Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6682/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6682/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 11-07-2013 în dosarul nr. 681/108/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.6682
Ședința publică din 11 IULIE 2013
PREȘEDINTE: PROF.UNIV.DR. L. B.
JUDECĂTOR: Ș. L.
JUDECĂTOR: R. P.
GREFIER: C. J.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul D. E. și pârâta Administrația Finanțelor Publice Pâncota împotriva Sentinței civile nr.1984/26.03.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, având ca obiect contestare act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că, prin serviciul Registratură, la data de 09.07.2013, reclamantul intimat a depus întâmpinare și concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, Curtea constată că s-a solicitat judecarea și în lipsa părților, sens în care reține cauza spre soluționarea în fond a recursului.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr.1984/26.03.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, a fost respinsă excepția.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamantul D. E. contra pârâtei Administrația Finanțelor Publice Pâncota pentru restituire taxa auto.
A fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice Pâncota la restituirea sumei de 2.117 lei cu titlu de taxă de poluare și a dobânzilor aferente conform art.124 din Codul de procedură fiscală.
Împotriva acestei hotărâri ambele părți au declarat recurs.
În recursul reclamantului, hotărârea este criticată sub aspectul petitului privind acordarea cheltuielilor de judecată, către reclamant ca urmare a dovedirii acestora și a admiterii acțiunii sale.
În recursul pârâtei, hotărârea este criticată, sub aspectul excepției inadmisibilității acțiunii, căci reclamantul nu a parcurs procedura administrativa prealabilă prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004, dar și sub aspectul nevalorificării Legii 9/2012, compatibilă cu dreptul U.E.
Verificând recursurile, din prisma dispozițiilor art.299 și următoarele Cod procedură civilă, Curtea Constată următoarele:
Cu privire la recursul reclamantului, Curtea constată că instanța a ignorat dispozițiile 274 Cod procedură civilă, căci deși a admis acțiunea reclamantului, nu s-a pronunțat asupra petitului privind acordarea cheltuielilor de judecată, în sumă de 1000 lei, reprezentând onorariu de avocat, dovedite cu chitanța depusă la dosarul cauzei (fila 4 dosar fond).
Sub acest aspect, în baza art.312 Cod pr.civilă, recursul reclamantului este admisibil, cu referire la art.304 pct.9 Cod pr.civilă, relativ la art.274 Cod pr.civilă, Curtea urmând a acorda reclamantului cheltuieli de judecată parțiale în sumă de 500 lei având în vedere dispozițiile art. 274 alin 3 Cod pr.civilă, funcție de durata procedurii, complexitatea actelor procedurale efectuate de apărătorul reclamantului, care este apreciată exclusiv în raport cu acțiunea introductivă de instanță și concluziile orale din ședința de judecată din 26.03.2013, complexitatea problemei de drept incidentă în cauză, care a beneficiat de o rezolvare unitară în practica Curții de Apel în raport cu modul de interpretare al art.110 TFUE, stabilit de CJUE.
Cât privește recursul pârâtei, în baza art. 312 Cod pr.civilă, Curtea îl va respinge, ca nefondat.
Astfel, cât privește inadmisibilitatea acțiunii reclamantului Curtea reține că, în prezenta cauză, asemenea celorlalte cauze aflate pe rolul instanțelor de fond, reclamanții urmăresc exclusiv restituirea sumelor percepute de stat, cu titlu de taxă de poluare, în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, iar nu ajustarea acestor sume din perspectiva modului de calcul, organului emitent etc.
Ca o dovadă în acest sens, reclamantul în cauză s-a adresat pârâtei recurente cu o cerere de restituire a sumei achitată cu titlu de taxă de poluare. Pârâta recurentă a respins cererea, ca neîntemeiată, iar Înalta Curte de Casație de Justiție București, prin Decizia nr. 24/2011 statuează, în mod obligatoriu, că procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 nu se aplică în cazul litigiilor în care se solicită restituirea taxei de poluare.
Prin urmare, Curtea constată că tribunalul a dezlegat această problemă de drept în spiritul legii, context în care se impune a se menționa că, instanțele au constatat că Statul nu s-a angajat să restituie administrativ asemenea taxe, problema fiind, încă, în discuție în spațiul public, iar cetățenii justițiabili care au inițiat menționata procedură prealabilă administrativă au întâmpinat un refuz de rezolvare, în sensul că li s-au respins astfel de cereri, consolidându-se, chiar, o practică a autorităților administrative în acest sens.
În acest context, judecătorul este dator să observe dispozițiile art. 129, art. 130 Cod procedură civilă și să curme orice formă de abuz în legătură cu respectarea drepturilor deduse judecății, inclusiv în legătură cu tendințele de tergiversare, înregistrate din partea instituțiilor statului, cât privește satisfacerea (efectivă) a acestor drepturi, prin înlăturarea grabnică a încălcărilor constatate de instanțele naționale sau europene.
Cât privește dispozițiile Legii nr. 9/2012, Curtea observă că Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, a abrogat Ordonanța de urgență nr. 50/2008, iar conform art. 12 alin. (1) din noul act normativ „în cazul în care taxa pe poluare pentru autovehicule achitată de către contribuabili începând cu 1 iulie 2008 până la data intrării în vigoare a prezentei legi, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, cu modificările și completările ulterioare, este mai mare decât taxa rezultată din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, calculată în lei la cursul de schimb valutar aplicabil la momentul înmatriculării în România, se pot restitui sumele reprezentând diferența de taxă plătită, numai către titularul obligației de plată, pe baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi. Calculul diferenței de restituit se face pe baza formulei de calcul din prezenta lege, în care se utilizează elementele avute în vedere la momentul înmatriculării autovehiculului în România”.
Curtea constată că norma în discuție tinde la înlocuirea retroactivă a reglementării taxei de poluare cu cea cuprinsă în norma legală, prin ajustarea vechii taxe de poluare la nivelul noii taxe, în vigoare din luna ianuarie 2012, aspect care face ca, în anumite cazuri, dreptul contribuabilului la restituirea integrală a taxei, percepute în baza unui act normativ neconform cu dreptul Uniunii Europene, să fie limitat, ceea ce echivalează cu nesocotirea efectelor hotărârii interpretative a Curții de Justiție a Uniunii Europene în Cauza T. contra României.
Sub acest aspect recurenta este în eroare, atunci când afirmă că hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene s-a referit la Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, iar nu la Legea nr. 9/2012, căci Curtea s-a referit, potrivit limitelor sale de competență, la interpretarea art. 110 din TFUE, iar nu la interpretarea legii interne românești.
Judecătorul național este cel abilitat să verifice conformitatea legilor interne cu art. 110 din TFUE, astfel cum acesta este interpretat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, interpretare obligatorie pentru toate Statele membre.
Pe de altă parte, instanța de recurs constată că, deși Legea nr. 9/2012 și-a propus să înlăture efectele discriminatorii indirecte produse de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 -, prin aceea că taxa prevăzută de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 nu era impusă și vehiculelor similare, puse în vânzare pe piața națională, cu ocazia înmatriculării/reînmatriculării lor -, extinzând obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante și în cazul autovehiculelor înstrăinate pe piața națională, tocmai această normă cuprinsă în Legea nr. 9/2012, a făcut obiectul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 1/2012, fiind suspendată de la aplicare, la data soluționării litigiului.
Pe cale de consecință, efectele discriminatorii indirecte menționate, continuă să fie prezente, inclusiv în cazul de speță, astfel că judecătorul fondului în mod corect a reținut incompatibilitatea dintre legea internă în vigoare și dispozițiile art. 110 din TFUE, căci nu există nicio diferență, sub aspectul efectelor discriminatorii indirecte analizate, între Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 și normele cuprinse în Legea nr. 9/2012, în vigoare la momentul soluționării prezentei cauze, aspect sub care Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 1/2012 de suspendare a unor norme din cuprinsul Legii nr. 9/2012, evident că produce efecte juridice, independent de caracterul temporar al suspendării (01.01.2013), statul neavând nici o legitimitate în a ignora hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene, în continuare.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul reclamantului D. E. împotriva sentinței civile nr.1984/26.03.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ pe care o modifică în parte, în sensul că obligă pârâta Administrația Finanțelor Publice Pâncota, a plăti reclamantei suma de 500 lei cheltuieli de judecată parțiale în primă instanță și suma de 600 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Menține în rest hotărârea .
Respinge recursul pârâtei Administrația Finanțelor Publice Pâncota împotriva aceleiași hotărâri, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 11 iulie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Prof. Univ. Dr. L. B. Ș. L. R. P.
GREFIER,
C. J.
Red.L.B./12.07.2013
Tehnored. J.C. 2 ex./ 12.07.2013
Primă instanță I. D. – Tribunalul A.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 18/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 18/2013.... → |
|---|
