Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 8341/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8341/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 10-09-2013 în dosarul nr. 6926/30/2012
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMISOARA Operator 2928
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.8341
Ședința publică din 10 septembrie 2013
P.:R. O.
JUDECĂTOR:D. D.
JUDECATOR:R. P.
GREFIER:M. M.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice Timișoara împotriva sentinței civile nr.358/06.02.2013, pronunțată de Tribunalul T., în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamanta . SRL, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanta intimată . SRL, avocat U. C., lipsă fiind pârâta recurentă A.F.P Timișoara.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin registratura instanței a fost depusă la dosar la data de 05.09.2013 de către reclamanta intimată prin apărător ales avocat U. C., chitanța privind achitarea onorariului avocațial și împuternicirea avocațială de reprezentare.
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului pârâtei și menținerea sentinței civile atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 700 lei.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 358/06.02.2013, pronunțată în dosar nr._ , Tribunalul T. a admis acțiunea formulată de reclamanta . SRL, în contradictoriu cu pârâta A F P TIMIȘOARA, a dispus anularea Deciziei de calcul a taxei de poluare nr._/27.04.2012 emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara și obligarea pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara, la restituirea către reclamant a sumei de 4515 lei și a dobânzilor legale, începând cu a 45-a zi de la data înregistrării cererii de restituire a sumei până în momentul achitării efective.
A obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, în sumă de 643,3 lei.
În motivare s-a reținut că prin acțiune reclamanta . SRL a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună:
-anularea deciziei de calcul al taxei de poluare nr._/27.04.2012, emisă de Administrația Finanțelor Publice Timișoara;
-restituirea sumei de 4515 lei achitată cu titlu de taxă de poluare, reactualizată cu dobânda legală;
-obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În cauză, împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara solicitând modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.
Pârâta recurentă susține că în mod vădit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive în cauză a A.F.P. Timișoara, calitatea procesuală pasivă revenind organului care a încasat taxa pentru emisii poluante și care o deține în prezent, respectiv Administrația Fondului pentru Mediu București.
Pentru a respinge această excepție instanța de fond a reținut că pârâta A.F.P. Timișoara ar fi „încasat” taxa pe poluare în discuție.
Recurenta susține că această motivație este vădit neîntemeiată având în vedere faptul că taxa pe poluare nu a fost încasată de pârâta A.F.P. Timișoara (în sens de beneficiar final al acestei taxe) ci de către chemata în garanție A.F.M. București, însă prin intermediul Trezoreriei Municipiului Timișoara.
Pârâta recurentă învederează că Trezoreria Municipiului Timișoara a acționat în această chestiune ca un simplu intermediar de servicii financiare, pe seama și în numele beneficiarului A.F.M. București, similar unei bănci comerciale, iar nu ca un titular de drepturi și obligații în nume propriu.
În susținerea excepției invocate, recurenta precizează că taxa respectivă s-a făcut venit la bugetul Fondului pentru mediu gestionat de Administrația Fondului pentru Mediu, fiind virată încă de la sfârșitul lunii în care a fost efectuată plata în contul deschis la Trezoreria Sectorului 6 București pe numele Administrației Fondului pentru Mediu.
Pe fond, s-a arătat că taxa pe poluare a fost percepută de la reclamantă în mod legal, în temeiul Legii nr. 9/2012, ale cărei dispoziții respectă legislația Uniunii Europene, ea neputând fi restituită nici la cerere, nici în alt mod, fiind întrunite toate condițiile funcționalității și legalității ei, drept pentru care solicită ca cererea reclamantei să fie respinsă ca neîntemeiată. Se arată că hotărârile CJUE în cauzele T. și N. privesc dispozițiile OUG 50/2008 și nu cele ale Legii nr.9/2012.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către recurentă, cât și în conformitate cu dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Se constată a fi nefondate susținerile recurentei potrivit cărora taxa ar fi fost legal percepută în aplicarea dispozițiilor din Legea nr. 9/2012, care este conformă legislației Uniunii Europene.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene, în cauza T. și în cauza N. a analizat art.110 TFUE din perspectiva unor versiuni diferite ale OUG nr.50/2008. Cu toate acestea, instanța apreciază că hotărârile menționate sunt aplicabile speței în primul rând pentru că instanța europeană a interpretat o normă comunitară, interpretare care este valabilă indiferent de modificările intervenite în legislația națională.
În al doilea rând, unul dintre argumentele hotărârilor instanței europene are aplicabilitate și în cauză, întrucât vizează o caracteristică nemodificată a taxei de poluare.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene a constatat astfel că taxa pe poluare instituită conform OUG nr. 50/2008 este impusă numai pentru autovehiculele care se înmatriculează pentru prima dată în România după . acestui act normativ – 1.07.2008 – cu excluderea de la plata acestei taxe pentru autovehiculele deja înmatriculate în România anterior acestei date.
Această caracteristică esențială a taxei de poluare, reiterată de Curtea de Justiție a Comunităților Europene și în cauza N. (cauza C – 263/10 Hotărârea din 07.07.2011, paragraful 27) a rămas neschimbată până la data achitării de către reclamantă a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Se poate observa astfel că, deși Legea nr.9/2012 (privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule) prevede la art.4 alin 2 obligația de plată a taxei și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate în România asupra unui autovehicul rulat, (astfel cum au sugerat cele două hotărâri ale instanței europene), prin art.1 din OUG nr.1/2012 a fost suspendată aplicarea dispozițiilor menționate până la 1 ianuarie 2013. Prin urmare, Legea nr. 9/2012, în forma aplicabilă până la data de 01.01.2013, a menținut situația de discriminare indirectă constatată de CJUE în cazul taxei instituite prin OUG nr. 50/2008, de vreme ce vehiculele de ocazie importate sunt supuse taxei, în timp ce vehiculele similare, înmatriculate anterior datei de 01.07.2008, puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel încât are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Prin urmare, având în vedere argumentele Curții Europene de Justiție redate în cauza T. (cauza C-402/09) și în cauza N. (C‑263/10), precum și principiul priorității dreptului comunitar față de dreptul național, Curtea constată neîntemeiate susținerile pârâtei recurente cu privire la respectarea art.110 TFUE (fostul articol 90), la perceperea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, în temeiul Legii nr. 9/2012, sub acest aspect, sentința civilă atacată fiind corectă.
Va fi, deci, respins recursul declarat, în temeiul art. 304 pct. 9 C.pr.civ, dat fiind că instanța de fond a dat o corectă interpretare dispozițiilor relevante din dreptul național, care include și legislația Uniunii Europene, parte integrantă din sistemul juridic intern, potrivit art. 148 din Constituția României.
Referitor la soluția dată cererii de față, recurenta Administrația Finanțelor Publice Timișoara va fi obligată la 700 lei cheltuieli de judecată față de intimată, reprezentând onorariu de avocat, în condițiile art.274 C.pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice Timișoara împotriva sentinței civile nr.358/06.02.2013, pronunțată de Tribunalul T., în dosar nr._ .
Obligă recurenta la 700 lei cheltuieli de judecată față de intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.IX.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECATOR,
R. O. D. D. R. P.
GREFIER,
M. M.
Red.:R.O./12.09.2013
Tehnored./M.M./ 2 ex./30.09.2013
Inst.fond:Tribunalul T. :jud.A. S.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 4646/2013. Curtea de Apel... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5029/2013.... → |
|---|
