Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2475/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2475/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 17-04-2013 în dosarul nr. 6325/108/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ - 26.03.2013
DECIZIA CIVILĂ NR. 2475/R
Ședința publică din 17 aprilie 2013
PREȘEDINTE: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
GREFIER: C. J.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice Chișineu Criș, prin D. A., împotriva sentinței civile nr. 4262/19.10.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul intimat S. I.-D., pentru contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă, pentru reclamantul intimat lipsă, doamna avocat S. P. I., lipsă fiind pârâtul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamantului intimat depune la dosar chitanța în valoare de 500 lei, reprezentând onorariu de avocat, concluzii scrise și învederează instanței că nu mai are cereri de formulat.
Curtea, văzând că nu mai sunt formulate alte cereri, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la 1.10.2012 la Tribunalul A. sub nr._, reclamantul S. I.- D. a chemat în judecată pârâta Administrația Finanțelor Publice Chișineu –Criș și a solicitat obligarea acesteia la restituirea taxei de poluare de 6.237 lei și la plata dobânzii fiscale prevăzute de art. 124 alin. 2 și art. 120 alin. 7 Cod procedură fiscală.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în temeiul Legii nr. 9/2012, a achitat la 5.09.2012 taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule de 6.237 lei, ca o condiție prealabilă pentru înmatricularea în România a unui autovehicul marca Mercedes, anterior înmatriculat în Germania, la 12.01.2000.
Considerând taxa nelegală, contrară dreptului european, a solicitat restituirea, cererea fiindu-i respinsă prin adresa nr._/25.09.2012.
A invocat similitudinea dintre această taxă prevăzută de Legea nr. 9/2012 și taxa de poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008, a cărei incompatibilitate cu art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene a fost constatată de Curtea Europeană de Justiție a Uniunii Europene prin hotărârea din 7.04.2011 în cauza I. T. contra Statului Român și prin hotărârea din 7.07.2011 în cauza I. N. contra Statului Român.
Dată fiind această similitudine între taxa de poluare și taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, reclamantul a arătat că această jurisprudență a Curții de Justiție a Uniunii Europene devine aplicabilă în cauză.
Prin sentința civilă nr. 4262/19.10.2012, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul A. a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul S. I. - D. împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice Chișineu- Criș.
A obligat pârâta să restituie reclamantului taxa pentru emisii poluante achitată în sumă de 6237 lei, sumă ce va fi actualizată cu dobânda legală în materie fiscală, până la data restituirii efective a acesteia, începând cu a 45-a zi de la înregistrarea cererii de restituire.
A obligat pârâta să plătească reclamantului 39,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul S. I.- D. Din a achiziționat un autoturism marca Mercedes, cu prima înmatriculare în Uniunea Europeană la 21 ian.2000, iar pentru înmatricularea în România a acestuia a fost emisă de către pârâtă decizia de calcul a taxei pentru emisiile poluante.
În baza deciziei, reclamantul a achitat taxa pentru emisiile poluante în sumă de 6237 lei.
Reclamantul a solicitat restituirea acestei taxe, apreciind că taxa pentru emisiile poluante astfel achitată este contrară reglementărilor comunitare, iar pârâta a refuzat restituirea.
Legea nr.9/2012 stabilește cadrul legal privind instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, care se face venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Noul act normativ, respectiv Legea nr.9/2012 a fost construit pe aceleași principii cu O.U.G. nr. 50/2008, taxa fiind determinată în esență prin raportare la criterii precum ar fi capacitatea cilindrică, vechimea autoturismului și valoarea emisiilor de CO2.
De principiu, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule este datorată cu ocazia primei înmatriculări în România a autovehiculelor, indiferent dacă acestea sunt autoturisme noi sau autoturisme de ocazie anterior înmatriculate într-un alt stat (fie el membru al Uniunii Europene sau nu).
Tribunalul a reținut similitudinea dintre taxa pe poluare și taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, astfel că jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene care interpretează art. 110 Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (hotărârea din 7 aprilie 2011 în cauza I. T. și hotărârea din 7 iulie 2011 în cauza I. N.) este aplicabilă în cauză.
În condițiile în care legiuitorul român nu a respectat recomandarea formulată de Curte la par. 60 din hotărârea I. T., în sensul înlocuirii taxei pe poluare cu o taxă rutieră anuală, achitată de proprietarii tuturor autovehiculelor care poluează, Legea nr. 9/2012 în forma modificată prin O.U.G. nr. 1/2012 este incompatibilă cu art. 110 Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene.
discriminarea reținută în afacerile anterioare este accentuată de faptul că în conformitate cu prevederile Legii nr. 9/2012, modificate prin O.U.G. nr. 1/2012, taxa pentru emisiile poluante nu este aplicabilă în continuare unor largi categorii de autovehicule (autovehiculele înmatriculate în România anterior datei de 1.01.2007; autovehiculele pentru care s-a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule/taxa pe poluare, chiar dacă aceste taxe au fost recuperate ulterior, în tot sau în parte, de la Statul Român).
Față de considerentele Hotărârii T., s-a reținut că art.110 Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Raportându-se la concluziile Hotărârii T., tribunalul a constatat că prezenta cauză nu diferă, sub aspectele analizate de Curtea Europeană de Justiție, de cauza deferită instanței de contencios european.
Taxa pentru emisiile poluante stabilită și impusă reclamantului în anul 2012 a fost calculată potrivit aceleiași formule de calcul cu aceea instituită prin Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 în varianta inițială iar ulterior reluată prin Legea nr.9/2012 modificată prin OUG nr.1/2012.
În concluzie, în condițiile impozitării discriminatorii a autovehiculelor, impozitare care favorizează autovehiculele second hand de pe piața internă, tribunalul a reținut caracterul întemeiat al acțiunii reclamantului și încălcarea art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
Împotriva sentinței civile nr. 4262/19.10.2012 a Tribunalului A. a declarat recurs în termenul legal pârâta Administrația Finanțelor Publice Chișineu- Criș, prin D. A..
În motivarea recursului, în primul rând, a invocat excepția inadmisibilității acțiunii ca urmare a neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzută de art. 206 și 206 din OG nr. 92/2003, precum și de art. 11 din Legea nr. 9/2012, în sensul că reclamantul trebuia în prealabil să formuleze contestație împotriva deciziei de calcul a taxei pentru emisiile poluante.
Pe fond, pârâta a arătat că Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule (Monitorul Oficial nr.17 din 10 ianuarie 2012), în vigoare de la data de 13 ianuarie 2012, stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, taxă cu destinația de venit la bugetul Fondului pentru mediu, gestionată de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Prin urmare, câtă vreme legiuitorul prevede în mod expres obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, „cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare”, această taxă este legal datorată, reclamantul neinvocând prin acțiune faptul că organul fiscal nu ar fi aplicat corect elementele de calcul al taxei corespunzătoare vehiculului în cauză, prevăzute de legislația în vigoare.
Incidența dispozițiilor art.110 (ex-articolul 90 TCE), primul paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene în această cauză este inexistentă. Astfel, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule instituită de Legea nr.9/2012, aplicată produsului provenind din alte țări membre și cea aplicată produsului național similar este calculată după aceeași formulă de calcul, având în vedere criterii obiective precum emisiile de CO2, capacitatea cilindrică, vechimea sau rulajul autovehiculului, fără a conduce la o impozitare superioară a produsului importat față de produsele naționale și fără a avea efect discriminatoriu.
De asemenea, din cuprinsul art.3 al.(1) din Legea nr.9/2012 rezultă că taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule se aplică tuturor autoturismelor, indiferent dacă ele provin dintr-un stat membru al Uniunii sau de pe piața internă, fiind excluse din sfera de aplicare a taxei – excepțiile prevăzute de același articol, însă pe baza unor criterii ce privesc destinația lor și nu proveniența.
Prin urmare, câtă vreme legislația fiscală prevede în mod expres plata taxei pe poluare cu ocazia primei înmatriculări, rezultă că aceasta este în mod legal datorată.
În drept, pârâta a invocat art.304 pct.9 și 304 1 C.pr.civ.
Reclamantul a depus la dosar concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca netemeinic și nelegal și menținerea hotărârii Tribunalului A., cu obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu conform art.3041 și art.306 al.2 C.pr.civ., față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul pârâtei este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului pentru lipsa procedurii prealabile a contestării, invocată de pârâtă, nu este întemeiată.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 24/14.11.2011, dată asupra unui recurs în interesul legii, a statuat că procedura de contestare nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare.
Prin decizia nr._/28.08.2012 a pârâtei Administrația Finanțelor Publice Chișineu-Criș, reclamantului S. I. -D. i s-a impus în baza Legii nr.9/2012 achitarea taxei pentru emisiile poluante de 6.237 lei, ca o condiție pentru a putea înmatricula în România autoturismul marca Mercedes achiziționat din Germania, unde a și fost înmatriculat pentru prima dată la 12.01.2000.
La data de 05.09.2012, reclamantul a achitat suma de 6237 lei.
Art.4 din Legea nr.9/2012 prevede:
„(1) Obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art.3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art.7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării”.
OUG nr.1/2012 a stabilit că începând cu data intrării în vigoare a ordonanței de urgență, aplicarea dispozițiilor art.2 lit.i), ale art.4 al.(2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art.5 al.(1) din Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.17 din 10 ianuarie 2012, se suspendă până la 1 ianuarie 2013 (art.1).
Art.2 al.(2) prevede că sumele achitate se restituie la cererea contribuabilului, adresată organului fiscal competent, în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
În continuare deci această taxa de poluare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, stat comunitar de la 01.01.2007, fiind percepută exclusiv pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară.
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu echivalent constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art.110 din Tratatul Comunității Europene trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate sa fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare naționale și să nu producă efecte discriminatorii. Autovehiculele din categoriile vizate de Legea nr.9/2012 fac parte din categoria bunuri și nu pot fi taxate numai pentru că au fost aduse dintr-un stat european.
Textul art.110 din Tratatul CE se referă la produsele provenind din alte state membre si supuse unor impozite interne, de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, ori Statul Român nu percepe taxa de poluare produselor naționale similare, respectiv pentru autovehiculele deja înmatriculate în România (second-hand) de aceeași categorie, cu ocazia vânzărilor ulterioare.
Curtea constată că taxa pentru emisiile poluante prelevată în condițiile Legii nr.9/2012 este discriminatorie pentru că prin ea se descurajează punerea în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie, având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Față de aceste considerente, în baza art.312 al.1 C.pr.civ., Curtea va respinge recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice Chișineu- Criș, prin D. A., împotriva sentinței civile nr. 4262/19.10.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
În baza art. 274 alin. 1 C.p.c., va obliga recurenta la plata către intimatul S. I.-D. a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice Chișineu- Criș, prin D. A., împotriva sentinței civile nr. 4262/19.10.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
Obligă recurenta la plata către intimatul S. I.-D. a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.04.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G. O. RUJIȚA R. F. Ș.
GREFIER,
C. J.
Red. R.R.- 30.04.2013;
Tehnored. C.J.- 10.05.2013; 2ex.
Primă instanță: Tribunalul A.
Judecător: C. Șianțiu
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 25/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 510/2013.... → |
|---|
