Obligaţia de a face. Decizia nr. 4646/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4646/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 30-05-2013 în dosarul nr. 7702/30/2011
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMISOARAOperator 2928
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.4646
Ședința publică din 30 mai 2013
P.:M. I.
JUDECĂTOR:Ș. E. P.
JUDECATOR:R. C.
GREFIER:G. K.
S-a luat în examinare recursul promovat de reclamanta recurentă B. E. împotriva sentinței civile nr. 1284/02.05.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâta intimată P. G., reprezentată prin Primar, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin registratura instanței a fost depusă la dosar la data de 9.05.2013 de către reclamanta B. E., răspuns la întâmpinare.
Tot prin registratura instanței au fost depuse la dosar de către apărătorul ales al pârâtei intimate P. Comunei G., concluzii scrise și o cerere prin care solicită lăsarea cauzei după ora 12,00.
Instanța, respinge cererea formulată în cauză, după care, invocă excepția lipsei de interes a promovării acțiunii și reține cauza în pronunțare asupra excepției și în fond.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1284/02.05.2012, pronunțată în dosar nr._, Tribunalul T. a respins acțiunea privind pe reclamanta B. E., în contradictoriu cu pârâta P. G. PRIN PRIMAR, având ca obiect obligația de a face.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta prin prezenta acțiune, a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige pârâta P. G. să constituie de urgență Comisia de constatare și evaluare a pagubelor la culturile agricole, pentru a se evalua pagubele aduse culturii aflate pe terenul concesionat acesteia prin contractul de pășunat nr.484/2009 încheiat între părți.
Pârâta în apărare a invocat excepția lipsei de calitate procesuală pasivă motivat de faptul că P. este doar o structură funcțională fără personalitate juridică.
În baza art. 137 C.proc.civ. instanța a analizat cu prioritate această excepție.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății. Calitatea procesuală pasivă aparține celui față de care se poate realiza interesul respectiv. Potrivit art. 4 alin.3 din H.G. 1679/2008 convocarea comisiei pentru constatarea pagubelor, evaluarea acestora și stabilirea răspunderii civile se realizează prin grija primarului, în termen de 24 ore de la data înregistrării cererii persoanei păgubite.
În consecință instanța a constatat că în ceea ce privește competența de convocare a comisiei revine Primarului.
Apoi Legea nr.215/2001 prevede la art. 23 că autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, sunt consiliile locale, comunale, ca autorități deliberative, și primarii, ca autorități executive.
P. nu este o autoritate sau instituție publică, ci este aparatul propriu de specialitate al primarului, ce nu are personalitate juridică, așa cum se desprinde din prevederile L.215/2001 art.77 ”Primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei, orașului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale”.
Așa fiind instanța coroborând prevederile legale de mai sus, ținând seama și de răspunsul la întâmpinare, a constatat că pârâta împotriva căreia reclamanta a introdus acțiunea nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, atât timp cât P. nu are atribuții privind convocarea comisiei, P. nefiind autoritate sau instituție publică.
Astfel instanța a respins acțiunea reclamantei pentru lipsă de calitate procesuală pasivă a pârâtei.
Impotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta B. E., solicitând modificarea hotărârii și admiterea acțiunii, reiterând argumentele referitoare la obligația pârâtei de a constitui comisia de constatare și evaluare a pagubelor, învederând că astfel de comisii au fost constituite în beneficiul altor cetățeni din comună, iar instanțele au sancționat refuzul acesteia de a constitui comisia prin sentința civilă nr.353/22.03.2011 a Tribunalului T. rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.816/28.03.2012 a Curții de Apel Timișoara.
Prin întâmpinarea depusă la dosar în calea de atac, pârâta a solicitat respingerea recursului, susținând că în mod corect a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei comunei G., invocând și excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii, cu motivarea că reclamanta solicită obligarea sa la constituirea comisiei pentru constatarea și evaluarea unor pagube pretins a fi fost produse pe o pășune în privința căruia numai beneficia de drept de folosință, contractul de pășunat nr.484/9.04.2009, invocat în acțiune fiind reziliat începând cu data de 11.11.2009, după cum rezultă din sentința civilă nr.780/11.05.2010 a Tribunalului T., irevocabilă prin decizia civilă nr.767/12.05.2011 a Curții de Apel Timișoara.
Răspunzând acestei întâmpinări, reclamanta a solicitat respingerea excepției privind lipsa de interes, învederând că hotărârile judecătorești de care se prevalează pârâta nu au legătură cu prezenta cauză, precum și că i s-a aplicat un regim discriminatoriu, în condițiile în care în situații identice pârâta a întocmit procese verbale de evaluare a pagubelor suferite de alți cetățeni la culturile agricole.
Având a se pronunța cu prioritate asupra excepției privind lipsa interesului în promovarea acțiunii, invocată în apărare în calea de atac, în condițiile impuse de art.137 alin.1 C.pr.civ., instanța constată că aceasta este întemeiată, față de următoarele considerente:
Rezultă din cuprinsul acțiunii promovate, precum și a înscrisurile atașate acesteia, că reclamanta pretinde în cauză obligarea pârâtei la constituirea unei comisii pentru constatarea și evaluarea unor pagube pretins a fi fost produse pe două tarlale asupra cărora li s-ar fi atribuit dreptul de folosință prin contractul de pășunat nr.484/9.04.2009 (filele 1-6 din dosarul primei instanțe).
Or, astfel cum rezultă din cuprinsul deciziei civile nr.767/12.05.2011, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._ (filele 13-16 din prezentul dosar), încă din 11.11.2009 P. Comunei G. a comunicat reclamantei B. E. rezilierea unilaterală a contractului de pășunat nr.484/9.04.2009, pentru nerespectarea unor obligații contractuale, printr-o adresă cu nr.1594/11.11.2009, menținută ca legală în procesul soluționat prin această hotărâre. Așadar, după data de 11.11.2009, reclamanta numai avea drept de folosință asupra parcelelor enumerate în cuprinsul contractului de pășunat, rezultând astfel că eventualele pagube aduse la culturile de pe acea pășune nu puteau să-i producă un prejudiciu patrimonial, nefiind afectat dreptul său de proprietate, ci al unității administrativ teritoriale, proprietara pășunii.
In această privință, instanța reține că, deși reclamanta susține că nu există nici o legătură între procesul soluționat prin hotărârea judecătorească invocată de pârâtă, nu a solicitat administrarea unor dovezi care să ateste că paguba invocată s-ar fi produs la culturile agricole de pe alte suprafețe decât cele ce au făcut obiect al contractului de pășunat nr.484/9.04.2009 ori că, ulterior rezilierii acestuia, ar fi dobândit dreptul de folosință asupra pășunii în baza unui alt act juridic. In condițiile în care sarcina probei îi revenea acesteia, instanța constată că apărările formulate de reclamantă cu privire la excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii nu pot fi reținute.
Ca atare, instanța concluzionează că eventuala admitere a acțiunii de față nu ar putea să producă reclamantei nici un folos practic, întrucât constituirea comisiei de constatare și evaluare a pagubei produse la pășunea de pe tarlalele indicate în acțiune nu ar putea să producă la stabilirea dreptului său la despăgubiri, acesta revenind unei terțe persoane, titulară a dreptului de proprietate ori de folosință asupra pășunii, la momentul producerii pagubei, indicat în cererea de chemare în judecată ca fiind luna septembrie 2011, moment ulterior rezilierii contractului de pășunat.
Instanța mai reține și faptul că potrivit art.8 alin.11 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, persoanele fizice pot formula cereri prin care se invocă apărarea unui interes legitim public doar în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat, ceea ce nu s-a dovedit în speță, după cum s-a arătat deja.
Astfel fiind, urmează a se admite excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii, cu consecința respingerii acesteia fără a fi analizată în fond, potrivit art.137 alin.1 C.pr.civ. Instanța reține că aceeași normă legală față de prisos analizarea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, soluționată prin hotărârea recurată de către prima instanță, motiv pentru care se va respinge recursul declarat, urmând a se menține soluția de respingere a acțiunii în baza excepției lipsei de interes, care se analizează cu prioritate față de cea care privește calitatea procesuală pasivă a pârâtului.
Conform art.274 C.pr.civ. se va lua act de faptul că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată în calea de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul promovat de reclamanta recurentă B. E. împotriva sentinței civile nr. 1284/02.05.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâta intimată P. G., reprezentată prin Primar.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată in ședință publică azi, 30.05.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECATOR,
M. I. Ș. E. P. R. C.
GREFIER,
G. K.
Red.:RC./10.06.2013
Tehnored./GK/ 2 ex./10.06.2013
Inst.fond:Tribunalul T. :jud.N. A. F.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1921/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 8341/2013.... → |
|---|
