Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Decizia nr. 5100/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Comentarii

0

Decizia nr. 5100/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 06-06-2013 în dosarul nr. 729/59/2011*

ROMÂNIA OPERATOR 2928

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR._ -13.09.2012

DECIZIA CIVILĂ NR.5100

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 06 iunie 2013

PREȘEDINTE: Ș. E. P.

JUDECĂTOR: R. C.

JUDECĂTOR: M. I.

GREFIER: F. C.

S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanții recurenți M. Timișoara, reprezentat prin Primar și P. Municipiului Timișoara și intervenientul S. I. al Învățământului Preuniversitar din Județul T., împotriva sentinței civile nr.2446/13.07.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâtele intimate C. de C. a Județului T. și Curtea de C. a României.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic B. A. pentru pârâta intimată C. de C. a Județului T., consilier juridic G. A. pentru recurenții M. Timișoara, Consiliul Local al Municipiului Timișoara și P. Municipiului Timișoara, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care reprezentanta reclamanților recurenți M. Timișoara, reprezentat prin Primar și P. Municipiului Timișoara depune la dosar delegație de reprezentare și concluzii scrise.

Reprezentantele părților prezente arată că nu mai au alte cereri de formulat ori probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.

Consilier juridic G. A. pentru recurenții M. Timișoara, Consiliul Local al Municipiului Timișoara și P. Municipiului Timișoara, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii în întregime a acțiunii, pentru motivele arătate în scris și prin concluziile scrise, fără cheltuieli de judecată.

Consilier juridic B. A. pentru pârâta intimată C. de C. a Județului T. solicită respingerea recursurilor conform notelor scrise de la dosar.

CURTEA

Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.2446/13.07.2012 Tribunalul T. a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții M. Timișoara prin Primar și P. Municipiului Timișoara în contradictoriu cu pârâta C. de C. a jud. T. și Curtea de C. a României, a dispus anularea Încheierii nr.VI.209/11.05.2011 emisă de Curtea de C. și a Deciziei nr.69/02.12.2010 a Camerei de C. a Județului T. în ceea ce privește măsura dispusă la pct.14, respingând în rest acțiunea. A fost respinsă cererea de intervenție voluntară accesorie formulată de S. I. al Învățământului Preuniversitar din jud. T..

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

În urma controlului ce a avut loc asupra activității desfășurată de instituția reclamantă, C. de C. a județului T. a constatat o . abateri ce au fost consemnate în cuprinsul Procesului-verbal de constatare nr.SC2010-_/17.11.2010, act ce a stat la baza emiterii Deciziei nr. 69/02.12.2010.

Împotriva deciziei sus-menționate, reclamanta a formulat contestație, aceasta fiind respinsă de pârâta Curtea de C. a României, prin Încheierea nr. VI.209/11.05.2011.

Reclamanta contestă prin prezenta acțiune doar măsurile dispuse la punctele 1, 4, 5, 14, 15, 16, 17, 18 și 22, ce prevăd următoarele:

„(1) Referitor la administrarea patrimoniului public și privat al unității administrativ - teritoriale prin: inventarierea și evaluarea de către un evaluator autorizat, independent, a obiectivelor de investiții, concesionate de M. Timișoara către . celor realizate de . terenul care este ocupat de Piața Mehala, precum și a terenului care a fost atribuit prin sentință judecătorească unei persoane fizice - Goder C., în vederea reconstituirii dreptului de proprietate privată asupra terenului dobândit prin moștenire, stabilirea diferențelor de valoare a valorii evaluate a bunurilor care au fost trecute în proprietatea persoanei Goder C., comparativ cu valoarea terenului moștenit de Goder C., care să fie însușită de Consiliul Local al Municipiului Timișoara; luarea măsurilor legale în vigoare în vederea recuperării în bugetul local a diferențelor patrimoniale, stabilite în baza raportului de evaluare;

(4) Referitor la autorizarea lucrărilor de construire a obiectivului „Ștrandul Zona Dâmbovita": luarea măsurilor legale privind intabularea de către . a construcțiilor neautorizate; inventarierea construcțiilor existente pe terenul concesionat sau pe suprafața de teren deținut în folosință și neconcesionată, construite fără autorizație de construire și .>

(5) Referitor la aplicarea tuturor clauzelor contractului de concesiune nr.1/11.01.2008 încheiat cu .: stabilirea, evidențierea, urmărirea și colectarea veniturilor din concesiuni datorate de . având în vedere utilizarea în fapt a terenului în suprafață de 74.954 mp, potrivit situației: suprafață de teren pentru redevența de 10,55 lei/mp/an pentru terenul ocupat de construcții în suprafață de 35.451 mp; suprafață de teren pentru redevența de 1,60 lei/mp/an pentru terenul neconstruit în suprafață de 11.086 mp; suprafață de teren pentru redevența de 0,0102 lei/mp/an pentru luciu de apă în suprafață de 23.870 mp;

(14) stabilirea întinderii prejudiciului estimat în sumă de 63.893,50 lei și luarea măsurilor de recuperare a acestuia, aferente penalităților de întârziere, reprezentând drepturile bănești cuvenite beneficiarului;

(15)stabilirea întinderii prejudiciului estimat la suma de 110.000 lei reprezentând contravaloarea a două amenzi aplicate de Garda Națională de Mediu și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia;

(16)stabilirea întinderii prejudiciului estimat la suma de 4.144.632 lei reprezentând valoarea creditelor bugetare utilizate pentru tichetele – cadou acordate personalului din învățământul preuniversitar, în condițiile în care personalul didactic și nedidactic nu avea calitatea de angajat al Primăriei Municipiului Timișoara și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia;

(17)stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor legale pentru recuperarea integrală a acestuia, în cazul prejudiciului estimat la suma de 46.835 lei, reprezentând plățile pentru indemnizația de dispozitiv acordată fără temei legal personalului angajat în cursul anului 2009 în cadrul Primăriei Municipiului Timișoara;

(18) stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor legale pentru recuperarea integrală a acestuia, în cazul prejudiciului estimat la suma de 42.579 lei, reprezentând plățile pentru salarii de merit acordate în perioada 01.03. - 01.12.2009 în cadrul Primăriei Municipiului Timișoara, fără bază legală;

(22) aplicarea vizei de control financiar preventiv pe contractele de achiziții publice și actualizarea fișelor posturilor persoanelor desemnate prin dispoziția primarului în vederea acordării vizei de control financiar preventiv propriu - cu precizarea concretă a operațiunilor pentru care exercită controlul financiar preventiv propriu”.

Analizând legalitatea și temeinicia măsurilor dispuse de instituția pârâtă – contestate de reclamanți - instanța a reținut următoarele:

1. În ceea ce privește măsura dispusă la pct.1 din Decizia nr.69/2010 în legătură cu terenul atribuit prin hotărâre judecătorească numitului Goder C. în baza legilor fondului funciar, teren proprietate publică a Municipiului Timișoara și concesionat pe o perioadă de 15 ani de către unitatea administrativ teritorială prin contractul de concesiune nr.7/03.05.1999 către . de subordonare locală), ocupat de Piața Mehala, Tribunalul a apreciat că aceasta este legală și temeinică, deoarece împrejurarea că reclamanții și-au însușit constatările Camerei de C. a județului T. și au întreprins demersurile necesare în vederea îndeplinirii măsurilor dispuse de pârâtă nu poate conduce la anularea acestei măsuri, reclamanții conformându-se în fapt celor dispuse de pârâtă. De altfel, prin decizia contestată s-a stabilit ca termen de realizare a acestei măsuri data de 15.06.2011, conformarea reclamantei măsurilor dispuse de C. de C. a județului T. constituind o obligație a acesteia și nu o facultate.

2. Referitor la măsurile dispuse la pct.4 și 5 din decizie privind autorizarea lucrărilor de construire a obiectivului „Ștrandul Zona Dâmbovita" și aplicarea tuturor clauzelor contractului de concesiune nr.1/11.01.2008 încheiat cu ., instanța de fond a reținut că în anul 2008, în baza Hotărârilor Consiliului Local al Municipiului Timișoara nr. 133/2007 și nr.419/2007, s-a încheiat cu . contractul de concesiune nr. 1/11.01.2008 pe o perioadă de 49 de ani, având ca obiect exploatarea terenului în suprafață de 55.242 mp. situat în Timișoara, în vederea construirii unei zone de agrement. Potrivit prevederilor contractuale, taxa de concesiune este diferențiată pentru terenul ocupat de construcții, pentru terenul neconstruit ori pentru luciul de apă.

Reclamanta nu contestă faptul că în prezent suprafața de teren ocupată de construcții este mai mare decât cea stabilită prin contractul de concesiune, că există construcții edificate fără autorizație de construire și că societatea concesionară ocupă în fapt o suprafață de teren mai mare decât suprafața de teren concesionată, arătând că urmează să se negocieze modalitatea de clarificare a situației. Totodată, în ce privește suprafețele prevăzute în decizie se constată că planul la care face referire reclamanta este ulterior datei controlului, astfel că măsurile și constatările pârâtei cu privire la diminuarea veniturilor bugetului local prin nesancționarea lucrărilor de construire executate fără autorizație (reclamanta nefăcând dovada existenței celor 3 procese-verbale de contravenție încheiate în anul 2010) și prin subdimensionarea redevenței stabilite prin contractul de concesiune sunt legale și temeinice.

3. Referitor la contractul de lucrări nr.5/07.01.2009 încheiat între M. Timișoara și ., instanța a apreciat că măsura dispusă de pârâtă este nelegală, deoarece prin Ordinul de sistare nr.125 din 27.02.2009 reclamanta i-a solicitat contractantei sistarea lucrării începând cu data de 27.02.2009 până la eliberarea completă a amplasamentului. Întrucât Ordinul de începere a lucrărilor nr.125/27.04.2009 stabilea reluarea lucrărilor în termen de 2 zile de la data comunicării ordinului, iar recepția a fost efectuată în 06.10.2009 conform procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor, instanța a apreciat că societății Zitico SRL nu-i poate fi imputată nerespectarea termenului de execuție inițial, neputând fi obligată la plata unor penalități de întârziere. În consecință, nici în sarcina reclamanților nu poate fi reținută nerespectarea obligației de a calcula și încasa penalităților de întârziere datorate de către ..

4. Măsura dispusă la pct.15 din decizia contestată privind stabilirea întinderii prejudiciului estimat la suma de 110.000 lei reprezentând contravaloarea a două amenzi aplicate de Garda Națională de Mediu și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia este legală deoarece reclamanta, care în apărare invocă doar dispozițiile legale privind răspunderea disciplinară și civilă a funcționarilor publici, nu a făcut dovada că ar fi întreprins o anchetă administrativă pentru a stabili dacă sunt îndeplinite condițiile pentru antrenarea răspunderii civile a persoanelor cu atribuții în aplicarea prevederilor legale aferente celor constatate prin procesele-verbale de contravenție.

5. Referitor la plățile efectuate pentru tichetele cadou acordate în anul 2009 personalului din învățământul preuniversitar din M. Timișoara, instituția pârâtă a constatat că, în cursul anului 2009, reclamanta a acordat tichete cadou personalului didactic și didactic auxiliar din învățământul preuniversitar din M. Timișoara în valoare de 4.144.632 lei, plata tichetelor nefiind aprobată prin Hotărâre a Consiliului Local al Municipiului Timișoara.

Reclamanții au contestat stabilirea întinderii prejudiciului estimat la suma de 4.144.632 lei reprezentând valoarea creditelor bugetare utilizate pentru tichetele-cadou acordate personalului din învățământul preuniversitar, susținând că acestea au fost acordate în baza Legii nr.193/2006. Totodată, intervenientul accesoriu S. I. al Învățământului Preuniversitar din Județul T. a arătat că măsura dispusă la pct.16 din decizie a fost adoptată fără a se avea în vedere dispozițiile legale aplicabile, respectiv Legea nr.193/2006, HG nr.1317/2006, OUG nr.37/2008, Legea nr.130/1996, Constituția României, Legea nr.128/1997, dispoziții potrivit cărora finanțarea tuturor cheltuielile de personal ale unității de învățământ preuniversitar - deci inclusiv a tichetelor cadou se face din bugetul local.

Tichetele cadou sunt reglementate de prevederile Legii nr. 193/2006, care la art. 1 stabilește că:”Societățile comerciale, regiile autonome, societățile și companiile naționale, instituțiile din sectorul bugetar, unitățile cooperatiste, celelalte persoane juridice, precum și persoanele fizice care încadrează personal pe bază de contract individual de muncă pot utiliza bilete de valoare sub forma tichetelor cadou și a tichetelor de creșă”.

Totodată, la punctul 2.3 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 193/2006, aprobate prin HG nr. 1317/2006, se prevede că:”Angajații persoane fizice care desfășoară o activitate într-o relație de angajare, în baza unui raport de muncă reglementat de Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare, sau de o lege specială, pot beneficia de tichete cadou acordate de angajatorii lor, numai pentru destinațiile sau evenimentele care se încadrează în cheltuielile sociale. Angajatorii acordă angajaților proprii tichete cadou, în limita sumei prevăzute în bugetul de venituri de cheltuieli aprobat potrivit legii, într-o poziție distinctă de cheltuieli denumită "Tichete cadou" pentru cheltuieli sociale”, în timp ce disp. art. 24 al. 2 din OUG nr. 37/2008, modificat prin OUG nr. 43/2008 prevăd că:”Ordonatorii de credite ai bugetelor locale și ai instituțiilor și serviciilor publice de subordonare locală pot acorda tichete cadou, potrivit prevederilor Legii nr. 193/2006, cu modificările ulterioare, din bugetele acestora, în limita veniturilor proprii încasate”.

Prin urmare, interpretând dispozițiile legale anterior enunțate, rezultă că aceste tichete cadou pot fi acordate doar de angajator și doar angajaților proprii.

Ori, în speță, tichetele cadou au fost acordate personalului didactic și didactic auxiliar din învățământul preuniversitar din M. Timișoara, deși nu există o relație de angajare în baza unui raport de muncă încheiat între instituția care a acordat tichetele și personalul care le-a primit (potrivit prevederilor Legii nr. 128/1997 – în vigoare în acel moment – personalul acestor instituții se regăsește pe statele de funcții care sunt aprobate de Inspectoratul Școlar Județean, acest din urmă funcționând în cadrul Ministerului Educației, Cercetării și Inovării. În atare situație, sunt lipsite de relevanță susținerile reclamanților în ce privește sursa de finanțare, câtă vreme legea stabilește, în mod expres, calitatea de angajator a instituțiilor care pot acorda tichetele cadou.

Prin urmare, și sub acest aspect, constatările instituției pârâte sunt legale și temeinice.

6. Referitor la măsura prevăzută la pct.17 privind plățile pentru indemnizația de dispozitiv acordată fără temei legal personalului angajat în cursul anului 2009 în cadrul Primăriei Municipiului Timișoara, instanța reține că indemnizația de dispozitiv este prevăzută de Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, act normativ ce nu poate constitui temei legal pentru acordarea acestei indemnizații personalului angajat al instituției reclamante.

Mai mult, în privința sporului de dispozitiv, prin Decizia nr. 37 din 14.12.2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, statuând că:„Dispozițiile art. 13 raportat la art. 47 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții se interpretează în sensul că indemnizația de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază, prevăzută de art. 13 din acest act normativ, se acordă funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul Ministerului Administrației și Internelor și în instituțiile publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de Interne.” Prin urmare, de acest spor beneficiază doar categoriile expres menționate, ori personalul din cadrul instituției reclamante, nu se regăsește printre acestea.

Reclamanta susține că acordarea acestei indemnizații de dispozitiv personalului angajat în anul 2009 s-a făcut în baza sentinței civile nr.151/21.02.2007 prin care s-a admis acțiunea formulată de reclamantul S. Salariaților din Primăria Municipiului Timișoara și din Serviciile Publice aflate în subordinea Consiliului Local al Municipiului Timișoara și nu de membrii Sindicatului, astfel că de acest spor beneficiază toți salariații indiferent de data angajării.

Instanța nu poate reține aceste apărări deoarece, chiar dacă prin sentința civilă nr.151/21.02.2007 a fost admisă acțiunea formulată de S. Salariaților din Primăria Municipiului Timișoara și din Serviciile Publice aflate în subordinea Consiliului Local al Municipiului Timișoara în calitate de reclamant, totuși S. a formulat acțiunea în numele și în reprezentarea membrilor de sindicat de la acea dată, singurii în drept să se prevaleze de drepturile stabilite prin sentința menționată, și nu a tuturor persoanelor ce vor fi în viitor angajate (care de altfel pot să nu fie membri de sindicat). În consecință, nici sentința civilă nr.151/21.02.2007 a Tribunalului T. nu poate constitui temei legal al acordării sporului de dispozitiv personalului angajat în cursul anului 2009 în cadrul Primăriei Municipiului Timișoara.

7. Privitor la plățile efectuate de reclamantă pentru salarii de merit acordate în perioada 01.03. - 01.12.2009 în cadrul Primăriei Municipiului Timișoara, instanța a apreciat că măsura stabilită de pârâtă este legală, aceasta din urmă interpretând corect dispozițiile legale aplicabile în sensul că Dispoziției Primarului nr.775/13.03.2008 i-a expirat perioada de valabilitate la data de 01.03.2009.

Astfel, potrivit art.69 alin.1 din Legea nr.188/1999 „evaluarea performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici se face anual”, iar potrivit art.108 alin.1 și 2 din HG nr.611/2008 „perioada evaluată este cuprinsă între 1 ianuarie și 31 decembrie din anul pentru care se face evaluarea. (2) Perioada de evaluare este cuprinsă între 1 și 31 ianuarie din anul următor perioadei evaluate”.

Totodată, conform art.8 alin.3 din OG nr.6/2007 „funcționarii publici care beneficiază de salariu de merit se stabilesc, pe baza rezultatelor obținute în activitatea desfășurată în anul anterior, în luna ianuarie”

Din coroborarea acestor texte de lege rezultă că salariul de merit se stabilește în fiecare an, în luna ianuarie, pe baza rezultatelor obținute în activitatea desfășurată în anul anterior, rezultate stabilite cu ocazia evaluării performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici, evaluare care se realizează de asemenea anual. În această situație Dispoziția Primarului nr.775/13.03.2008 nu putea sta la baza acordării salariilor de merit în anul 2009, deoarece aceste salarii ar fi trebuit stabilite la începutul anului 2009 în urma evaluării performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici din anul 2008, nefiind exclus ca, pe baza rezultatelor obținute în anul 2008, beneficiarii salariului de merit în anul 2009 să fie aceeași funcționari care au beneficiat de salariu de merit în anul 2008.

8. Cu privire la constatarea pârâtei în sensul că nu s-a realizat actualizarea fișelor posturilor persoanelor desemnate prin dispoziția primarului în vederea acordării vizei de control financiar preventiv propriu - cu precizarea concretă a operațiunilor pentru care exercită controlul financiar preventiv propriu, instanța a reținut dispozițiile art.9 alin.5 din OG nr.119/1999 potrivit cărora „controlul financiar preventiv propriu se exercită, prin viză, de persoane din cadrul compartimentelor de specialitate, desemnate în acest sens de către conducătorul entității publice. Actul de numire va cuprinde și limitele de competență în exercitarea controlului financiar preventiv propriu. Persoanele desemnate să efectueze această activitate sunt altele decât cele care inițiază operațiunea supusă vizei”.

Contrar celor susținute de reclamantă, actualizarea fișei postului persoanelor desemnate prin dispoziția primarului în vederea acordării vizei de control financiar preventiv propriu este obligatorie deoarece după cum rezultă din textul de lege menționat prin actul de numire trebuie stabilite limitele de competență în exercitarea controlului financiar preventiv propriu.

În plus față de cele reținute de către instanță pentru măsurile stabilite la pct.16, 17 și 18 din decizia contestată, la data de 15 iunie 2012 a fost publicată în Monitorul Oficial Legea nr.84/2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, lege aplicabilă personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului ale cărui venituri de natură salarială au fost stabilite până la . Legii nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, în baza contractelor sau acordurilor colective de muncă încheiate, înregistrate la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale sau, după caz, la inspectoratele teritoriale de muncă și necontestate la instanțele judecătorești competente; a hotărârilor consiliilor locale și județene sau a contractelor de muncă/convențiilor civile încheiate în cadrul proiectelor finanțate din fonduri europene, conform Ghidului de finanțare, în care Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului sau unitățile și instituțiile aflate în subordine/coordonare au calitatea de beneficiar/partener.

Potrivit art.2 din această lege, sub incidența căreia intră și veniturile de natură salarială prevăzute la pct.16, 17 și 18 din decizia nr.69/2010 „1) Se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condițiile art.1 care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către Curtea de C. a unor prejudicii. (2) Sumele recuperate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, ca urmare a deciziilor prevăzute la alin. (1), nu se restituie”.

Din interpretarea acestor texte de lege reiese că, deși actele care au stat la baza imputării acestor sume își mențin valabilitatea, totuși personalul salariat vizat de aceste măsuri de impunere și care nu a restituit sumele imputate până la data intrării în vigoare a legii, este exonerat de la plata acestor sume.

Pentru toate aceste considerente, instanța apreciind întemeiată în parte acțiunea reclamanților, respectiv doar cu privire la măsura dispusă la pct.14 din Decizia nr.69/2010, a admis-o și a dispus anularea Încheierii nr.VI.209/11.05.2011 emisă de Curtea de C. și a Deciziei nr.69/02.12.2010 a Camerei de C. a Județului T. în ceea ce privește măsura dispusă la pct.14. A respins acțiunea în rest.

Ca urmare a respingerii contestației formulate de reclamant cu privire la măsura dispusă la pct.16 din decizie instanța a respins în temeiul art.49 alin.3 C.pr.civ. cererea de intervenție voluntară accesorie formulată de S. I. al Învățământului Preuniversitar din jud. T. în interesul reclamanților.

A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții recurenți M. Timișoara, reprezentat prin Primar și P. Municipiului Timișoara, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, in sensul admiterii in întregime a acțiunii introductive, si anularea punctelor nr. 1, 4, 5, 15, 16, 17, 18 si 22 din Decizia nr. 69/02.12.2010, precum si a încheierii nr. VI.209/11.05.2011, prin care s-a respins contestația recurentei împotriva Deciziei nr. 69/02.12.2010.

În motivare se arată că prima instanța a pronunțat o hotărâre judecătoreasca nelegala si netemeinica, neținând cont de dispozițiile legale în materie si de starea de fapt reala dovedita cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, si ca atare, în temeiul art. 304 pct. 7 si 9 C.p.c. solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, in sensul admiterii in întregime a acțiunii formulată de reclamantă si anularii punctelor nr. 1, 4, 5, 15, 16, 17, 18 si 22 din Decizia nr. 69/02.12.2010, precum si a încheierii nr. VI.209/11.05.2011, prin care s-a respins contestația împotriva Deciziei nr. 69/02.12.2010.

In ceea ce privește pct. 1 din Decizia nr.69/02.12.2010 emisă de C. de C. a Județului T., învederează instanței de recurs faptul ca, in mod eronat si nefondat prima instanța a respins contestația cu privire la acest punct fără a avea in vedere ca, Curtea de C. a României prin Comisia de soluționare a contestațiilor a reținut că, instituția reclamantă și-a însușit constatarea cu privire la terenul aferent Pieței Mehala și a întreprins demersurile necesare în vederea îndeplinirii măsurii dispuse prin decizie de către C. de C. a Județului T..

Comisia municipală de fond funciar, în urma ședinței din 07.04.2010, a solicitat prin adresa nr. SC2010-9392/13.04.2010, înregistrată la I.P. - J.T sub nr. 4700/13.04.2010, la Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești J. C.-M. și C. I. sub nr. 3114/13.04.2010 și la Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară sub nr. 4336/14.04.2010 neemiterea titlului de proprietate d-nului Goder pentru parcelele care sunt ocupate de P-ța Mehala și de ., până la finalizarea litigiilor aflate pe rolul instanțelor de judeată, respectiv până la întocmirea procesului verbal de punere în posesie de către Comisia municipală de fond funciar. Comisia Județeană de fond funciar a emis d-nului Goder C. titlul de proprietate nr. 1/79/26.04.2010 potrivit Sentinței Civile nr._/16.12.2008.

Instituția reclamantă a contestat titlul de proprietate nr. 1/79/26.04.2010 emis de Comisia Județeană de fond funciar, care face obiectul Dosarului nr._/325/2010 al Judecătoriei Timișoara, care nu a fost soluționat până în prezent în mod irevocabil. In această cauză s-a solicitat de către M. Timișoara, anularea parțială a Titlului de proprietate nr. 1/79/26.04.2010 în ceea ce privește parcelele PS 629/1, PS 629/2, PS630/1, PS 630/2, PS 632 și PS633, întrucât acestea fac parte din domeniul public al Municipiului Timișoara după cum rezultă și din adresa nr. SJ2010-_/12.07.2010 a Primăriei Municipiului Timișoara, fiind evidențiate în lista anexă a HG nr. 977/2002, motiv pentru care nu puteau face obiectul restituirii în natură, știut fiind faptul că numai terenurile fără construcții, neafectate de lucrări de investiții, pot fi restituite, potrivit dispozițiilor Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările ulterioare, foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora.

În cazul de față nu s-a făcut predarea terenului în P-ța Mehala, acest teren aflându-se în continuare în patrimoniul Primăriei Municipiului Timișoara, situația în care în prezent nu poate fi vorba de nici un prejudiciu suferit de instituția reclamantă.

Nu s-a pus în executare Sentința Civilă nr._/16.12.2008 în sensul punerii în posesie a numitului Goder C. pe terenul respectiv, întrucât la data de 01.04.2010 Consiliul Local al Municipiului Timișoara și M. Timișoara, prin Primar, au formulat o plângere penală împotriva numiților Goder C. și A. C., ultimul având calitatea de expert tehnic, pentru săvârșirea infracțiunilor de fals și uz de fals, prevăzute de art. 288, 289, 290 și 291 din Codul Penal, formându-se în acest sens Dosar nr. 4095/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, dosar care se afla in curs de soluționare.

Menționează că Goder C. a formulat o cerere de ordonanță președințială, prin care a solicitat evacuarea Municipiului Timișoara și a . pe parcelele PS 629/1, PS 629/2, PS630/1, PS 630/2, PS 632 și PS 633."

Prin Sentința Civilă nr. 797/PI/l 8.08.2010 rămasă irevocabilă prin Decizia Civilă nr. 1373/11.11.2010, a fost respinsă în mod irevocabil această ordonanță președințială. Serviciul Juridic prin Adresa nr. SJ2010-1313/13.12.2010 a solicitat Direcției Patrimoniu să procedeze la inventarierea și evaluarea de către un evaluator autorizat independent a obiectivelor de investiții concesionată de M. Timișoara către . și a celor realizate de . asemenea s-a solicitat evaluarea și stabilirea diferențelor de valoare a terenului care a fost atribuit numitului Goder C. comparativ cu valoarea terenului moștenit de Goder C. pe terenul atribuit existând în prezent investiții ale instituției noastre. In urma stabilirii diferențelor de valoare se va solicita numitului Goder C. plata acestor diferențe de valoare printr-un drept de retenție, terenul în cauză nefiind predat revendicatorului până la plata diferenței de valoare.

Învederează instanței de judecată faptul că, instituția reclamantă a formulat cerere de intervenție principală, în Dosarul nr._ al Tribunalului T. unde a solicitat obligarea reclamantului Goder C. la plata către instituției reclamante a sumei de 1.222.372 Iei cu titlu de despăgubiri reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor efectuate la imobil și rămase încă neamortizate, concomitent cu instituirea unui drept de retenție a imobilului înscris în CF nr._ Timișoara, nr. top._, CF nr._ Timișoara, nr. top. 630/2, CF nr._ Timișoara nr. top. 629/2, CF nr._ Timișoara, nr. top. 633, CF nr._ Timișoara, nr. top. 632, CF nr._ Timișoara, nr. top. 629/1, în suprafață de 24.949 mp., până la plata despăgubirilor cerute.

Menționează că, Tribunalul T. a încuviințat cererea instituției reclamante de a se efectua în Dosar nr._ o expertiză si o contraexpertiza în specialitatea construcții, de către un expert evaluator, având următoarele obiective:

-stabilirea valorii obiectivelor de investiții realizate de instituția reclamantă și concesionate către . și a celor realizate de . terenul ocupat de P-ța Mehala;

-stabilirea valorii terenului care a fost atribuit prin hotărâre judecătorească lui Goder C.;

- stabilirea diferențelor de valoare a valorii evaluate a bunurilor (terenurilor) care au fost restituite în proprietatea lui Goder C., comparativ cu valoarea terenului moștenit de Goder C. respectiv a terenului intravilan construibil cu utilități în raport cu cel agricol/pășune la care ar fi avut dreptul potrivit Legii nr. 18/1991, republicată privind fondul funciar.

Obiectivele încuviințate de către instanța de judecată sunt identice cu cele stabilite de C. de C. a Județului T. prin Decizia nr. 69/02.12.2010 situație în care instituția reclamantă s-a conformat cerințelor Camerei de C. a Județului T., privind pct. 1.

De asemenea, in mod eronat prima instanța a respins susținerile instituției reclamante cu privire la punctul 4 din Decizia nr. 69/02.12.2010 a Camerei de C. a Județului T., fara a avea in vedere ca, instituția reclamantă a întreprins măsurile necesare pentru conformare la realitățile patrimoniale.

Autorizația de funcționare emisă cu nr. U_/19.06.2002, confirmă existența următoarelor construcții: imobil P-M cu restaurant la parter și birouri la mansardă, clădire ( imobil) -parter și depozite și anexe parter. Aceste clădiri (imobile) au fost autorizate cu AC nr. 221/1991 și au fost propuse și înscrise în CF nr._ Timișoara pe terenul din .._/1.

Autorizația de funcționare emisă cu nr. R32005-_/22.06.2005, confirmă modificarea clădirii (imobilului) P+M, prin supraetajare conform AC nr. 317/2002 rezultând un imobil P+1E+M cu restaurant la parter, birouri la etaj și hotel la mansardă. Celelalte clădiri: clădire (imobil) - parter și depozite și anexe parter au rămas neschimbate. Conform acestei autorizații de funcționare prin propunerea de intabulare în CF în FOAIA DE AVERE a extrasului de CF nr._ Timișoara cu nr. top._/1 clădire trebuiau înscrise astfel: imobil P+1E+M cu restaurant la parter, birouri la etaj și hotel la mansardă, clădire (imobil) parter și depozite și anexe parter.

In concluzie, cele două autorizații de funcționare se referă la imobilul P+1E+M cu restaurant la parter, birouri la etaj și hotel la mansardă autorizate prin AC nr. 221/1991 modificate cu AC nr. 317/2002. Celelalte clădiri clădire (imobil) parter și depozite și anexe parter au fost autorizate cu AC nr. 221/1991.

Pentru a prezenta și un punct de vedere și față de înscrisurile din CF nr._ Timișoara (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr._) este necesar să se verifice la OCPI actele ce au stat la baza intabulărilor și un extras de CF in extenso pentru a putea verifica înscrisurile succesive ale construcțiilor. Prin HCL nr. 133/24.04.2007 s-a aprobat concesionarea către . a terenului situat în Timișoara, . înscris în CF nr._ nr. top._/1 în suprafață de_ mp. Prin atribuire directă în baza unui contract de concesiune pe o durată de 49 de ani, cu plata unei redevențe stabilite de Comisia de negociere în scopul amenajării unei zone de agrement și a HCL nr. 419/2007 privind aprobarea diminuării suprafeței de_ mp. Concesionată către . baza HCL nr. 133/2007, cu suprafață de 4547 m.p, necesar prelungirii . în .> In conformitate cu ort. 2 din HCL nr. 419/2007 se aprobă redevența pentru terenul concesionat către . baza HCL nr. 133/2007 și diminuat potrivit art. 1, înscris în CF nr._ Timișoara, nr. top._/1 conform Procesului Verbal al Comisiei de negociere din data de 13.11.2007, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, astfel:

-pentru terenul ocupat de construcții în suprafață de 2.148 mp. se stabilește o redevența de 10,55 lei/mp/an;

-pentru terenul neconstruit în suprafață de 28.259 mp. se stabilește o redevența de 1,60 lei/mp/an;

-pentru luciu de apă în suprafață de 24.835 mp. se stabilește o redevența de 0,_ lei mp-an.

In cadrul aceluiași articol din hotărâre, este specificat faptul că, în cazul în care parte din terenul neconstruit devine construit prin edificarea unor construcții, se va percepe redevența pentru terenul construit.

Contractul de concesiune nr. 1 s-a încheiat la data de 11.01.2008 în baza celor două hotărâri menționate anterior.

La data de 11.01.2008 s-a procedat la verificarea pe teren, constatându-se existența unei suprafețe construite de 6.453 m.p. față de 2.148 m.p. cât a fost la momentul întocmirii contractului.

Urmare a acestei verificări s-a întocmit referatul cu nr. Sc2008-_/24.09.2008 cu privire la modificarea suprafeței construite de la 2.148 m.p, la 6.453 m.p., astfel diminuându-se suprafața terenului neconstruit de la 28.259 m.p. la 23.954 m.p., ținând cont de faptul că pentru suprafața construită se percepe o redevența mai mare decât pentru suprafața de teren neconstruită.

In baza acestui referat de modificare, s-a întocmit actul adițional de modificare a contractului de concesiune la data de 30.09.2010. Prin adresa cu nr. SC2010-_/14.10.2010 s-a înaintat Comisiei de Negociere cu Terții documentația înregistrată la Primăria Municipiului Timișoara cu nr. de mai sus în vederea prezentării la proxima comisie, prin care . d-nul C. G. solicită invitarea la o negociere în privința semnării unei anexe la contractul de concesiune nr. 1/11.01.2008, întrucât actuala suprafața de teren nu corespunde cu suprafața concesionată conform contractului.

In completare, menționăm că, urmare neconcordanțelor constatate cu privire la suprafața de teren din incinta Complexului A., Serviciul Banca de Date Urbane și Cadastru a corelat situația din teren cu documentația cadastrală de identificare, întocmită de . situația din teren.

Recurenții arată că construcțiile finalizate și nefinalizate din incinta Complexului A., au fost nominalizate prin numerotare în ordine cronologică de la CI la C 36 și sunt amplasate pe terenul din incintă, constatându-se că în incinta Complexului A. este îngrădită suprafața totală de teren de_ mp. Conform contractului de concesiune nr. 1/11.01.2008 . în concesionare suprafața de teren de_ m.p.. din .._/1.Din măsurătorile efectuate suprafața de teren din această parcelă cu nr. top._/1 în incintă este de_ m.p.

Recurenții susțin că, în urma verificărilor la OCPI s-a constatat că în extrasul de CF nr._ Timișoara, CF vechi nr._, construcțiile au fost notate corect în conformitate cu Autorizațiile de Funcționare și documentațiile anexe la acestea și anume: o construcție (P+M, cu restaurant la parte și birouri la mansardă, o clădire parter și 5 depozite și anexe și o clădire P+1E+M cu restaurant la parter, birouri la etaj și hotel la mansardă.

Cu privire la clădirile a căror execuții au fost începute fără emiterea unei autorizații de funcționare, pentru care au fost întocmite procesele verbale de contravenție, se precizează că . acestora este condiționată de reglementarea juridică a terenului atribuit prin concesionare societății comerciale A. SA.

Se menționează, de asemenea, că documentația cu identificarea datelor reale cu privire la terenul aflat în incinta Complexului A. a fost transmisă la Direcția Patrimoniu - Biroul Licitații Contracte și Spații cu Altă Destinație, în vederea inițierii unui proiect de hotărâre privind reglementarea incintei.

Recurenții mai arată că în afara celor 3 procese verbale întocmite în anul 2010, s-a mai întocmit de către Poliția Locală procesul verbal nr. 19/AX/_/27.01.2011, constatându-se că „în data de 22.10.2010 s-au executat fără Autorizație de Construire în Timișoara . (. construcții: clădire în regim parter și mansardă (vestiar, fitnes, sauna); amenajarea teren minifotbal; terasă din lemn, terasă suspendată pe lac; magazie din lemn; bar foișor, stadiul fizic executat 100%." termen de intrare în legalitate: 27.07.2011.

Se mai arată că au fost solicitate de către . eliberate de PMT mai multe certificate de urbanism, precum și că prin adresa nr. ..02.2012 a Instituției Arhitectului Sef, depusă la dosarul primei instanțe, s-a transmis faptul ca, punctul 4 din Decizia nr. 69/02.12.2010 emisă de C. de C. a Județului T. a fost adus la îndeplinire.

Totodată, se susține că prima instanța in mod greșit a respins punctul pct. 5 din Decizia nr. 69/02.12.2010 emisă de C. de C. a Județului T., fără a avea in vedere faptul ca, suprafețele constatate de Curtea de conturi nu sunt reale.

Prin decizie, referitor la aplicarea tuturor clauzelor contractului de concesiune nr. 1/11.01.2008 încheiat cu .-a dispus: stabilirea evidențierea, urmărirea și colectarea veniturilor din concesiuni datorate de . în vedere utilizarea în fapt a terenului în suprafață de 74.954 mp, potrivit situației:

-Suprafața de teren pentru redevență de 10,55 lei/mp/an, pentru terenul ocupat de construcții în suprafață de 35.451 m.p.;

-Suprafața de teren pentru redevență de 1,60 lei/mp/lună, pentru terenul neconstruit în suprafață de 11.086 m.p.;

-Suprafața de teren pentru redevență de 0,0102 lei/mp/an, pentru luciul de apă, în suprafață de 23.870 mp.

Se precizează că la data întocmirii contractului reclamanții nu aveau cunoștință de lucrarea topografică întocmită de o societate comercială respectiv . abia prin adresele cu nr. UR2011-_/05.05.201 1 și UR2011-_/06.05.2011, emise de Serviciul Banca de Date Urbană și Cadastru care atestă suprafețele reale ocupate de terenul construit, neconstruit și pentru luciul de apă.

Se precizează că, în prezent, se încasează redevența astfel:

- 10.55 lei/mp/an pentru teren ocupat de construcții 6.453 mp;

- 1.60 lei/mp/an pentru terenul neconstruit în suprafață de 23.954 mp;

- 0.0102 lei/mp/an pentru luciu de apă 24.935 mp.

Se conchide că suprafețele prevăzute în Decizia 69/02.12.2010 emisă de C. de C. a Județului T. și prejudiciul stabilit nu sunt reale.

Totodată, in mod eronat prima instanța a reținut cu privire la punctul 15 din Decizia nr. 69/02.12.2010 emisă de C. de C. a Județului T. faptul că, instituția reclamantă nu a făcut dovada că ar fi întreprins o anchetă administrativă pentru a stabili dacă sunt îndeplinite condițiile pentru antrenarea răspunderii civile a persoanelor cu atribuții în aplicarea prevederilor legale aferente celor constatate prin procesele verbale de contravenție, fără a avea in vedere că, vinovăția funcționarului public presupune existența cumulativă a doua elemente, respectiv elementul volitiv și elementul intelectiv, iar în cauză, nu se pune problema existenței vinovăției.

Potrivit art. 3 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aprobat Hotărârea nr. 1.391/2006, administratorul drumului public este obligat să asigure viabilitatea acestuia. Conform art.2 pct. 1 din același act normativ, viabilitatea drumului este definită ca fiind starea tehnica corespunzătoare a părții carosabile, constând în practicabilitatea permanentă a acesteia potrivit reglementărilor specifice sectorului de drum, lipsa obstacolelor și existența amenajărilor rutiere și a mijloacelor de semnalizare, care să asigure fluența și siguranța circulației.

Conform art. 1 din Procedura de evaluare a impactului asupra mediului și de emitere a acordului de mediu, aprobată prin Ordinul nr. 860/2002, „Obiectul prezentei proceduri îl constituie reglementarea condițiilor de solicitare și de obținere a acordurilor de mediu pentru proiectele cu impact semnificativ asupra mediului înconjurător".

Art. 7 alin. (1) lit. a) din Procedura de evaluare a impactului asupra mediului și de emitere a acordului de mediu, aprobată prin Ordinul nr. 860/2002, prevede ca, „activitățile și/sau instalațiile cu impact asupra mediului, precum și proiectele de investiții noi sau modificarea celor existente, inclusiv pentru proiecte de dezafectare, aferente unor astfel de activități și/sau instalații, sunt încadrate după impactul acestora asupra mediului, după cum urmează:

a) activități cu impact nesemnificativ - sunt avute în vedere activități rezidențiale, din gospodării individuale sau dependințe ale acestora, destinate exclusiv satisfacerii necesităților locuinței și/sau gospodăriei proprii și care nu sunt amplasate în zone cu regim special de protecție, precum și acele activități pentru care, conform prevederilor legale în vigoare privind autorizarea prin Biroul unic, nu se emit autorizații de mediu. Pentru acest tip de activități, inclusiv proiecte de investiții noi și modificarea celor existente aferente acestora, nu se emite acord de mediu".

Capitolul al 2-lea intitulat obiectul și domeniul de aplicare, din normele tehnice privind amplasarea lucrărilor edilitare, a stâlpilor pentru instalații si a pomilor in localitățile urbane si rurale, aprobate prin Ordinul nr. 47/1998, prevede următoarele:

2.1.Prezentele norme tehnice se referă la condițiile de amplasare a

lucrărilor tehnico-edilitare, a stâlpilor pentru instalații și a pomilor în zona

drumurilor, astfel cum au fost definite la pct. 1.1 din cap. 1.

Pentru obiectivele existente, condițiile tehnice din prezentele norme tehnice trebuie respectate cu ocazia efectuării lucrărilor de reparații, reabilitări sau modernizări ale acestora.

.2.Lucrările care fac obiectul prezentelor norme tehnice sunt:

-lucrări tehnico-edilitare - rețele de distribuție sau colectare pentru apa, energie electrica, telefonie, gaze, termoficare și canalizare pluviala;

-amplasarea stâlpilor pentru instalații - iluminat public, semnalizări luminoase rutiere, cabluri de energie electrica sau telecomunicații;

-amplasarea pomilor.

De asemenea, capitolul al 5-lea, intitulat condiții de amplasare a pomilor în zona străzilor din localitățile urbane și rurale, din normele tehnice privind amplasarea lucrărilor edilitare, a stâlpilor pentru instalații si a pomilor in localitățile urbane si rurale, aprobate prin Ordinul nr. 47/1998, prevede următoarele:

5.1.Amplasarea pomilor în localitățile urbane și rurale se va face cu acordul administratorului drumului public.

5.2.Plantațiile în rânduri cu arbori se executa pe ambele părți ale drumului, de regula în zona de siguranța, amplasate simetric și paralel cu axa drumului.

Alegerea speciilor și asocierea lor în plantații trebuie sa corespundă condițiilor de clima și de sol.

5.3.Distanțele minime de plantare de-a lungul drumului între arborii

aceluiași rând depind de clasa tehnica a drumului și de forma de baza a coroanelor

arborilor:

-categoria străzii I-IV - distanta minima de plantare pentru specii cu coroana piramidala este de 15 m, iar pentru cele cu coroana sferica, ovala sau tabulară - de 20 m;

-categoria străzii V - distanta minima de plantare pentru specii cu coroana piramidala este de 10 m, iar pentru cele cu coroana sferica, ovala sau tubulara - de 15 m.

5.4.Se interzice plantarea pomilor în interiorul curbelor, indiferent de raza acestora.

5.5.Lățimea fâșiilor verzi situate în profilul transversal al străzii, în funcție de felul plantației, vor fi:

-pentru plantații de pomi într-un șir - minimum 1,00 m;

-pentru plantații de arbuști - minimum 0,75-1,00 m;

-pentru gazon și flori - minimum 0,75-1,00 m.

5.6.Plantarea arborilor se poate face și în ochiuri pătrate, amplasate pe

trotuar, cu dimensiunile 1,00 m x 1,00 m, sau circular, cu diametrul de 1,00 m, care

se recomanda sa fie acoperite cu grătare metalice sau din beton prefabricat.

5.7.Se interzice plantarea de arbori și arbuști pe spațiile necirculabile în

care sunt amplasate rețele și instalații edilitare subterane.

5.8.Distanțele minime de la marginea pârtii carosabile pana la trunchiurile de arbori și arbuști trebuie sa fie de minimum 1,00 m.

5.9.Plantațiile de pe zonele verzi nu vor deranja iluminatul străzii, vizibilitatea în curba și la traversările pentru pietoni.

5.10.Plantațiile cu garduri vii se executa la lucrări ornamentale, precum și

la perdele de protecție. Gardurile vii nu trebuie sa pericliteze siguranța circulației

rutiere.

5.11.Curățarea plantațiilor în zona rețelelor electrice se face prin tăierea

coroanelor arborilor, păstrându-se forma de baza respectiva".

Ținând cont de cele prezentate, de faptul că din Certificatul de urbanism nr. 406/02.02.2005, a cărui valabilitate a fost prelungită, nu rezultă faptul că este necesar obținerea acordului de mediu, de faptul că lucrarea de investiții nu avea impact semnificativ asupra mediului nefiind afectați arborii, precum și de faptul că amplasarea pomilor în localitățile urbane și rurale se va face cu acordul administratorului drumului public, considerăm că solicitarea Curții de C. nu este legală.

Răspunderea civilă a funcționarului public se angajează:

a)pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează;

b)pentru nerespectarea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;

c)pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.

Potrivit art. 84 și 85 din Legea nr. 188/08.12.1999, repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art.84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de impunere, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile. Împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcționarului public în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ. Dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de impunere se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.

De asemenea, în mod eronat si nelegal, prima instanța a respins contestația cu privire la punctele 16, 17 si 18 din Decizia nr. 69/02.12.2010 emisă de C. de C. a Județului T., fără a avea in vedere faptul ca, in conformitate cu art. 2 din Legea nr. 84/2012, se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condițiile art. 1 pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către Curtea de C. a unor prejudicii.

Prima instanța constata legalitatea punctelor 16, 17 si 18 din Decizia nr. 69/02.12.2010 emisă de C. de C. a Județului T. fără a arata motivele pe care își întemeiază această afirmație.

Așadar, interpretarea primei instanțe este ambiguă, aceasta respingând acțiunea instituției reclamante cu privire la aceste puncte fără a arăta in concret motivele care au stat la baza soluției de respingere, motivând lacunar hotărârea, ceea ce practic echivalează cu o nemotivare, sens în care solicită modificarea hotărârii in temeiul art. 304 pct. 7 C..

Prima instanță retine in mod corect faptul ca, sumele imputate pana la data intrării in vigoare a Legii nr. 84/2012 nu vor fi restituite, insa in mod eronat respinge contestația instituției reclamante cu privire la aceste puncte, fără a avea in vedere ca, din moment ce prin lege organica se exonerează de la plata, apreciază ca, prima instanța trebuia sa procedeze la anularea acestor puncte.

Totodată, in mod eronat prima instanța a respins in mod greșit contestația instituției reclamante cu privire la punctul 22 din Decizia nr. 69/02.12.2010 emisă de C. de C. a Județului T., fără a avea in vedere ca, prin Dispoziția Primarului Municipiului Timișoara nr. 2173/13.07.2007 privind atribuirea semnăturii de control financiar preventiv au fost nominalizate persoanele care au drepturi de a aplica viza de control financiar.

Arată că, fișa postului este aferentă funcției ocupată de o persoană și nu a persoanei, așa cum se precizează. Mai mult, o persoană poate ocupa un post vremelnic. Menționează că nu postul are această atribuție ci persoana nominalizată prin Dispoziția Municipiului Timișoara.

Ori, in speța de fata au fost respectate prevederile art. 9 alin. 5 din O.G. nr. 119/1999 întrucât persoanele care exercita controlul financiar preventiv au fost desemnate prin dispoziția primarului (conducătorul instituției noastre).

Mai mult decât atât art. 9 alin. 5 din O.G. nr. 119/1999 nu prevede faptul ca, exercitarea controlului financiar preventiv trebuie inserata si in fisa postului, situație in care apreciază faptul ca, punctul 22 din Decizia nr. 69/02.12.2010 emisă de C. de C. a Județului T. trebuie anulat.

In drept au fost invocate art. art.304 pct. 7 si 9. C.p.c, art. 304 indice 1 C.p.c. si art. 312 C.p.c.

În termen legal, recurenții au depus la dosar o completare a motivelor de recurs, solicitând modificarea sentinței recurate în privința cererii de anulare a actelor emise de pârâte prin care s-a estimat un prejudiciu de 4.144.632 lei, reprezentând valoarea creditelor bugetare utilizate pentru tichetele cadou acordate personalului din învățământul preuniversitar (pct.16 din decizia atacată).

În această privință, recurenții au susținut că raportat la dispozițiile legale în vigoare la data efectuării acestor cheltuieli bugetare, trebuie concluzionat că salariații instituțiilor din sectorul bugetar pot beneficia de tichete cadou, că acest beneficiu a fost acordat salariaților din învățământul preuniversitar de pe raza Municipiului Timișoara în baza Contractului Colectiv de Muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, că acordarea tichetelor s-a decis în cadrul Comisiei paritare de la nivelul Inspectoratului Școlar al Județului T., conform Legii nr.193/2006 și HGG nr.1317/2006, că potrivit art. 167 alin.1 din Legea învățământului nr.84/1995, în vigoare la acel moment, unitățile de învățământ preuniversitar sunt finanțate din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale, primarul fiind ordonator principal de credite asupra fondurilor din aceste bugete, că tichetele cadou nu puteau fi asigurate din veniturile proprii ale unităților de învățământ, acestea fiind cvasiinexistente, precum și că, în ipoteza în care nu s-ar fi acordat a personalului din învățământul preuniversitar aceste tichete, s-ar fi creat o situația de discriminare în defavoarea acestei categorii sociale.

Intervenientul S. I. al Învățământului Preuniversitar din Județul T. a promovat recurs împotriva aceleiași sentințe, solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței recurate și, rejudecând cauza pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și, pe cale de consecință, admiterea cererii de intervenție voluntară accesorie formulată de S. I. al învățământului Preuniversitar din Județul T. în interesul reclamanților.

În motivare au fost reiterate argumentele expuse în cererea de intervenție, conform cărora nu s-ar putea constata cauzarea unui prejudiciu prin utilizarea creditelor bugetare pentru acordarea de tichete cadou personalului din învățământul preuniversitar de pe raza Municipiului Timișoara.

La termenul de judecată din 16.05.2013 a fost admisă excepția de netimbrare a recursului promovat de intervenientul S. I. al Învățământului Preuniversitar din Județul T., pentru motivele expuse în cuprinsul încheierii de ședință. Astfel fiind, urmează a se da eficiență în speță disp.art. 137 alin.1 Cod proc.civilă, în sensul că va fi anulat ca netimbrat recursul intervenientului, fără a fi analizat în fond.

Urmează deci a se analiza pe fond doar recursul promovat de reclamanții recurenți M. Timișoara, reprezentat prin Primar și P. Municipiului Timișoara, astfel cum a fost completat, constatându-se, prin aplicarea disp.art. 304, 304 ind.1 Cod proc.civilă, că acesta este parțial fondat.

În ce privește măsura dispusă prin decizia atacată la pct. 1, în fapt, recurenții expun în cererea de promovare a căii de atac măsurile luate atât în cursul controlului efectuat de C. de C. a Jud. T., cât și ulterior, pentru a se conforma celor dispuse în decizie, în sensul de a se evalua diferențele de valoare dintre terenul moștenit de numitul Goder C., pentru care s-au dispus măsuri reparatorii în temeiul Legilor fondului funciar prin hotărâre judecătorească și cel pentru care este potențial necesară diminuarea patrimoniului unității administrativ teritoriale, cu destinația curți – construcții, inclus în perimetrul Pieței Mehala, respectiv, de a se solicita obligarea persoanei fizice menționate la plata diferențelor de valoare.

Or, astfel cum cu temei a reținut și prima instanță, faptul că recurenții și-au însușit cele dispuse de C. de C. a Jud. T. încă din perioada de efectuare a controlului, nu conferă caracter nelegal măsurii dispuse prin decizia atacată ci, dimpotrivă, atestă faptul că aceștia au considerat legală măsura dispusă și au înțeles să depună diligențele necesare pentru a o îndeplini.

O atare atitudine exclude anularea actului administrativ care face obiect al acțiunii de față, căci, potrivit art. 1 alin. 1 și art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, este posibilă anularea unui act administrativ de către instanța de contencios administrativ doar în măsura în care acesta este reclamat ca nelegal de către o persoană ce se consideră vătămată prin emiterea sa, în timp ce în speță recurenții nu invocă o atare vătămare, ci, dimpotrivă, învederează că au înțeles să dea curs unor demersuri pentru a se conforma măsurii dispuse de C. de C. a Jud. T., fiind astfel exclusă posibilitatea de anulare a actului.

Această posibilitate nu poate fi reținută nici în condițiile în care, astfel cum au arătat recurenții, în încheierea prin care a fost soluționată contestația formulată de aceștia împotriva deciziei emise de C. de C. a Jud. T., s-a reținut că aceștia au început demersurile necesare pentru a se conforma măsurii dispuse prin decizie, căci măsura a fost menținută de către organul de soluționare a contestației, care a fost respinsă ca neîntemeiată pentru măsura în discuție.

Trebuie astfel concluzionat că soluția de respingere a acțiunii pentru punctul 1 din decizia emisă de C. de C. a Jud. T. este temeinică, recursul fiind nefondat.

Considerentele expuse cu privire la măsura de la punctul 1 al deciziei emise de C. de C. a Jud. T. sunt aplicabile și în privința motivului de recurs care vizează pct. 4 din același act, căci și de această dată recurenții susțin doar că au luat măsuri pentru a se conforma celor dispuse de organul de control, în sensul întocmirii unor procese verbale de contravenție, pentru sancționarea faptelor de edificare a unor construcții fără autorizație de construire de către concesionara ., cu consecința încasării de amenzi la bugetul local și recuperării prejudiciului constatat a fi fost cauzat prin diminuarea veniturilor unității administrativ teritoriale prin nesancționarea unor astfel de fapte ilicite. Recurenții arată chiar că prin adresa nr. ..02.2012 a Instituției Arhitectului Sef, depusă la dosarul primei instanțe, s-a transmis faptul că punctul 4 din Decizia nr. 69/02.12.2010 emisă de C. de C. a Județului T. a fost adus la îndeplinire, recunoscându-se, așadar, caracterul legal al măsurii, de vreme ce aceștia au înțeles să se conformeze acesteia și să ia măsurile necesare pentru încasarea amenzilor la bugetul local. Prin urmare, nu s-ar putea reține că în privința acestei măsuri ar fi nelegală decizia atacată în cauză.

În egală măsură se constată a fi nefondat recursul declarat și cu privire la punctul 5 din decizia atacată, prin care s-a dispus măsura de stabilire, evidențiere, urmărire, și colectare a veniturilor din concesiuni datorate de . în baza contractului de concesiune nr. 1/11.01.2008, prin calcularea redevențelor datorate diferențiat pentru terenul construit, neconstruit și pentru luciul de apă, raportat la suprafața reală a acestora.

În această privință, recurenții susțin că organul de control emitent al deciziei atacate în speță ar fi reținut eronat suprafețele terenului construit, neconstruit și acoperit de apă, ce face obiect al contractului de concesiune, după cum rezultă din planul de situație întocmit de societatea specializată ., în cursul anului 2011.

Instanța constată încă că, astfel cum corect a observat și prima instanță, lucrarea topografică astfel întocmită nu exista la data emiterii deciziei contestate în speță, astfel încât nu ar putea constitui o cauză de nelegalitate a acesteia, căci nu se situează în timp la un moment anterior sau cel mult concomitent emiterii sale. Pe de altă parte, instanța constată că și în cuprinsul deciziei emise de C. de C. a Jud. T. s-a reținut că în timpul controlului au fost începute de către recurenți demersuri pentru identificarea corectă a suprafețelor care fac obiect al contractului de concesiune, precum și a construcțiilor edificate pe acestea, prin întocmirea unei note de constatare și a unui plan de situație și de încadrare în zonă de către .. Pe concluziile acestui din urmă act s-au sprijinit considerentele deciziei referitoare la suprafețele din terenul construit, neconstruit și acoperit de apă, ce face obiect al concesiunii.

Prin urmare, în măsura în care o lucrare ulterioară, întocmită de aceeași societate specializată, relevă erori în determinarea suprafețelor pentru care se datorează redevența diferențiată, în executarea măsurii dispuse la punctul 5 din decizie reclamanții recurenți sunt îndreptățiți să întreprindă demersurile legale pentru determinarea exactă a redevențelor datorate, dar nicidecum nu sunt îndreptățiți să obțină anularea măsurii, câtă vreme nu au dovedit că, anterior emiterii deciziei, redevențele au fost calculate prin raportare la o suprafață corespunzătoare realității.

Se reține, de asemenea, ca fiind nefondat recursul declarat și cu privire la punctul 15 din decizia emisă de C. de C. a Jud. T., ce face obiect al acțiunii. La acest punct, s-a dispus luarea unor măsuri de recuperare a prejudiciului cauzat unității auditate prin plata unor amenzi stabilite de Garda Națională de Mediu – Comisariatul Județean T., pentru care nu a fost efectuată o anchetă administrativă, în vederea stabilirii persoanelor a căror activitate a cauzat diminuarea în acest mod a patrimoniului unității administrativ-teritoriale.

În această privință, recurenții susțin în esență că nu se datora aviz de mediu pentru lucrările de investiții efectuate, precum și că nu ar fi întrunite condițiile legale pentru angajarea răspunderii patrimoniale a funcționarului public.

Or, obligativitatea avizului de mediu nu mai poate fi pusă în discuție în speță, în condițiile în care prin hotărâre judecătorească irevocabilă s-a stabilit că amenda contravențională a fost legal aplicată, căci în caz contrar s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat a acestei hotărâri. În ce privește îndeplinirea condițiilor de angajare a răspunderii patrimoniale a unor funcționari publici, instanța de fond a reținut corect că aceasta poate fi stabilită doar în cadrul unei anchete administrative, potrivit măsurii dispuse de C. de C. a Jud. T., astfel încât trebuie concluzionat că măsura a fost legal instituită în decizia emisă.

Cu privire la punctele 16, 17 și 18 din decizie, recurenții susțin că se impune anularea actului ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 84/2012. Aceste susțineri nu pot fi reținute, însă, căci, după cum rezultă din art. 2 alin. 1 al menționatei legi, aceasta prevede exclusiv exonerarea de obligația de plată a sumelor stabilite prin decizii de impunere emise de angajatori ca o consecință a constatării de către Curtea de C. a unor prejudicii cauzate prin încasarea unor drepturi bănești fără temei legal, dar nu statuează asupra legalității unor astfel de măsuri de constatare a unor prejudicii ori de emitere a unor dispoziții de imputare. În alți termeni, legea prevede exclusiv exonerarea funcționarilor publici de la obligația de plată, în măsura în care aceasta a fost definitiv stabilită, dar nu exclude posibilitatea instituirii acesteia, prin acte emise de Curtea de C. ori de către angajatori și nici controlul judecătoresc al legalității unor Astfel de acte administrative.

Or, în cererea de recurs nu au fost invocate argumente care să susțină nelegalitatea măsurilor instituite la pct. 16-18 din decizia emisă de C. de C. a Jud. T., respectiv, argumente în privința acordării legale a drepturilor bănești constând în sporul de dispozitiv și salariul de merit, ci doar în privința tichetelor cadou acordate cadrelor didactice din unitățile de învățământ finanțate din bugetul unității administrativ teritoriale reclamante. În privința punctelor 17 și 18 din decizie, trebuie, deci, conchis că instanța de fond a considerat în mod temeinic că acțiunea în anulare este nefondată.

În schimb, se constată întemeiate susținerile recurenților referitoare la nelegalitatea măsurii instituite la pct. 16 al deciziei atacate, prin care s-a stabilit obligația acestora de a lua măsuri de recuperare a prejudiciului pretins a fi fost cauzat unității administrativ teritoriale controlate prin alocarea fondurilor necesare acordării tichetelor cadou, în beneficiul cadrelor didactice din unitățile de învățământ pe care le finanțează.

Este adevărat că, astfel cum a reținut emitentul deciziei contestate în speță, cadrele didactice din unitățile de învățământ nu sunt angajate în cadrul primăriei, astfel încât în aparență nu ar putea beneficia de tichetele cadou în temeiul Legii nr.193/2006.

Instanța reține însă că angajații unităților de învățământ mai sus menționate sunt salarizați din fondurile alocate de la bugetul local al Municipiului Timișoara, conform art. 167 din Legea nr. 84/1995, în vigoare la data acordării acestor beneficii, astfel încât angajatorul, unitatea de învățământ, nu era în măsură să atribuie tichetele angajaților săi decât cu aprobarea ordonatorului de credite menționat. Or, a considera nelegală măsura de acordare a tichetelor direct de către ordonatorul de credite menționat în beneficiul cadrelor didactice, dovedește un formalism excesiv, de vreme ce la același rezultat s-ar fi ajuns și în situația în care tichetele cadou ar fi fost atribuite de conducătorii unităților de învățământ, contravaloarea acestora fiind suportată tot de la bugetul local al municipiului.

În plus, instanța reține că acordarea tichetelor cadou a fost stabilită, în cazul de speță, în cadrul unei comisii paritare de la nivelul Inspectoratului Școlar Județean T., rezultând astfel că, prin intermediul Inspectoratului, a fost astfel manifestată intenția conducătorilor unităților de învățământ de a acorda tichete cadou angajaților proprii.

Așadar, instanța reține că în această privință nu se poate reține o abatere de la legalitate decât în sens formal, sumele alocate pentru plata tichetelor cadou fiind cheltuite în baza unor dispoziții legale aplicabile beneficiarilor, respectiv, cadrelor didactice din cadrul unităților de învățământ de pe raza municipiului.

Pentru acest punct al deciziei Camerei de C. se impune deci admiterea acțiunii promovate, respectiv, anularea parțială a actului administrativ menționat și a Încheierii nr. VI/209/11.05.2011, emisă de Curtea de C. a României, în partea referitoare la dispoziția înscrisă la pct.16 din decizia menționată, de stabilire a întinderii prejudiciului și de dispunere a măsurilor legale pentru recuperarea prejudiciului constatat a fi fost cauzat prin efectuarea plăților pentru tichetele cadou acordate în anul 2009 personalului unitățile de învățământ preuniversitar de pe raza Municipiului Timișoara.

În ce privește măsura de la pct. 22 al deciziei atacate în speță, referitoare la actualizarea fișelor posturilor persoanelor desemnate pentru acordarea vizei de control financiar preventiv, prin precizarea concretă a operațiunilor pentru care fiecare funcționar exercită controlul financiar preventiv, se constată că recursul promovat este, de asemenea, nefondat.

Recurenții susțin în esență că au emis astfel de fișe pentru posturile care implicau exercitarea controlului financiar preventiv, încă din anul 2007, precum și că persoanele care îndeplinesc o atare activitate au fost nominalizate prin dispoziție a Primarului, respectiv, că art. 9 alin. 5 din OUG nr. 119/1999 nu prevede înscrierea unor astfel de atribuții în fișa postului.

Instanța reține, însă, că starea de fapt astfel descrisă a fost constatată ca atare în decizia atacată în cauză, observându-se însă că doar unul dintre funcționarii nominalizați prin dispoziția Primarului, pentru exercitarea controlului financiar preventiv are înscrisă o atare atribuție în fișa portului.

Prin urmare, se poate deduce că reclamanții recurenți au considerat necesară menționarea acestei atribuții în fișa postului doar în cazul unora dintre funcționari, independent de prevederile art. 9 alin. 5 din OUG nr. 119/1999, în aplicarea art. 17 alin. 1 lit. d Codul muncii, aplicabil conform art. 117 din Legea nr. 188/1999. Or, în măsura în care măsura s-a apreciat necesară pentru unii dintre funcționari, aceasta trebuie aplicată în cazul tuturor angajaților nominalizați în dispoziția Primarului, pentru asigurarea unui tratament egal acestora în cadrul raporturilor de serviciu.

De asemenea, obligația instituită de C. de C. a Jud. T., prin decizia emisă, de a se stabili în concret operațiunile pentru care fiecare funcționar desemnat exercită controlul financiar preventiv, în fișa postului ocupat, apare necesară pentru a se putea identifica persoana căreia îi revine obligația de a aplica viza de control financiar preventiv, pentru fiecare operațiune, pentru a se evita situațiile constatate în cursul controlului, de absență a vizei pe contractele de achiziții publice.

Instanța constată, deci, că, raportat la argumentele invocate în cererea de recurs, nu s-ar putea reține nelegalitatea deciziei atacate, în privința măsurii de la acest punct.

Față de aceste considerente, se va admite doar în parte recursul declarat, care se privește a fi întemeiat parțial, se va face aplicarea art. 312 alin. 1 și 3 C.pr.civ., se va modifica în parte sentința recurată, potrivit celor mai sus arătate.

În baza art. 274 C.pr.civ., se va lua act de faptul că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată în primă instanță și recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanții recurenți M. Timișoara, reprezentat prin Primar și P. Municipiului Timișoara, împotriva sentinței civile nr.2446/13.07.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâtele intimate C. de C. a Județului T. și Curtea de C. a României și cu intervenientul intimat S. I. al Învățământului Preuniversitar din Județul T..

Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:

Admite în parte cererea promovată de reclamanții M. Timișoara, reprezentat prin Primar și P. Municipiului Timișoara împotriva pârâtelor C. de C. a Județului T. și Curtea de C. a României.

Dispune anularea parțială a Deciziei nr.69/02.12.2010 emisă de pârâta C. de C. a Județului T. și a Încheierii nr.VI/209/11.05.2011, emisă de Curtea de C. a României, în partea referitoare la dispoziția înscrisă la pct.16 din decizia menționată, de stabilire a întinderii prejudiciului și de dispunere a măsurilor legale pentru recuperarea prejudiciului constatat a fi fost cauzat prin efectuarea plăților pentru tichetele cadou acordate în anul 2009 personalului unitățile de învățământ preuniversitar de pe raza Municipiului Timișoara.

Respinge în rest cererea reclamantei.

Fără cheltuieli de judecată în primă instanță.

Anulează ca netimbrat recursul declarat împotriva aceleiași sentințe de către intervenientul recurent S. I. al Învățământului Preuniversitar din Județul T..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 06.06.2013.

Pt. PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR Ș. E. P., în CO, R. C. M. I.

Vicepreședinte Curtea de Apel Timișoara,

E. N.

Pt. GREFIER

F. C., în CO,

Grefier șef secție L. C.

Red.RC - 15.07.2013

Thred.FC- .15.07.2013, 2 ex

Primă instanță:Tribunalul T.

Judecător:R. N.

← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4618/2013....		Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 92/2013.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1104/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 06/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 55/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4618/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 92/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 374/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 377/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 959/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA