Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 940/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 940/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 07-03-2013 în dosarul nr. 6369/30/2011
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ -13.07.2012
DECIZIA CIVILĂ NR. 940
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 07 martie 2013
PREȘEDINTE: Ș. E. P.
JUDECĂTOR: R. C.
JUDECĂTOR: M. I.
GREFIER: F. C.
S-a luat în examinare recursul formulat de recurenta reclamantă . AND SERVICES SA împotriva sentinței civile nr. 920/04.04.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata Direcția Fiscală a Municipiului Timișoara, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamanta recurentă avocat P. A., pentru pârâta intimată consilier juridic F. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care reprezentanta recurentei depune la dosar copie de pe registrul societății RIPS în care este cuprinsă Hotărârea A. nr.11/405/31.08.2007 și chitanța privind onorariul avocațial. Arată că procesul verbal este singurul act cu care reclamanta dovedește reevaluarea bunurilor la care s-a calculat impozitul, că impozitul s-a calculat pentru anul 2011 iar reevaluarea este pentru anul 2007, că nu i s-au comunicat deciziile de impunere anterioare anului 2011.
Reprezentantul pârâtei intimate depune la dosar copie proces-verbal de recepție a lucrărilor nr.374/18.07.2007 și concluzii scrise, cu privire la susținerile reprezentantei reclamantei arată că potrivit art.55 lit.b din Normele Metodologice, operația de evaluare se efectuează în condițiile legii de persoane competente calificate în acest sens.
Reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri de formulat ori probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și admiterea acțiunii reclamantei, cu cheltuieli de judecată, pentru motivele expuse în cererea de recurs.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului, conform concluziilor scrise, fără cheltuieli de judecată.
În replică reprezentanta reclamantei recurente arată că procesul verbal este însușit de părți, înscrisul care confirmă reevaluarea nu trebuia să fie denumit raport de evaluare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.920/4.04.2012 Tribunalul T. a respins acțiunea formulată de reclamanta . AND SERVICES SA TIMIȘOARA în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA FISCALĂ A MUNICIPIULUI TIMIȘOARA, având ca obiect – anulare act administrativ.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Prin dispoziția nr. 25/10.08.2011 a fost respinsă contestația formulată de S.C. R.I.P.S. S.A. împotriva deciziei de impunere nr. 8642/28.02.2011 prin care a fost stabilit impozitul pe clădiri aferent anului 2011.
Reclamanta a contestat legalitatea acestei dispoziții invocând faptul că pârâta nu a ținut cont de faptul de dispozițiile hotărârii definitive și irevocabile nr. 515/2007 prin care a fost anulată dispoziția nr. 1020/18.04.2006. Direcția fiscală a refăcut această deciziei fără a pune în aplicarea dispozițiile hotărârii judecătorești.
Instanța a reținut că prin decizia civilă nr. 515/07.06.2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara a fost admisă acțiunea reclamantei, dispunându-se anularea deciziei nr. 1020/18.04.2006 și a procesului verbal de control nr. E12006-_/23.02.2006. In urma pronunțării acestei decizii, organul fiscal a procedat la refacerea actului de control și la stabilirea impozitului pe clădiri datorat de reclamantă pentru perioada trim.I 2001-trim.IV 2005 pentru imobilele situate în Timișoara, Calea Dorobanților nr. 94. Astfel, a fost încheiat raportul de inspecție fiscală nr. E12006-_/12.11.2007 și a fost emisă decizia de impunere nr. 1797.
Impotriva acestor acte administrative, reclamanta S.C. R.I.P.S. S.A. a formulat contestație administrativă, iar ulterior acțiune în contencios administrativ, invocând faptul că organul fiscal nu a respectat hotărârea judecătorească antemenționată.
Prin sentința civilă nr. 155/02.02.2010 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr. 1537._, dosar ce a avut ca obiect anularea raportului de inspecție fiscală nr. E12006-_/12.11.2007, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 802/13.09.2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, hotărâri prin care s-a statuat că pârâta a respectat dispozițiile deciziei civile nr. 515/07.06.2007, cu ocazia refacerii actelor administrative anulate.
In cauza de față, decizia de impunere contestată în procedura administrativă se referă la impozitul pe clădiri aferent anului 2011, stabilit pentru următoarele clădiri: chioșc de lemn, amenajări rustice, amenajare terasă, terasă lac și stație pompă, corp A. Instanța a mai reținut că valoarea de inventar a clădirilor în anul 2011 s-a stabilit raportat la documentele existente la dosarul fiscal, precum și documentele depuse de petentă în probatoriu.
Susținerea reclamantei conform căreia s-a avut în vedere o altă valoare de impozitare decât cea reală, nu are nici un suport legal, întrucât prin raportul de inspecție fiscală E12006-_/12.11.2007 (act administrativ menținut prin hotărâri judecătorești irevocabile) s-a stabilit valoarea de impozitare a clădirilor menționate anterior. In același sens, în opinia instanței, în mod corect pârâta nu a ținut seama la stabilirea valorii de inventar de notele formulate de către reclamantă, întrucât aceste note nu sunt însoțite de documente justificative în baza cărora reclamanta a procedat la diminuarea valorii de inventar, respectiv raport de evaluare, hotărâre A..
In ceea ce privește impozitul de clădire stabilit de organul fiscal, tribunalul reține dispozițiile art. 253 alin.1,3,5,6 din Legea nr.571/2003.
Pentru a aprecia astfel, tribunalul a avut în vedere dispozițiile pct.55 lit.b din HG nr. 44/2004 stabilește că aplicarea cotei stabilite potrivit prevederilor pct.53 asupra valorii de inventar se face începând cu luna următoare celei în care în evidența contabilă s-a înregistrat valoarea rezultată în urma reevaluării
Pentru aplicabilitatea prev. pct. 55 HG 44/2004 trebuie îndeplinite doua condiții cumulative, si anume: valoarea clădirii rezultata in urma reevaluări trebuie sa fie înregistrată n contabilitate și valoarea clădirii rezultata in urma reevaluări trebuie sa fie aprobata de Consiliul de Administrație.
Referitor la condiția înregistrării in contabilitate a valorii rezultate in urma evaluării/reevaluări consideram ca aceasta prezintă o deosebita importanta sub aspectul "opozabilității" operațiilor economice desfășurate de un agent economic.
In acest sens sunt relevante prevederile pct. 41, Secțiunea 6 - Principii Contabile din Ordinului Ministrului Finanțelor Publice nr. 1752/2005 pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele europene care dispun ca:
"Elementele prezentate în situațiile financiare anuale se evaluează în conformitate cu principiile contabile generale prevăzute în prezenta secțiune, conform contabilității de angajamente. Astfel, efectele tranzacțiilor și ale altor evenimente sunt recunoscute atunci când tranzacțiile și evenimentele se produc (și nu pe măsură ce trezoreria sau echivalentul său este încasat sau plătit) și sunt înregistrate în contabilitate și raportate în situațiile financiare ale perioadelor aferente".
Condiția aprobării valorii rezultate din evaluare/reevaluare prin hotărâre a Consiliului de Administrație prezintă o deosebita importanta fiind imperios necesara sub aspectul executării principiului inregistrarii sistematice si cronologice a operațiilor economico-financiare prevăzut la art. 2 din L 82 (r4) din 1991- legea contabilității.
Din coroborarea prevederilor art. 2 cu cele ale art. 9 alin. l din Legea contabilității se poate deduce ca intenția urmărita de legiuitor prin consacrarea principiului înregistrării sistematice si cronologice a operațiilor economico-financiare este de a determina agenții economici sa-si organizeze contabilitatea astfel încât sa ofere o imagine fidelă a poziției financiare, performanței financiare și a celorlalte informații referitoare la activitatea desfășurată atât pentru cerințele interne ale acestora, cât și în relațiile cu investitorii prezenți și potențiali, creditorii bugetari, financiari si comerciali, clienții, instituțiile publice și alți utilizatori.
Tribunalul a considerat că rațiunea pentru care legiuitorul a prevăzut, in materia fiscala, obligativitatea aprobării valorilor rezultate urmare a efectuării unei evaluari/reevaluari de care Consiliul de Administrație a fost de a corela prevederile legislației fiscale la cele ale legislației contabile.
In condițiile în care, reclamanta nu a făcut dovada existenței unui raport de reevaluare și aprobarea acestuia printr-o hotărâre A., în mod corect pârâta a stabilit valoarea inventar, respectiv valoarea de impozitare prin raportare la documentele justificative depuse de reclamantă.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 218 din OG nr.92/2003 coroborat cu art. 18 din Legea nr.554/2004, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată, luând act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta reclamantă . AND SERVICES SA solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și admiterea acțiunii reclamantei, cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că potrivit prev.art.55 din HG 44/2004, aplicarea cotei stabilite asupra valorii de inventar se face începând cu luna următoare celei in care in evidenta contabila s-a înregistrat valoarea rezultata in urma reevaluării.
Se impune precizarea faptului ca reclamanta cu începere din anul 2008, respectiv luna ianuarie, si-a înregistrat in urma reevaluării, noua valoare de impozitare pentru clădiri.
Ca atare, de la acea data, reclamantei i se impunea calcularea si achitarea impozitului la valoarea pe care o are evidențiata in contabilitate.
Asa cum se poate observa din decizia de impunere atacata, intimata in determinarea impozitului nu a ținut cont de valoarea contabila a imobilelor, aspect care este cu totul nelegal.
Reclam nta in urma reevaluării potrivit Procesului verbal de recepție nr.374/18.07.2007 si-a reevaluat bunurile, menționând acest aspect in contabilitate.
Mai mult decât atât, această nouă valoare rezultata si înscrisă in contabilitate a fost recunoscuta si de către reclamantă, astfel ca in mod cu totul nelegal s-a procedat de către parata-intimată la determinarea valorii de impozitare in baza unor alte acte.
Ori, atât timp cât se prevede in mod expres in lege faptul că impozitul pe clădiri se stabilește si se plătește prin raportare la valoarea de inventar începând cu luna următoare celei in care in evidenta contabila s-a înregistrat valoarea rezultată, soluția de respingere a acțiunii formulata de către reclamantă apare ca nelegala.
Pârâta intimată Direcția Fiscală din cadrul Primăriei Municipiului Timișoara a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat arătând în esență că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute cumulativ dispozițiile pct. 55 lit. din HG 44/2004, că deși se critică decizia de impunere prin care s-a stabilit in sarcina acesteia impozitul pentru clădiri aferent anului 2011, se invocă procesul verbal de recepție nr. 374/18.07.2007, că valorile înscrise in cuprinsul Procesului Verbal de Recepție nr. 374/18.07.2007 nu au fost înregistrate in evidentele contabile ale recurentei.
Precizează că reevaluarea este o instituție de drept contabil, supusa reglementarilor in materie, simpla înregistrarea în contabilitate a investițiilor efectuate neputând fi asimilată cu o reevaluare a valorii imobilului.
Analizând recursul promovat prin aplicarea dispozițiilor art. 304, 304 ind.1 Cod procedură civilă, prin prisma probatoriului administrat, instanța constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Curtea reține că decizia de impunere contestată în procedura administrativă se referă la impozitul pe clădiri aferent anului 2011, stabilit pentru următoarele clădiri: chioșc de lemn, amenajări rustice, amenajare terasă, terasă lac și stație pompă, corp A, iar raportul de inspecție fiscală nr. E12006-_/12.11.2007 a fost emis de organul fiscal cu respectarea dispozițiilor deciziei civile nr. 515/07.06.2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, așa cum s-a stabilit irevocabil prin decizia civilă nr. 802/13.09.2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara .
Neîntemeiate sunt susținerile recurentei în sensul că deși bunurile sale au fost reevaluate prin procesul verbal de recepție nr. 374/18.07.2007, valoarea rezultată fiind înscrisă în contabilitate, organul fiscal a determinat valoarea de impozitare în baza altor acte.
Astfel, Curtea reține că potrivit dispozițiilor pct. 55 lit.b din HG 44/2004 (versiunea aplicabila la data emiterii deciziei de impunere contestată) pentru aplicarea cotei de impozitare conf. art. 253 alin. 2 C.fisc. raportate la prev. pct. 53 din HG 44/2004 trebuie îndeplinite in mod cumulativ trei condiții: să existe un raport de reevaluare întocmit conform dispozițiilor legale din materie; valoarea clădirii rezultată in urma reevaluări trebuie sa fie înregistrata in contabilitate și valoarea clădirii rezultata in urma reevaluări trebuie sa fie aprobata de Consiliul de Administrație sau alt organ de conducere similar.
Mai reține Curtea că deși în vederea aplicării cotei de impozitare reduse prevăzute de dispozițiile art.253 alin.2 C.fiscal și pct.53 din Normele Metodologice, legiuitorul a prevăzut obligativitatea reevaluării clădirii la un interval de timp de 3 ani, recurenta critică decizia de impunere prin care s-a stabilit in sarcina acesteia impozitul pentru clădiri aferent anului 2011, invocând procesul verbal de recepție nr. 374/18.07.2007, prin care susține că s-ar fi reevaluat bunurile.
Referitor la susținerea recurentei că prin procesul verbal de recepție nr. 374/18.07.2007 au fost reevaluate bunurile sale, trebuie avute în vedere dispozițiile art. 253 alin.5 C.fiscal potrivit cărora „ În cazul unei clădiri care a fost reevaluată, conform reglementărilor contabile, valoarea impozabilă a clădirii este valoarea contabilă rezultată în urma reevaluării, înregistrată ca atare în contabilitatea proprietarului - persoană juridică.”, precum și prevederile HG 1553/2003 privind reevaluarea imobilizărilor corporale si stabilirea valorii de intrare a mijloacelor fixe.
Or, din conținutul dispozițiilor art.2 din HG 1553/2003 rezultă că reevaluarea imobilizărilor corporale se efectuează în conformitate cu Normele privind reevaluarea imobilizărilor corporale, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre, în art.1 alin.3 și 4 din anexă prevăzându-se că „ Reevaluarea imobilizărilor corporale se efectuează, de regulă, de evaluatori autorizați, respectiv că „ În cazul reevaluării efectuate de specialiști din cadrul persoanelor juridice prevăzute la art. 1 din hotărâre, componența comisiilor de reevaluare va fi astfel stabilită încât să asigure un număr corespunzător de cadre cu pregătire tehnică în domeniu, care să poată aprecia starea acestora, respectiv gradul de uzură fizică și morală a bunurilor inventariate supuse reevaluării, utilitatea sau valoarea de piață, după caz.”
De asemenea, potrivit aceluiași act normativ, operația de reevaluare este supusa unor reguli – art. 3 din Anexa - care, in speța, din conținutul procesului verbal de recepție nr. 374/18.07.2007 nu rezultă ca ar fi fost respectate. Astfel, din analiza acestui proces verbal de recepție rezultă că acesta a fost încheiat la terminarea lucrărilor efectuate în baza autorizației de construire nr.2054/_ pentru modernizarea imobilului, fiind admisă propunerea de recepție și fiind efectuate recomandări cu privire la înlocuirea jgheaburilor și înlocuirea prizelor din băi cu prize corespunzătoare, fără a reieși că s-ar fi efectuat o operație de reevaluare conform dispozițiilor legale in vigoare din materie. Chiar dacă în fața instanței de recurs s-a depus Hotărârea A.G.A. nr.11/405/31.08.2007 aceasta nu poate să suplinească lipsa operațiunii de reevaluare efectuată potrivit prevederilor legale.
Nu se poate reține, în interpretarea dispozițiilor din art. 253 alin. 6 Cod fiscal și cele ale pct. 55 lit. b din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, aprobate prin HG nr. 44/2004, că reevaluarea este echivalată cu înregistrarea în contabilitate a noii valori rezultate în urma lucrărilor de modernizare, respectiv, că normele metodologice condiționează această echivalare doar de aprobarea Consiliului de Administrație, iar nu de existența unui raport de evaluare.
Concluzionând că realizarea lucrărilor de modernizare echivalează reevaluării contabile exclusiv în ipoteza particulară în care persoana juridică ar fi realizat o atare reevaluare anterior executării lucrărilor de modernizare, cu mai puțin de 3 ani anterior anului fiscal de referință, deducem că actele administrative fiscale atacate în speță au fost legal emise, căci aceste demersuri nu au fost realizate de către reclamantă, care nu a dovedit că ar fi realizat operațiunile de reevaluare a clădirii prevăzute de HG nr. 1553/2003, privind reevaluarea imobilizărilor corporale și stabilirea valorii de intrare a mijloacelor fixe, respectiv, de art. 108 alin. 1 și urm. din Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 1752/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene în cei 3 ani anteriori anului fiscal în care s-a realizat controlul de către pârâtă, astfel încât, în cazul său, nu ar exista nici un motiv pentru care s-ar considera că lucrările de modernizare ar putea fi echivalate cu o operațiune de reevaluare.
Totodată Curtea reține că din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că recurenta ar fi prezentat organului fiscal documentul justificativ in baza cărora a procedat la diminuarea valorii de inventar a mijloacelor fixe.
Deși in evidentele contabile ale recurentei a fost înregistrată, în anul 2008, modificarea valorii de inventar privind mijlocul fix "corp A", acest mijloc fix figurând de la aceasta data cu valoarea de 2.346.030,60 lei, modificarea valorii de inventar a operat ca "storno reevaluare corp A- refuz vânzare", mijlocul fix fiind diminuat cu suma de 2.138.764,20 lei, de la valoarea de 4.484.794,80 la valoarea de 2.346.030,60 lei ( fila 5 dosar recurs,) nu au fost respectate prevederile art.6 alin. l din Legea contabilității nr.82/1991 deoarece pentru aceasta operațiune recurenta nu a prezentat organului fiscal documentul justificativ in baza cărora a procedat la diminuarea valorii de inventar .
Astfel, chiar dacă prin motivele de recurs recurenta a arătat că în anul 2011, valoarea de inventar a clădirilor este valoarea atribuita clădirilor ca urmare încheierii Procesului Verbal de recepție al lucrărilor nr.374/18.07.2007, respectiv:- corp A - in valoare de 2.346.030,60 lei (RON)- singura valoare modificată; chioșc lemn - in valoare de 16.623,62 lei (RON);- amenajare terasă - in valoare de 27.376,04 lei (RON); terasa lac cu stație pompe - in valoare de 137.064,71 lei (RON) amenajări rustice - in valoare de 27.085,23 lei (RON);semnal intrare - in valoare de 20.113,90 lei (RON), din documentele depuse in probațiune, reiese că valoarea de inventar a corpului A, de 2.346.030,60 lei, a fost înregistrata in evidentele contabile ca urmare a stornării efectuate prin nota contabila nr.60/11.2008 si nu ca urmare a înregistrării in contabilitate a Procesului Verbal de recepție al lucrărilor nr.374/18.07.2007, celelalte valori de inventar regăsindu-se înregistrate in evidentele contabile la aceeași valoarea de inventar, începând luna decembrie 2005.
Față de cele expuse, Curtea constată că în mod corect s-a reținut de către instanța de fond că nu au fost îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile pct. 55 lit. b din HG 44/2004, astfel încât organul fiscal nu a putut avea în vedere valorile prevăzute în procesul verbal de recepție al lucrărilor nr.374/18.07.2007 pentru a stabili valoarea de impozitare a imobilului.
Pentru considerentele expuse, se va respinge recursul formulat de recurenta reclamantă ca nefondat, conform art.312 alin.1 C. proc. Civ..
Conform art.274 C. proc. civ., se va respinge cererea recurentei de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate în recurs ca neîntemeiată și se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta reclamantă . AND SERVICES SA împotriva sentinței civile nr. 920/04.04.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata Direcția Fiscală a Municipiului Timișoara.
Respinge cererea recurentei de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate în recurs ca neîntemeiată și ia act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 07.03.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Ș. E. P. R. C. M. I.
GREFIER
F. C.
Red.SEP - 09.05.2013
Thred.FC- . 09.05.2013, 2 ex
Primă instanță:Tribunalul T.
Judecător:G. B.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4402/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5751/2013.... → |
|---|
