezent.

Se poate observa astfel că, deși Legea nr.9/2012 (privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule) prevede la art.4 alin 2 din Legea nr. 9/2012 obligația de plată a taxei și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate în România asupra unui autovehicul rulat, (astfel cum au sugerat cele două hotărâri ale instanței europene), prin art.1 din OUG nr.1/2012 a fost suspendată aplicarea dispozițiilor menționate până la 1 ianuarie 2013.

În plus, Curtea a apreciat că nu este respectat nici principiul poluatorul plătește, această taxă fiind aplicabilă doar autoturismelor de ocazie importate, obiectivul protecției mediului putând fi atins prin instituire unei taxe anuale care nu ar mai favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate.

Prin urmare, având în vedere argumentele Curții Europene de Justiție redate în cauza T. (cauza C-402/09) și în cauza N. (C‑263/10), precum și principiul priorității dreptului comunitar față de dreptul național, Curtea constată neîntemeiate susținerile pârâtei recurente cu privire la respectarea art.110 TFUE (fostul articol 90), sub acest aspect, sentința civilă atacată fiind corectă.

Curtea nu poate reține apărările vizând apariția Legii nr. 9/2012, întrucât situația constatată de Curtea Europeană de Justiție a rămas nemodificată, singura noutate introdusă de legea nouă constând în instituirea unei alte modalități de calcul, care nu schimbă cu nimic reținerile Curții Europene de Justiție. De altfel, Curtea reține că noua taxă – ca și vechea taxă de poluare – are o . caracteristici similare reglementării anterioare, respectiv:

- taxa se face venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.

- taxa se plătește, conform art. 4 din Legea nr. 9/2012:

a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;

b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;

c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei.

În plus, așa cum s-a arătat deja, dispozițiile art.4 alin 2 din Legea nr. 9/2012 sunt și actualmente suspendate.

Având în vedere considerentele expuse anterior, în conformitate cu prevederile art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul formulat de către pârâta-recurentă Administrația Finanțelor Publice A. împotriva Sentinței civile nr. 5414/26.11.2012, pronunțată de Tribunalul A. în Dosarul nr._ în contradictoriu cu reclamantul intimat S. M., ca neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 274 cod procedură civilă, pârâta recurentă fiind în culpă procesuală ca urmare a respingerii recursului, va fi obligată că plătească cheltuieli de judecată în cuantum de 1.000 lei reprezentând onorariul avocațial achitat de reclamant în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A. împotriva Sentinței civile nr. 5414/26.11.2012, pronunțată de Tribunalul A. în Dosarul nr._ în contradictoriu cu reclamantul intimat S. M..

Obligă pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A. să plătească reclamantul intimat S. M. suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 19 Iunie 2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

M. C. DICA C. L. DR. C. P.

GREFIER,

D. K.

Red. DMC/16.07.2013

Tehnored D.K./Prima instanță: Ș. L. M.- Tribunalul A.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5852/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA