Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 92/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 92/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 10-01-2013 în dosarul nr. 11887/30/2010
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ /2011
DECIZIA CIVILĂ NR. 92
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 10 IANUARIE 2013
PREȘEDINTE: M. I.
JUDECĂTOR: Ș. E. P.
JUDECĂTOR: R. C.
GREFIER: F. C.
S-a luat în examinare recursul formulat de recurenta reclamantă . împotriva sentinței civile nr.1624/14.12.2011, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă Direcția Fiscală a Municipiului Timișoara,având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamanta recurentă avocat P. A., pentru pârâta intimată consilier juridic C. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta pârâtei depune la dosar delegație de reprezentare, se comunică un exemplar de pe întâmpinarea depusă la dosar reprezentantei recurentei.
Avocat P. A. pentru recurentă solicită admiterea cererii de repunere în termenul de declarare a recursului formulată de către recurentă întrucât nu i-a fost comunicată hotărârea în condițiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare, sediul social al reclamantei fiind într-un imobil în care își desfășoară activitatea mai multe societăți și comerciale, iar agentul procedural nu înmânează fiecărei societăți comerciale corespondența ci o lasă la poartă, la o persoană care nu este însărcinată cu primirea corespondenței.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea cererii de repunere în termenul de declarare a recursului ca neîntemeiată.
Nefiind alte cereri de formulat ori probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei solicită, în principal, admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, iar în subsidiar, modificarea sentinței și admiterea în tot a acțiunii reclamantei, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtei intimate a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pentru motivele expuse prin întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul T. sub nr._ reclamanta ., a chemat în judecată pe pârâta M. TIMIȘOARA - DIRECȚIA FISCALA A MUNICIPIULUI TIMIȘOARA, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea dispoziție nr. 67/02.07.2010 emisa de către M. Timișoara, Direcția Fiscala a Municipiului Timișoara și drept consecința anularea deciziei de impunere nr. IF2010-_/19.04.2010 privind creanțele datorate bugetului local în urma inspecției fiscale în anul 2010 și a Deciziei de impunere cu nr._/19.04.2010 pentru stabilirea impozitului pe clădiri.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că, în urma inspecției fiscale finalizata prin raportul de inspecție fiscala din 19.04.2010 cu privire la impozitul pe clădiri, conform anexa 2 raport, se stabilesc diferențe impozit pe clădiri în suma de_ lei și accesorii aferente în suma de_ lei.
A inteles sa conteste aceasta suma de bani având în vedere ca nu se stabilește cu exactitate modul de individualizare a bazei impozabile facondu-se trimitere la anexa 2 raport, fara a se detalia modalitatea în care s-a ajuns la anumite valori.
Astfel, cu privire la imobilul situat pe ., în anexa 2 este trecuta centrala termica fara a se detalia cum s-a stabilit ca aceasta ar intra în baza impozabila. în cuprinsul raportului nu se face trimitere la aceasta centrala sau la modalitatea de determinare a valorii acesteia. Invoca de asemenea prev. art. 52 alin. 2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind codul fiscal unde se arata ca "aparatele individuale de climatizare nu fac parte din categoria elementelor și instalațiilor funcționale ale clădirii".
Referitor la imobilul situat pe ., la pagina 5 se arata ca valoarea de 30.519 lei reprezintă baza de impozitare, fara a se indica modalitatea de calcul a acesteia. Aceeași valoare se regăsește și în anexa 2 pct. 2 unde se indica doar ca aceasta valoare reprezintă diferențe valoare achiziție.
In ceea ce privește investițiile reprezentând imobilizări corporale în curs, desi nu exista procese verbale de recepție pentru a se stabili exact cand s-au finalizat, se apreciază ca au fost finalizate în cursul anilor 2004, 2005 și 2007. Totodată, desi în decembrie 2007 subscrisa reevaluează clădirea, respectând termenul de 3 ani cerut de lege, calculul impozitului se face aplicând procentele prevăzute de art. 253 alin. 6 din Legea 571/2003 modificata (5%-10%), și nu cele obișnuite (0,5%-1%).
Referitor la imobilul situat pe ., se calculează impozitul începând cu anul 2001, ținându-se cont de hotărârea de radiere a .-se ca bunurile ramase din patrimoniul persoanei juridice radiate din registrul Comerțului revin acționarilor." Considera ca se impunea calculul impozitului doar începând cu anul 2005, când se dispune intabularea în cartea funciara a proprietarului, și nu din 2001 așa cum greșit s-a reținut în cuprinsul raportului la pag. 7.
In ceea ce privește modalitatea de calcul a impozitului datorat pentru imobilul din . apreciem ca acesta s-a stabilit cu încălcarea flagranta a dispozițiilor legale în materie.
Astfel reclamanta a achiziționat acest imobil în aprilie 2006 la un pret de achiziție de_ lei. Ulterior a obținut autorizația de construcție nr. 824/29.03.2007 pentru "construcții pentru locuințe. Mansardare casa S+P rezultând S+P+M". Construcția, asa cum a fost ea achiziționata, a fost funcționala și utilizata de societate de la data achiziției. în perioada 2007-2009 au fost efectuate lucrări de mansardare care la data finalizării inspecției nu erau terminate și recepționate Apreciază ca la baza stabilirii ca baza de calcul a valorii investițiilor reprentand în fapt imobilizării corporale în curs nu a stat nici un înscris care sa ateste ca aceste investiții au fost finalizate. Solicită a se observa ca la data întocmirii raportului autorizația de construcție era inca valabila (la fila 8 raport se arata ca autorizația de construire pentru mansardare are termen de valabilitate de 12 luni de la data emiterii cu durata de execuție a lucrărilor de 36 luni), iar lucrările nu erau finalizare.
S-a invocat în cuprinsul raportului procesul verbal de constatare nr. 17/31.03.2010 care constata ca nu se efectuează lucrări de investiții la imobil și ca acest mijloc fix este funcțional, în interiorul incintelor desfasurandu-se activitate hoteliera. Reclamanta arată că nu a contestat acest aspect, chiar a susținut ca în incinta imobilului se desfășoară astfel de activități, insa numai în incinta S+P nu și în mansarda, mansarda care la data raportului se amenaja potrivit autorizației de construcție.
Reclamanta a îndeplinit toate formalitățile necesare pentru deschiderea spațiului ca și pensiune, în paralel cu efectuarea lucrărilor de mansardare, care nu aveau nici o legătura cu deschiderea pensiunii. Reclamanta avea deja spațiul necesar deschiderii unei pensiuni, iar la data efectuării raportului de inspecție fiscala mansarda nu era finalizata, subscrisa inca desfășurând activității de amenajare și finisare a acesteia.
A apreciat ca în mod greșit s-a reținut ca la data efectuării raportului lucrările erau finalizate și se face o grava confuzie intre punerea în funcțiune a spațiului ca și pensiune și finalizarea acestor lucrări.
Având în vedere cele mai sus indicate solicita sa se dispună admiterea acțiunii asa cum a fost formulata.
Prin întâmpinare pârâta Direcția Fiscală a Municipiului Timișoara, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr.1624/14.12.2011 Tribunalul T. a respins acțiunea formulată de reclamanta . împotriva pârâtei MUNICIPIU TIMIȘOARA - Direcția Fiscala a Municipiului Timișoara.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin inspecția fiscale finalizata prin raportul de inspecție fiscala din 19.04.2010 cu privire la impozitul pe clădiri, conform anexa 2 raport, au fost stabilite în sarcina reclamantei diferențe de impozit pe clădiri în suma de_ lei și accesorii aferente în suma de_ lei.
Împotriva Deciziei de impunere privind creanțele datorate bugetului local în urma inspecției fiscale nr. IF2010-_/19.04.2010 și a Deciziei de impunere nr._/19.04.2010 pentru stabilirea impozitului pe clădiri, reclamanta a formulata contestație potrivit art. 205 și urm. din O.G. nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală, republicată și modificată, contestația înregistrată la Direcția Fiscală a Municipiului Timișoara sub nr. E22010-_/19.05.2010, contestație ce a fost respinsa conform Dispoziției nr. 67/02.07.2010.
Investită cu soluționare contestație, Tribunalul contrar susținerilor reclamantei a reținut următoarele:
Contestatoarea a dobândit clădirea situata în Timișoara . prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 1448/14.04.2006, la data achiziției imobilul având o valoare de 558.640 lei.
La data de 29.03.2007, petentei i-a fost eliberata autorizația de construire nr.824/29.03.2007, având ca obiect executarea lucrărilor de construire pentru "Construcții pentru locuințe. Mansardare casa S+P rezultând S+P+M cu modificarea șarpanta și accesului", cu termen de valabilitate de 12 luni de la data emiterii, durata de execuție a lucrărilor fiind de 36 luni, calculata de la data începerii lucrărilor anunțata de către contribuabil (indicata ca fiind 21.05.2007).
Contrar susținerilor reclamantei din cuprinsul autorizației de construrire rezultă ca lucrările necesar a fii efectuate potrivit acestei autorizatii nu sunt doar lucrări de construire a mansardei, asa cum susține petenta, ci și lucrări de modificare a șarpantei și accesului în clădire.
Astfel prin adresa nr.IF 2009-_/17.02.2010, organul de control a solicitat contestatoarei documente și informații suplimentare referitoare la lucrările de modernizare efectuate la clădirea situata în Timișoara, ., precum și cu privire la activitatea desfășurata în aceasta clădire, prin declarația nr.16/03.03.2010 data de către reprezentantul ., arătându-se ca lucrările de modernizare efectuate în baza autorizației de construire nr.824/29.03.2007 se afla în curs de desfășurare, societatea aflându-se în termenul de valabilitate al autorizației.
In vederea verificării situației de fapt reale, organul de control s-a deplasat la fata locului (la clădirea situata în Timișoara, .), constatând, conform Procesului Verbal nr. 17/31.03.2010 ca, la acest imobil nu sunt în curs de desfășurare lucrări de construire, amenajare sau modernizare, în aceasta incinta petenta desfășurând activitate hoteliera, imobilul fiind amenajat în scopul desfășurării acestei activități.
Tot din cuprinsul acestui proces verbal, rezulta ca, la fata locului, organul de control a solicitat sa i se prezinte spatiile în care se desfășoară lucrări de construcție, respectiv spatiile în care nu sunt finalizate lucrările, nefiind insa constatata existenta unor asemenea spatii.
Astfel potrivit art. 6 din O.G. nr.92/2003 republicata și actualizata privind codul de procedura fiscala: "Organul fiscal este îndreptățit să aprecieze, în limitele atribuțiilor și competențelor ce îi revin, relevanța stărilor de fapt fiscale și să adopte soluția admisă de lege, întemeiată pe constatări complete asupra tuturor împrejurărilor edificatoare în cauză. "
Având în vedere constatările organului de control la fata locului, coroborate cu faptul ca, în vederea desfășurării de activități de cazare, pentru imobilul situat în Timișoara, ., la data de 23.06.2009, petentei i-a fost eliberat de către Ministerul Turismului certificatul de clasificare pentru "Pensiunea turistica Park", aceasta facturând insa servicii de cazare Începând cu luna martie 2009 (aspect reținut de organul de control în cuprinsul raportului de inspecție fiscala și necontestat de petenta).
Prin urmare în mod întemeiat, organul de control, raportat la dispozițiile pct.95 alin.l și 2 din OMF 1752/2005 a apreciat ca lucrările de modernizare și extindere efectuate la imobil, în suma de 1.214.290 lei (suma regăsita în evidenta contabila în soldul contului 231 - " Imobilizări corporale în curs "), au fost finalizate la data punerii în funcțiune a imobilului, respectiv la data perceperii serviciilor de cazare (luna martie 2009), petenta neprocedând insa la întocmirea procesului verbal de recepție, conform legii.
Tribunalul a reținut astfel că potrivit art.254 alin.4 din Legea 571/2003 modificata și ale pct.64 din H.G. nr.44/2004 actualizata:
"In cazul extinderii, îmbunătățirii, distrugerii parțiale sau al altor modificări aduse unei clădiri existente, impozitul pe clădire se recalculează începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a fost finalizata modificarea";
"Pentru clădirile dobândite/construite, înstrăinate, demolate, distruse sau cărora li s-au adus modificări de natura extinderii, îmbunătățirii ori distrugerii parțiale a celei existente, dupa caz, în cursul anului, impozitul pe clădiri se recalculează de la data de intâi a lunii următoare celei în care aceasta a fost dobândita/construita, înstrăinata, demolata, distrusa sau finalizata modificarea."
Având în vedere cele mai sus reținute rezulta ca, în mod corect, organul de control a procedat la recalcularea impozitului pe clădiri datorat de contestatoare pentru perioada martie 2009 - decembrie 2009, impozitul datorat fiind stabilit pentru aceasta perioada în conformitate cu prevederile art.253 alin.2 din Legea 571/2003 modificata, coroborat cu prevederile HCLMT nr. 182/2008, fiind reflectat în anexa nr.2 și nr.2a, asa cum se specifica în cuprinsul raportului de inspecție fiscala.
Astfel în conformitate cu dispozițiile art. 253 alin.2 din codul fiscal actualizat: "(2) C. de impozit se stabilește prin hotărâre a consiliului local și poate fi cuprinsă între 0,25% și 1,50% inclusiv. La nivelul municipiului București, această atribuție revine Consiliului General al Municipiului București. "
Pentru motivele arătate mai sus Tribunalul în temeiul art. 218 pct. 2 din OG 92/2003 rap. la art. 10 din Legea 554/2004 a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta . solicitând, în principal, admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, iar în subsidiar, modificarea sentinței și admiterea în tot a acțiunii reclamantei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului se arată că nu i-a fost comunicata hotărârea atacată, deși comunicata nu a ajuns la sediul societății întrucât în imobilul în care a fost stabilit sediul procedural de comunicare a hotărârii își desfășoară activitatea mai multe cabinete de avocat iar poștașul nu înmânează fiecărui cabinet în parte corespondenta ci o lasă la poarta, la o persoana care nu este persoana însărcinata potrivit legii cu preluarea corespondentei.
Văzând ca hotărârea nu se mai comunică societății, s-au făcut demersuri la arhiva instanței de unde i s-a comunicat faptul ca hotărârea fusese redactată și comunicata, astfel ca reclamanta a formulat o cerere de eliberare a unei copii a acestei hotărâri, care i-a fost înmânată la data de 20.02.2012, data de la care în opinia recurentei curge termenul de recurs.
Prin prisma acestor aspecte prezentate mai sus, solicită admiterea cererii de repunere în termenul de a formula recurs.
In principal, societatea reclamantă solicita admiterea recursului și casarea hotărârii recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare având în vedere ca instanța nu a cercetat în totalitate fondul cauzei, având în vedere faptul ca societatea a contestat modalitatea de calcul a impozitului pentru cele 4 imobile proprietatea sa, iar instanța de judecata conform considerentelor hotărârii atacate a procedat la cercetarea fondului doar cu privire la imobilul situat în Timișoara, ..
Așa cum se poate observa, în considerentele hotărârii recurate nu se face nici o referire cu privire la modalitatea de determinare a impozitului pe imobilele situate în Timișoara, ., cel din . și cel din ., și motivele care au determinat respingerea acțiunii cu privire la aceste 3 imobile, deși instanța a respins în totalitate acțiunea formulata de către societatea reclamantă.
In cauza a fost efectuata o expertiza contabilă de unde rezultă fără putința de tăgadă faptul că modalitatea de calculare a impozitului pe clădiri este greșita.
Astfel, expertul stabilește, așa cum rezulta din concluziile raportului de expertiza faptul că, organul de control a majorat în mod nejustificat baza impozabilă pentru impozitul pe clădiri datorat de societatea reclamantă cu suma de 1.258.591 iei din care:2.549 lei pentru imobilul situat în Timișoara, .; 4.214 lei pentru imobilul situat în Timișoara, . 30.519 lei pentru imobilul situat în Timișoara, .; 7.019 lei pentru imobilul situat în Timișoara, . și 1.214.290 lei pentru imobilul situat în Timișoara, ..
Cu privire la imobilul situat pe ., în anexa 2 este trecuta centrala termică fără a se detalia cum s-a stabilit ca aceasta ar intra în baza impozabila. în cuprinsul raportului nu se face trimitere la aceasta centrala sau la modalitatea de determinare a valorii acesteia. Invocă, de asemenea, prev. art. 52 alin. 2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind codul fiscal unde se arata ca "aparatele individuale de climatizare nu fac parte din categoria elementelor și instalațiilor funcționale ale clădirii".
Referitor la imobilul situat pe ., la pagina 5 se arata ca valoarea de 30.519 lei reprezintă baza de impozitare, fără a se indica modalitatea de calcul a acesteia. Aceeași valoare se regăsește și în anexa 2 pct. 2 unde se indica doar ca aceasta valoare reprezintă diferențe valoare achiziție.
In ceea ce privește investițiile reprezentând imobilizări corporale în curs, deși nu exista procese verbale de recepție pentru a se stabili exact când s-au finalizat, se apreciază ca au fost finalizate în cursul anilor 2004, 2005 și 2007. Totodată, deși în decembrie 2007 reclamanta a reevaluat clădirea, respectând termenul de 3 ani cerut de lege, calculul impozitului se face aplicând procentele prevăzute de art. 253 alin. 6 din Legea 571/2003 modificata (5%-10%), și nu cele obișnuite (0,5%-1%).
Referitor la imobilul situat pe ., se calculează impozitul începând cu anul 2001, ținându-se cont de hotărârea de radiere a .-se ca bunurile ramase din patrimoniul persoanei juridice radiate din registrul Comerțului revin acționarilor." Consideră că se impunea calculul impozitului doar începând cu anul 2005, când se dispune intabularea în cartea funciara a proprietarului, și nu din 2001 așa cum greșit s-a reținut în cuprinsul raportului la pag. 7.
In ceea ce privește modalitatea de calcul a impozitului datorat pentru imobilul din . apreciază că acesta s-a stabilit cu încălcarea flagranta a dispozițiilor legale în materie.
Astfel recurenta a achiziționat acest imobil în aprilie 2006 la un preț de achiziție de_ lei. Ulterior a obținut autorizația de construcție nr. 824/29.03.2007 pentru "construcții pentru locuințe. Mansardare casa S+P rezultând S+P+M". Construcția, așa cum a fost ea achiziționată, a fost funcțională și utilizată de societate de la data achiziției. în perioada 2007-2009 au fost efectuate lucrări de mansardare care la data finalizării inspecției nu erau terminate și recepționate.
Apreciază ca la baza stabilirii ca baza de calcul a valorii investițiilor reprezentând în fapt imobilizării corporale în curs nu a stat nici un înscris care să ateste că aceste investiții au fost finalizate.
Arată că la data întocmirii raportului, autorizația de construcție era încă valabilă (la fila 8 raport se arată că autorizația de construire pentru mansardare are termen de valabilitate de 12 luni de la data emiterii cu durata de execuție a lucrărilor de 36 luni), iar lucrările nu erau finalizare.
Se invocă în cuprinsul raportului procesul verbal de constatare nr. 17/31.03.2010 care constata ca nu se efectuează lucrări de investiții la imobil și ca acest mijloc fix este funcțional, în interiorul incintelor desfășurându-se activitate hoteliera. Arată că nu a contestat acest aspect, chiar a susținut că în incinta imobilului se desfășoară astfel de activități, însă numai în incinta S+P nu și în mansardă, mansarda care la data raportului se amenaja potrivit autorizației de construcție.
Se mai arată că a îndeplinit toate formalitățile necesare pentru deschiderea spațiului ca și pensiune, în paralel cu efectuarea lucrărilor de mansardare, care nu aveau nici o legătura cu deschiderea pensiunii, că avea deja spațiul necesar deschiderii unei pensiuni, iar la data efectuării raportului de inspecție fiscala mansarda nu era finalizata, reclamanta încă desfășurând activității de amenajare și finisare a acesteia.
Apreciază că în mod greșit s-a reținut că la data efectuării raportului lucrările erau finalizate și se face o gravă confuzie între punerea în funcțiune a spațiului ca și pensiune și finalizarea acestor lucrări.
Pârâta intimată Direcția Fiscală a Municipiului Timișoara a formulat întâmpinare la recurs prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pentru următoarele motive:
În primul rând, solicită respingerea cererii recurentei de a fi repusă în termenul de formulare a recursului, motivul invocat de aceasta nefiind întemeiat.
În al doilea rând, arată că în perioada 19.01._10, consilierii Serviciului Inspecție Fiscală - Persoane Juridice din cadrul Direcției Fiscale a Municipiului Timișoara au procedat la efectuarea unei inspecții fiscale la ..
Inspecția fiscală a cuprins perioada trim. I 2005 - sem.II 2009 și a avut ca obiect impozitul pe clădiri, impozitul pe teren, taxa/impozitul asupra mijloacelor de transport, taxa pentru afisaj în scop de reclama și publicitate, taxa hoteliera fiind încheiat Raportul de inspecție fiscală nr. IF2010-_/19.04.2010 și emise Decizia de impunere privind creanțele datorate bugetului local în urma inspecției fiscale nr. IF2010-_/19.04.2010 și Decizia de impunere cu nr._/19.04.2010 pentru stabilirea impozitului pe clădiri aferenta anului 2010.
Împotriva Deciziei de impunere privind creanțele datorate bugetului local în urma inspecției fiscale nr. IF2010-_/19.04.2010 și a Deciziei de impunere nr._/19.04.2010 pentru stabilirea impozitului pe clădiri, ., formulează în temeiul și cu respectarea prevederilor art. 205 și urm. din O.G. nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală, republicată și modificată, contestația înregistrată la Direcția Fiscală a Municipiului Timișoara sub nr. E22010-_/19.05.2010, contestație ce a fost respinsa conform Dispoziției nr. 67/02.07.2010.
Pe fondul cauzei, solicită respingerea recursului ca fiind nelegal și netemeinic pentru următoarele considerente:
Contrar susținerilor contestatoarei, din cuprinsul Raportului de inspecție fiscala, a Anexei nr.2 a (care este semnata inclusiv de către contestatoare) și a Anexei nr.2 la raport, rezulta, în mod clar, care este baza de impunere avuta în vedere de organul fiscal la stabilirea impozitului pe clădiri, care sunt diferențele datorate în plus față de creanța fiscală declarată și/sau stabilită, perioada pentru care a fost calculat impozitul, impozitul datorat și accesoriile aferente.
Astfel, în cuprinsul Raportului de inspecție fiscala, Capitolul II lit.A pct.I "Referitor la baza impozabila declarata", este prezentata detaliat baza impozabila declarata de către contestatoare, asa cum este aceasta reflectata la data începerii inspecției fiscale.
La pct.II al Capitolului II din Raportul de inspecție fiscala "Referitor la baza impozabila stabilita suplimentar" (paginile 4-9), organul de control prezintă detaliat: situația de fapt aferenta fiecărui imobil aflat în proprietatea contestatoarei, baza impozabila stabilita suplimentar și componenta acesteia, diferențele de impozit stabilite în plus fata de creanțele declarate, documentele și elementele relevante pentru impunere, avute în vedere la stabilirea impozitului și dispozițiile legale aplicabile fiecărui caz în parte, în baza cărora organul de control a procedat la calcularea impozitului pe clădiri, perioada pentru care organul de control a procedat la recalcularea impozitului pe clădiri.
In cuprinsul anexei nr.2 a la Raportul de inspecție fiscala, organul de control prezintă pentru fiecare construcție în parte: valoarea stabilita suplimentar și elementele avute în vedere la stabilirea acesteia, suma datorata cu titlu de impozit și perioada pentru care se datorează impozitul stabilit suplimentar, iar în cuprinsul anexei 2 la raport este prezentat impozitul datorat, pe scadente, cu accesoriile aferente și modul de calcul al acestora.
In ceea ce privește identificarea modului în care a fost stabilit impozitul pe clădiri stabilit suplimentar, arată ca, în cuprinsul Raportului de inspecție fiscala, organul de control a precizat expres, pentru fiecare clădire, atât situațiile de fapt identificate cat și dispozițiile legale aplicabile pentru calculul impozitului pe clădire, fiecărui caz în parte.
De asemenea, raportat la dispozițiile art. 253 alin.2 și alin.6 din codul fiscal și ale art.287 din același act normativ, arătam ca, în cuprinsul Raportului de inspecție fiscala au fost indicate inclusiv Hotărârile Consiliului Local al Municipiului Timișoara prin care stabilesc taxele și impozitele locale precum și majorarea aferenta, avute în vedere la stabilirea impozitului.
Menționează faptul ca, în conformitate cu dispozițiile art. 109 din O.G. nr.92/2003 republicata și actualizata:
"(1) Rezultatul inspecției fiscale va fi consemnat într-un raport scris, în care se vor prezenta constatările inspecției din punct de vedere faptic și legal.
(2) La finalizarea inspecției fiscale, raportul întocmit va sta la baza emiterii deciziei de impunere care va cuprinde și diferențe în plus sau în minus, după caz, față de creanța fiscală existentă la momentul începerii inspecției fiscale. (...) "
Astfel, în speța, în cuprinsul Raportului de inspecție fiscala nr. IF2010-_/19.04.2010 sunt prezentate constatările inspecției atât din punct de vedere faptic, cat și legal.
Totodată, în cuprinsul Raportului de inspecție fiscala și a anexelor la acesta se regăsesc toate elementele necesare stabilirii impozitului pe clădire, care au fost avute în vedere de către organul de control, astfel ca, în speța, nu pot fi reținute susținerile contestatoarei făcute în sensul ca, în urma controlului nu poate identifica baza de calcul a impozitului, perioada pentru care a fost calculat, impozitul datorat și accesoriile aferente.
În ceea ce privește valoarea impozabila de 1.772.930 lei, înscrisă la poziția 3 din Decizia de impunere nr._/19.04.2010, avuta în vedere de către organul fiscal Ia stabilirea impozitului pe clădiri, pentru anul 2010, pentru clădirea situata în Timișoara, ., arată următoarele:
a) în ceea ce privește situația de fapt și de drept reținuta în cuprinsul raportului de inspecție fiscala referitor la lucrările de investițiile efectuate la clădirea situata în Timișoara, ., în suma de 1.214.290 lei:
Contestatoarea a dobândit clădirea situata în Timișoara . prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 1448/14.04.2006, la data achiziției imobilul având o valoare de 558.640 lei.
La data de 29.03.2007, petentei i-a fost eliberata autorizația de construire nr.824/29.03.2007, având ca obiect executarea lucrărilor de construire pentru ""Construcții pentru locuințe. Mansardare casa S+P rezultând S+P+M cu modificarea șarpanta și accesului", cu termen de valabilitate de 12 luni de la data emiterii, durata de execuție a lucrărilor fiind de 36 luni, calculata de la data începerii lucrărilor anunțata de către contribuabil (indicata ca fiind 21.05.2007).
Cu privire la lucrările efectuate la clădire, din cuprinsul autorizației de construire rezulta ca aceste lucrări nu sunt doar lucrări de construire a mansardei, așa cum susține petenta, ci și lucrări de modificare a șarpantei și accesului în clădire.
Prin adresa nr.IF 2009-_/17.02.2010, organul de control a solicitat contestatoarei documente și informații suplimentare referitoare la lucrările de modernizare efectuate la clădirea situata în Timișoara, ., precum și cu privire la activitatea desfășurata în aceasta clădire, prin declarația nr.16/03.03.2010 data de către reprezentantul ., arătându-se ca lucrările de modernizare efectuate în baza autorizației de construire nr.824/29.03.2007 se afla în curs de desfășurare, societatea aflându-se în termenul de valabilitate al autorizației.
In vederea verificării situației de fapt reale, organul de control s-a deplasat la fata locului (la clădirea situata în Timișoara, .), constatând, conform Procesului Verbal nr.17/31.03.2010 ca, la acest imobil nu sunt în curs de desfășurare lucrări de construire, amenajare sau modernizare, în aceasta incinta petenta desfășurând activitate hoteliera, imobilul fiind amenajat în scopul desfășurării acestei activități.
Tot din cuprinsul acestui proces verbal, rezulta că, la fata locului, organul de control a solicitat sa i se prezinte spatiile în care se desfășoară lucrări de construcție, respectiv spatiile în care nu sunt finalizate lucrările, nefiind insa constatata existenta unor asemenea spatii.
Arată că, în conformitate cu dispozițiile art. 6 din O.G. nr.92/2003 republicata și actualizata privind codul de procedura fiscala: "Organul fiscal este îndreptățit să aprecieze, în limitele atribuțiilor și competențelor ce îi revin, relevanța stărilor de fapt fiscale și să adopte soluția admisă de lege, întemeiată pe constatări complete asupra tuturor împrejurărilor edificatoare în cauză”.
Având în vedere constatările organului de control la fata locului, coroborate cu faptul ca, în vederea desfășurării de activități de cazare, pentru imobilul situat în Timișoara, .. la data de 23.06.2009, petentei i-a fost eliberat de către Ministerul Turismului certificatul de clasificare pentru "Pensiunea turistica Park", aceasta facturând insa servicii de cazare începând cu luna martie 2009 (aspect reținut de organul de control în cuprinsul raportului de inspecție fiscala și necontestat de petenta), în mod intemeiat, organul de control, raportat la dispozițiile pct.95 alin.l și 2 din OMF 1752/2005 a apreciat ca lucrările de modernizare și extindere efectuate la imobil, în suma de 1.214.290 lei (suma regăsita în evidenta contabila în soldul contului 231 - " Imobilizări corporale în curs "), au fost finalizate la data punerii în funcțiune a imobilului, respectiv la data perceperii serviciilor de cazare (luna martie 2009), petenta neprocedand insa la intocmirea procesului verbal de recepție, conform legii.
"(1) Imobilizările corporale în curs reprezintă investițiile neterminate efectuate în regie proprie sau în antrepriza. Acestea se evaluează la costul de producție sau costul de achiziție, dupa caz.
(2) Imobilizările corporale în curs de execuție se trec în categoria imobilizărilor finalizate după recepția, darea în folosința sau punerea în funcțiune a acestora, după caz ",
Arată că, în conformitate cu prevederile art.254 alin.4 din Legea 571/2003 modificata și ale pct.64 din H.G. nr.44/2004 actualizata:
"In cazul extinderii, îmbunătățirii, distrugerii parțiale sau al altor modificări aduse unei clădiri existente, impozitul pe clădire se recalculează începând cu data de în tai a a lunii următoare celei în care a fost finalizata modificarea";
" Pentru clădirile dobândite/construite, înstrăinate, demolate, distruse sau cărora li s-au adus modificări de natura extinderii, îmbunătățirii ori distrugerii parțiale a celei existente, după caz, în cursul anului, impozitul pe clădiri se recalculează de la data de întâi a lunii următoare celei în care aceasta a fost dobândita/construita, înstrăinata, demolata, distrusa sau finalizata modificarea. "
Având în vedere cele mai sus menționate rezulta ca, în mod corect, organul de control a procedat la recalcularea impozitului pe clădiri datorat de contestatoare pentru perioada martie 2009 - decembrie 2009, impozitul datorat fiind stabilit pentru aceasta perioada în conformitate cu prevederile art.253 alin.2 din Legea 571/2003 modificata, coroborat cu prevederile HCLMT nr. 182/2008, fiind reflectat în anexa nr.2 și nr.2a, asa cum se specifica în cuprinsul raportului de inspecție fiscala.
Menționam ca, în conformitate cu dispozițiile art. 253 alin.2 din codul fiscal actualizat: "(2) C. de impozit se stabilește prin hotărâre a consiliului local și poate fi cuprinsă între 0,25% și 1,50% inclusiv. La nivelul municipiului București, această atribuție revine Consiliului General al Municipiului București. "
b) în ceea ce privește valoarea de impozabila și cota de impozitare de 5% înscrisa la poziția 3 din cuprinsul Deciziei de impunere cu nr._/19.04.2010, avuta în vedere la stabilirea impozitului pe clădire pentru anul 2010:
Conform prevederilor art.253 alin.6 din codul fiscal actualizat:
"(6) în cazul unei clădiri care nu a fost reevaluată în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referință, cota impozitului pe clădiri se stabilește de consiliul local/Consiliul General al Municipiului București între 5% și 10% și se aplică la valoarea de inventar a clădirii înregistrată în contabilitatea persoanelor juridice, până la sfârșitul lunii în care s-a efectuat prima reevaluare. Fac excepție clădirile care au fost amortizate potrivit legii, în cazul cărora cota impozitului pe clădiri este cea prevăzută la alin. (2)”.
Menționează ca impozitele și taxele locale pentru anul 2010, precum și majorarea în cotă de 20% au fost stabilite prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Timișoara nr. 196/2009 și nr.367/2009.
Conform pct.55 lit.a,d și e din HG nr.44/2004 actualizata:
a) în cazul contribuabililor care nu au efectuat nici o reevaluare a clădirilor în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referința, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea cotei stabilite potrivit prevederilor pct. 54 alin. (1) asupra valorii de inventar a clădirii; (....)
d)in cazul clădirii a cărei valoare nu a fost recuperata integral pe calea amortizării și la care s-au efectuat lucrări de modernizare, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea cotei stabilite potrivit prevederilor pct. 53, incepand cu data de întâi a lunii următoare celei în care se înregistrează în contabilitate reevaluarea în urma lucrărilor de modernizare;
e)pentru clădirea prevăzuta la Ut. d), dar la care nu a fost efectuata reevaluarea în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referința, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea cotei stabilite potrivit prevederilor pct. 54 alin. (1) asupra valorii rezultate din însumarea valorii de inventar a clădirii și a valorii lucrărilor de modernizare. "
In speță, raportat la anul fiscal de referința (2010) și la data achiziționării imobilului (2006). în lipsa documentației prevăzuta de lege privind reevaluarea clădirii situata în Timișoara, ., aceasta clădire apare ca nereevaluata, astfel ca impozitul pe clădire a fost stabilit în mod corect în cuprinsul Deciziei de impunere cu nr._/19.04.2010 (poziția 3), prin aplicarea cotei de impozitare de 5% și a majorării de 20%, asupra valorii rezultate din însumarea valorii de inventar a clădirii și a valorii lucrărilor de modernizare.
Referitor la cererea recurentei reclamante de repunere în termenul de formulare a recursului, Curtea o va respinge ca lipsită de obiect, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta și-a ales domiciliul în condițiile prevăzute de art.93 C.proc.civ., indicând sediul procesual ales în Timișoara, ., corp A, etaj 1, la avocat Spilca O. C..
Potrivit dispozițiilor sus menționate, „ În caz de alegere de domiciliu, dacă partea a arătat și persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană, iar în lipsa unei asemenea arătări, la domiciliul părții.”
Din dovada de comunicare a sentinței recurate ( fila 87 dosar fond), Curtea reține că deși aceasta a fost comunicată la domiciliul ales de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, nu a fost menționat numele persoanei însărcinată cu primirea actelor de procedură, respectiv numele avocatului Spilca O. C., motiv pentru care având în vedere dispozițiile art. 93 C.proc.civ. coroborate cu cele ale art. 100 alin.-1 pct. 4 și alin.3 C.proc.civ., Curtea constată că procedura de comunicare a sentinței recurate este nulă, astfel încât termenul de exercitare a recursului nu curge de la data menționată în respectivul proces verbal.
Din înscrisurile depuse la dosarul de fond ( fila 84), rezultă că reclamanta a primit sentința recurată la data de 20.02.2012, ca urmare a cererii formulate de aceasta la data de 16.02.2012.
Față de cele expuse, Curtea constată că recursul declarat la data de 05.03.2012 a fost formulat în termen, astfel că cererea de repunere în termenul de declarare a recursului este lipsită de obiect.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente, inclusiv art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Tribunalul T. a fost investit cu acțiunea reclamantei privind anularea actelor administrativ fiscale reprezentând decizia de impunere IF2010-_/19.04.2010, decizia de impunere nr._/19.04.2010, și anularea Dispoziție nr.67/02.07.2010 de soluționare a contestației, reclamanta invocând o . aspecte tehnice și juridice cu privire la modalitatea de stabilire a impozitului pentru cele patru imobile situate în Timișoara, ., ., . și ...
Prima instanță a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată iar în motivarea hotărârii instanța a reprodus întrutotul considerentele organului fiscal cuprinse atât în Dispoziția nr.67/02.07.2010 contestată în cauză ( filele 8 și 8 verso dosar fond) cât și în întâmpinarea depusă de către pârâtă în fața instanței de fond cu privire la modalitatea de stabilire a impozitului pentru imobilul situat în Timișoara, ., fără a prezenta o argumentație proprie de natură să combată explicit susținerile reclamantei .
De asemenea, în cauza de față, se confirmă susținerile recurentei în sensul că instanța de fond nu a analizat legalitatea și temeinicia actelor administrative contestate cu privire la modalitatea de stabilire a impozitului pentru celelalte trei imobile situate în Timișoara, respectiv pentru imobilul situat în ., pentru imobilul situat în . și pentru imobilul situat în ..
Or, această soluție contravine dispozițiilor imperative ale art. 261 al.1 punctul 5 Cod procedură civilă potrivit cărora hotărârea va cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Astfel prima instanță avea obligația de a motiva în fapt și în drept soluția de respingere a acțiunii reclamantei cu atât mai mult cu cât instanța era îndreptățită să procedeze la verificarea legalității și temeiniciei actelor administrativ fiscale contestate prin raportare la dispozițiile Codului fiscal și a celorlalte acte normative aplicabile în cauză și invocate de reclamantă.
Instanța avea obligația de a lămuri aspectele fiscale ale cauzei prezentând părților argumente de fapt și de drept în acest sens, iar lămurirea tuturor aspectelor de natură fiscală invocate în cauză ar fi condus astfel la pronunțarea unei hotărâri care să permită părților pe de o parte să cunoască motivele ce au condus la pronunțarea soluției respective, iar pe de altă parte să permită părții nemulțumite să formuleze motive de recurs pertinente.
Încălcarea de către instanță a obligației prevăzută de art. 261 al.1 pct. 5 Cod procedură civilă se circumscrie motivului de modificare prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă, fiind de natură a aduce atingere dreptului părților la un proces echitabil așa cum este el instituit de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel din practica constantă a C.E.D.O. se desprinde ideea că în vederea desfășurări echitabile a procesului civil, prin art. 6 al 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului sunt prevăzute explicit și expres condițiile în care trebuie să se desfășoare un proces echitabil, respectiv. „publicitatea dezbaterilor” și „termenul rezonabil”, dar din jurisprudența instanței europene au rezultat sintetizări și ale altor principii care se circumscriu aceleiași noțiuni de „proces echitabil” printre care și obligativitatea motivării hotărârilor. Hotărârea este actul prin care se finalizează procesul, ea reprezentând opera judecătorului al cărui conținut este rezultatul raționamentului prin care acesta supune o speță determinată reguli generale de drept, iar evoluția acestui raționament reprezintă motivarea hotărârii.
Motivarea hotărârii este necesară pentru a o face înțeleasă și acceptată de părțile litigante, dar și pentru a permite dacă este cazul instanțelor superioare să verifice dacă nu există lacune sau contradicții în raționamentul judecătorilor.
Referindu-se la obligația instanțelor de judecată de a-și motiva deciziile, Curtea a statuat că art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului obligă instanțele să-și motiveze hotărârile lor pentru a aprecia concludența și pertinența susținerilor părților, chiar dacă aceasta nu înseamnă a răspunde la fiecare argument avansat de părți.
Curtea a mai insistat și asupra faptului că judecătorii trebuie să indice „cu suficientă claritate” motivele pe care își întemeiază deciziile pentru că numai astfel s-ar putea exercita cu succes căile de atac prevăzute de legislația națională.
În condițiile în care instanța de fond nu a înțeles să răspundă prin argumente și considerații proprii la pretențiile reclamantei, procedând în mod lacunar la soluționarea cauzei prin reproducerea exactă a susținerilor organului fiscal cu privire la imobilul din . și nu a analizat situația juridică și modalitatea de stabilire a impozitului cu privire la celelalte trei imobile situate în Timișoara, Curtea constată că soluția primei instanțe echivalează cu o necercetare a fondului cauzei și având în vedere că instanța de recurs nu se poate pronunța asupra acestor aspecte, întrucât aceasta ar însemna privarea părților de o cale de atac prevăzută de lege, va admite recursul și în baza art.304 pct.7 și art.312 alin.3 și 5 C. proc. civ., va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Reținând motivul de casare invocat, Curtea nu va mai proceda la analizarea pe fond a motivelor de modificare a sentinței recurate ce se refereau la legalitatea și temeinicia actelor fiscale emise în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de repunere în termenul de formulare a recursului ca lipsită de obiect.
Admite recursul formulat de recurenta reclamantă . împotriva sentinței civile nr.1624/14.12.2011, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă Direcția Fiscală a Municipiului Timișoara.
Casează sentința civilă nr.1624/14.12.2011 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului T.-Secția de contencios administrativ și fiscal.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10.01.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. I. Ș. E. P. R. C.
GREFIER
F. C.
Red.SEP - 08.03.2013
Thred.FC- 08.03.2013, 2 ex
Primă instanță:Tribunalul T.
Judecător:M. T.
| ← Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Decizia nr.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 374/2013.... → |
|---|
