Obligaţia de a face. Decizia nr. 06/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 06/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 06-11-2013 în dosarul nr. 6869/115/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ – 30.09.2013
DECIZIA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 06.11.2013
PREȘEDINTE:M. BACĂU
JUDECĂTOR:C. D. O.
JUDECĂTOR:M. C. D.
GREFIER:M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. – Administrația Finanțelor Publice Reșița, împotriva sentinței civile nr.642/20.03.2013, pronunțată în dosarul nr._, al Tribunalului C.-S., în contradictoriu cu reclamanta – intimată S.C. L. E. Tours S.R.L. și cu chemata în garanție – intimată Administrația F. pentru Mediu, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă în reprezentarea reclamantei – intimate, avocat B. M. V., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamantei – intimate depune la dosar împuternicire avocațială și chitanța privind plata onorariului de avocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantei – intimate solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalul C.-S., sub nr._, la data de 06.11.2012, reclamanta S.C. L. E. Tours S.R.L. a chemat în judecată pârâta Administrația Finanțelor Publice Reșița, solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunța, să dispună anularea deciziei de calcul nr.280/31.05.2011, în cuantum de 11.642 lei, reprezentând încasare taxă specială pentru poluare, obligarea pârâtei la restituirea sumei de 11.642 lei, sumă încasată nelegal, precum și la plata dobânzilor, conform codul de procedură fiscală și a tuturor actelor normative în materie fiscală, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.642/20.03.2013, pronunțată în dosar nr._, Tribunalul C.-S. a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S., a respins excepția lipsei procedurii prealabile, invocată de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S..
A admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta S.C. L. E. Tours S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Reșița, a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice Reșița la restituirea sumei de 11.642 lei, cu titlu de taxă de poluare.
A obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice Reșița la plata dobânzilor legale, conform considerentelor prezentei hotărâri. Totodată, a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice la plata sumei de 43,50 lei, cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. - Administrația Finanțelor Publice Reșița, considerând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului s-au adus precizări cu privire la calitatea procesuală pasivă ce aparține Direcției Generale a Finanțelor Publice C.-S., precizându-se că în conformitate cu prevederile art. 1 din Regulamentul de organizare și funcționare a direcțiilor generale a finanțelor publice, aprobat prin Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr.3831/2011” Direcția G. a Finanțelor Publice județeană este unitate teritorială cu personalitate juridică a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, prin care se realizează în mod unitar, strategia și programul Guvernului în domeniul, finanțelor publice și se aplică politica fiscală a statului.
În conformitate cu prevederile art. 2 din R. Direcția G. a Finanțelor Publice își desfășoară activitatea la nivelul fiecărui județ în baza legilor ordonanțelor Guvernului, ordinelor și instrucțiunilor elaborate de A.N.A.F. și Ministerul Finanțelor Publice având în componență pe lângă alte Activități și Servicii și Administrative și Finanțelor Publice municipale, Administrațiile finanțelor publice comunale.
Administrația Finanțelor Publice Reșița este o unitate fiscală fără personalitate juridică, care se subordonează Direcția G. a Finanțelor Publice, iar în prezentul dosar calitatea procesuală pasivă aparține Direcției Generale a Finanțelor Publice C.-S..
De asemenea, s-a reiterat excepția neîndeplinirii procedurii prealabile administrative, în conformitate cu prevederile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Menționează că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la excepția tardivității formulării procedurii prealabile administrative invocată de D.G.F.P. C.-S. prin întâmpinarea depusă Ia grefa instanței de judecată.
Pe fondul cauzei, se arată că taxa pentru poluare a fost calculată în temeiul O.U.G. nr.50/2008 și, așa cum se arată în expunerea de motive a O.U.G. nr.50/2008, a fost instituită „în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valori limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu”.
Chiar din această expunere de motive, rezultă că adoptarea O.U.G. nr.50/2008 a avut, printre alte motivații, și necesitatea respectării legislației europene.
Prin urmare, existența unei taxe de poluare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind deci motive temeinice pentru a dispune restituirea sumei reprezentând taxa de înmatriculare.
Obligația de garanție îi revine chematului în garanție în temeiul O.U.G. nr.50/2008, privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, astfel încât apreciază recurenta că și dobânzile acordate ar trebui suportate de către chemata în garanție.
Menționează că organele fiscale doar stabilesc și încasează taxa pe poluare, iar beneficiar al acestei taxe este alt organ administrativ, respectiv Administrația F. pentru Mediu, care are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât taxa pe poluare pentru autovehicule constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu.
Reclamanta – intimată, legal citată nu a formulat întâmpinare.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către recurentă cât și în conformitate cu dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Taxa plătită de reclamanta intimată a fost calculată în temeiul O.U.G. nr. 50/2008.
Raportat la dispozițiile acestei ordonanțe, taxa este legală. În schimb, ea încalcă dispozițiile art. 110 din Tratatul privind funcționarea U.E. (pe scurt, T.F.U.E.; fostul art. 90 din TCE) așa cum este el interpretat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene (C.J.C.U.E.).
Potrivit art. 110 din T.F.U.E., niciun stat membru nu poate impune, direct sau indirect, asupra produselor provenind din alte state membre, impozite sau taxe interne care nu sunt percepute, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Prin Hotărârea din 07.04.2011 pronunțată în dosar nr. C-402/09 (cauza T. vs. România) C.J.C.U.E. stabilește că „Art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceiași vechime și aceiași uzură de pe piața națională”.
Or, O.U.G. nr. 50/2008 stabilește o taxă care se aplică cu ocazia primei înmatriculări în România a unor autovehicule, inclusiv a celor de ocazie cumpărate din alte state membre U.E., fără să stabilească o taxă pentru autovehiculele de ocazie având aceiași vechime și aceiași uzură, aflate deja în circulație pe teritoriul României la data instituirii taxei (și pentru care, deci, nu s-a plătit taxa). Procedând astfel, Statul român descurajează cumpărarea de autovehicule de ocazie din alte state membre ale U.E. prin faptul că face să fie mai avantajoasă cumpărarea autovehiculelor de ocazie similare, ca vechime și uzură, deja înmatriculate pe teritoriul României.
În consecință, instanța este chemată să stabilească dacă O.U.G. nr. 50/2008, încălcând art. 110 din T.F.U.E., mai poate constitui bază legală pentru taxa plătită de reclamant.
Cu privire la această chestiune, Curtea reține următoarele:
Prin Legea nr. 157/2005 România a ratificat tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană.
Efectele acestei ratificări sunt reglementate de art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare iar potrivit alin. 4, Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.
Așadar, în măsura în care există neconcordanță între legea internă, în speță O.U.G. nr. 50/2008, și T.F.U.E., instanțele române vor aplica cu prioritate legislația comunitară, ceea ce tribunalul a și făcut.
Consecința este aceea că, dincolo de orice considerente legate de aplicarea legii române (legate de lipsa procedurii prealabile, de tardivitatea ei sau, pe fondul pricinii, de aplicarea O.U.G. nr. 50/2008) taxa este nelegală raportat la art. 110 din T.F.U.E., așa cum este el interpretat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, motiv pentru care în mod justificat a fost restituită de prima instanță.
Așa fiind, Curtea văzând că soluția Tribunalului este legală și temeinică, în temeiul art. 315 Cod procedură civilă, va respinge recursul.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va obliga recurentul să plătească intimatei 620 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenții Administrația Finanțelor Publice Reșița, împotriva sentinței civile nr. 642/2013 pronunțată de Tribunalul C.-S..
Obligă recurentul să plătească intimatului S.C. L. E. Tours 620 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 06.11.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. BACĂU C. D. O. M. C. D.
GREFIER,
M. T.
RED:C.D.O./29.11.13
TEHNORED:M.T./29.11.13
2.ex./SM/
Primă instanță:Tribunalul C.-S.
Judecător – Ș. G.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6925/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4272/2013.... → |
|---|
