Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 7712/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7712/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 06-08-2013 în dosarul nr. 6826/115/2012
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMISOARAOperator 2928
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.7712
Ședința publică din 6 august 2013
P.:E. N.
JUDECĂTOR:R. P.
JUDECATOR:A. P.
GREFIER:G. K.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S.- Administrația Finanțelor Publice Reșița, împotriva sentinței civile nr. 585/13.03.2013, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul intimat M. V. și chemata în garanție intimată Administrația F. pentru Mediu, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, observând că prin registratură s-a depus întâmpinare din partea intimatului, iar părțile au solicitat judecarea în lipsă, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.585/13.03.2013, Tribunalul C.-S. a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul M. V., în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Reșița și chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu; a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice Reșița la plata sumei de 2015 lei cu titlu de taxă de poluare și la plata dobânzilor legale, respectiv a dobânzilor fiscale, calculate începând cu ziua următoare celor 45 de zile de la data înregistrării a cererii de restituire a taxei de poluare și până la data efectuării plății efective; a admis cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, obligând chematul în garanție să plătească pârâtei Administrația Finanțelor Publice Reșița sumele cu care aceasta a căzut în pretenții și totodată, a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 39,3 lei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Procedând cu prioritate la soluționarea excepțiilor care fac de prisos soluționarea fondului prezentei cauze, Tribunalul a reținut următoarele:
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile a contestației împotriva decizie de calcul a taxei de poluare, instanța de fond a reținut că pârâta DGFP C.-S. a invocat faptul că reclamantul nu a formulat o contestație prealabilă împotriva actului administrativ fiscal reprezentat de Decizia de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule emisă de AFP Reșița în condițiile art. 207 alin. 1 din OG nr. 92/2003 privind C.pr.fiscală, întrucât termenul de depunere a contestație o reprezintă cele 30 de zile calculate de la data comunicării deciziei de calcul.
Tribunalul, analizând această excepție, a reținut următoarele: în ședința din 14 noiembrie 2011, prin Decizia nr. 24/2011, ÎCCJ a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Colegiul de conducere al Curții de Apel Iași și Colegiul de conducere al Curții de Apel Cluj, stabilind că: Procedura de contestare prevăzută de art. 7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d din același cod”.
Pentru considerentele mai sus expuse, Tribunalul a constatat că excepția inadmisibilității acțiunii pentru nerespectarea procedurii prealabile este neîntemeiată și a respins-o.
Pe fondul cauzei, Tribunalul a constatat că instituirea taxei de poluare prin OUG nr. 50/2008 s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (vechiul art. 90, modificat prin . Tratatului de la Lisabona), astfel încât Tribunalul a considerat că acțiunea reclamantei este admisibilă, în condițiile în care taxa de poluare achitată de acesta este în contradicție cu legislația europeană în materie.
În privința cererii de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, cerere formulată de pârâta DGFP C.-S., Tribunalul a reținut următoarele:
În drept, potrivit prevederilor art. 60 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, „partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire”.
În fapt, instanța de fond a constatat că raportul juridic dedus judecății constă în pretenția reclamantului de obligare a pârâtei la restituirea taxei de poluare plătită și contestată de reclamantă, cu obligarea la plata dobânzilor legale aferente și a cheltuielilor de judecată.
În opinia instanței de fond, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 din Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 rezultă că sumele percepute de Statul Român cu titlul de taxă de poluare sunt virate în contul Administrației F. pentru Mediu și că această autoritate gestionează sumele respective.
Având în vedere aceste reglementări, Tribunalul a reținut că organele fiscale au competențe limitate la calcularea, încasarea și soluționarea contestațiilor formulate de contribuabili împotriva acestor acte, iar competențele privind administrarea sumelor astfel încasate revin Administrației F. pentru Mediu, motiv pentru care, Tribunalul a reținut că suma plătită de reclamantă cu titlul de taxă de poluare a fost virată în contul Administrației F. pentru Mediu, pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Reșița nefiind creditor bugetar.
Pentru cele mai sus menționate, Tribunalul a apreciat ca fiind întemeiată cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu.
Referitor la acordarea dobânzilor legale aferente sumei plătite cu titlul de taxă de poluare, Tribunalul a reținut că legislația care reglementează dobânzile datorate în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget este dispusă de art. 124 Cod de Procedură Fiscală, potrivit căruia, „pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor”, iar nu de dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 9/2000 sau de dispozițiile art. 1084 din Codul civil.
Astfel, potrivit prevederilor fiscale mai sus enunțate, „cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare”.
Conform art. 117 alin. 2 Cod de Procedură Fiscală, Tribunalul a reținut că „prin excepție de la prevederile alin. (1), sumele de restituit reprezentând diferențe de impozite rezultate din regularizarea anuală a impozitului pe venit datorat de persoanele fizice se restituie din oficiu de organele fiscale competente, în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere”.
Prin coroborarea dispozițiile enunțate, Tribunalul a constatat că dobânzile legale datorate de autoritățile fiscale în prezenta cauză se impun a fi calculate din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea în evidența acestor autorități a cererii de restituire a taxei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S.- Administrația Finanțelor Publice Reșița, solicitând modificarea sentinței și respingerea cererii, în principal ca inadmisibilă, pentru lipsa plângerii prealabile, precum și pentru formularea cererii de restituire după expirarea termenului de 30 de zile de la comunicarea deciziei de calcul, reglementat de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, iar în subsidiar ca neîntemeiată, învederându-se că taxa pe poluare a fost instituită prin OUG nr. 50/2008 cu respectarea legislației Uniunii Europene. A considerat nelegală totodată, și soluția primei instanțe privind acordarea dobânzilor legale față de dispozițiile art. 124, 117 și art. 70 Cod procedură fiscală.
La termenul de judecată din 6 august 2013 instanța a invocat din oficiu excepția privind tardivitatea declarării recursului, iar în analiza acestei excepții, ținând cont de dispozițiile art.137 alin.1 C.pr.civilă ce obligă la analiza cu prioritate a excepțiilor ce fac de prisos cercetarea în fond a cauzei se rețin următoarele:
Sentința civilă nr.585/13.03.2013 a fost comunicată recurentei la data de 22.04.2013 conform dovezii de comunicare aflate la fila 39 dosar fond, iar prezentul recurs a fost declarat la 10.05.2013, conform ștampilei aplicate pe cererea de recurs.
Curtea reține că potrivit art.301 C.pr.civilă termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, iar modul de calcul al termenelor procedurale este reglementat de art.101 alin.1 C.pr.civilă, Curtea observând astfel că prezentul recurs a fost astfel declarat după expirarea termenului de recurs, ultima zi pentru declararea recursului fiind 8 mai 2013, motiv pentru care văzând disp.art.102 alin.1 C.pr.civilă potrivit cărora termenele încep să curgă de la comunicare coroborate cu art.310 C.pr.civilă și observând sancțiunea ce intervine pentru neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal reglementată de art.103 alin.1 C.pr.civilă Curtea va proceda la respingerea recursului ca tardiv formulat.
În baza art. 274 C.pr.civ, se va lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul promovat de pârâta recurentă Direcția G. a Finanțelor Publice C.–S. - Administrația Finanțelor Publice Reșița împotriva sentinței civile nr.585/13.03.2013, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații M. V. și Administrația F. pentru Mediu București.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.08.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECATOR,
E. N. R. P. A. P.
GREFIER,
G. K.
Red.:.
Tehnored./GK/ 2 ex./12.08.2013
Inst.fond:Tribunalul C.-S.:jud.Veghes A. T.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4272/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 28/2013.... → |
|---|
