Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 5/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 05-12-2013 în dosarul nr. 4945/30/2013
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMISOARAOperator 2928
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR._
Ședința publică din 5 decembrie 2013
P.:A. P.
JUDECĂTOR:Ș. E. P.
JUDECATOR:R. C.
GREFIER:G. K.
S-a luat în examinare recursul formulat de recurenta reclamantă . împotriva sentinței civile nr.3214/12.06.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații P. M. Timișoara și M. Timișoara prin Primar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru intimații P. M. Timișoara și M. Timișoara prin Primar consilier juridic A. G., lipsă fiind recurenta reclamantă ..
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta intimaților depune la dosar delegația de reprezentare.
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta intimaților solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
După închiderea dezbaterilor dar înainte de ridicarea ședinței se prezintă pentru recurenta reclamantă . avocat din cadrul Societății civile de avocați P. & M. și solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, conform motivelor invocate în scris la dosar.
CURTEA
Deliberând constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3214/12.06.2013 Tribunalul T. a respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamanta S.C. U. S. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții M. Timișoara Prin Primar, P. M. Timișoara – Direcția Clădiri, Terenuri Și Dotări Diverse Și P. M. Timișoara.
Împotriva sentinței civile nr.3214/12.06.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ a formulat recurs reclamanta ., solicitând admiterea recursului, casarea acestei hotărâri si trimiterea cauzei la rejudecare având in vedere ca prima instanța nu a cercetat fondul litigiului, respectiv casarea cu reținerea cauzei spre judecarea fondului procesului - in cazul in care instanța de recurs va considera ca poate face o analiza a fondului procesului - si schimbarea acestei hotărâri in sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului a arătat că prin sentința recurată in mod netemeinic si nelegala a fost respinsa ca inadmisibila acțiunea reclamantei, deoarece actul administrativ unilateral emis intitulat "notificare" nr...04.2013 reprezintă in fapt o veritabila dispoziție prin prisma efectelor juridice pe care le produce si anume punerea in aplicare a HCL nr.81/2013 si deci realizarea evacuării pe cale administrativa a reclamantei din spatiile deținute in baza unui titlu locativ. Arată că acest act este nelegal ca urmare a faptului ca a fost emis cu incalcarea prevederilor HCL nr.81/2013 având in vedere ca reclamanta deține un titlu locativ valabil din punct de vedere juridic, că acest act nu imbraca forma juridica a unei dispoziții — cum prevede expres HCL nr.81/2013, nu este semnat de P. municipiului Timișoara si nu este contrasemnat pentru legalitate de Secretarul municipiului Timișoara.
Pârâtele nu au contestat in niciun fel faptul ca acest inscris nu ar reprezenta un act administrativ, fiind de altfel evident ca "notificarea" nr...04.2013 este un act administrativ, de vreme ce a fost emisa cu scopul de a pune in aplicare Hotărârea Consiliului Local al M. Timișoara cu nr. 71/26.02.2013, contestata de asemenea de reclamantă, solicitând anularea acestei hotărâri in ceea ce privește majorarea chiriei pentru spatiile pe care le deține in chirie situate in Timișoara, Bv. Tinereții nr. 15 in suprafața de 122,46 mp si nr.19-21 in suprafața de 526,39 mp.
In speța nu este vorba doar despre o notificare de eliberare a unui spațiu emisa ca urmare a punerii in aplicare a unei hotărâri a autorității locale, având in vedere ca anterior emiterii acestui act administrativ nu a existat niciun alt act (dispoziție) prin care sa fi fost pusa in aplicare hotărârea autorității locale, astfel ca acest act este de fapt si de drept dispoziția de punere in aplicare a hotărârii de consiliu local.
Nici ulterior emiterii acestui act administrativ nu a mai fost emis un alt act de punere in aplicare a prevederilor actului organului deliberativ, așadar "notificarea" contestata este singurul act administrativ prin care s-a dorit a fi pusa in aplicare HCL nr.81/2013.
De asemenea actul administrativ contestat a fost emis de o autoritate publica -P. M. Timișoara, Direcția Clădiri, Terenuri si Dotări Diverse - pentru executarea in concret a HCL nr.81/2013 si prin el insusi acest act a creat posibilitatea evacuării si sancționării reclamantei cu despăgubiri civile în cuantum de 500 de lei pe zi dacă nu eliberează spațiul în termen de 5 zile, aceasta însemnând obligarea lor la plata unor sume de bani imense pe care le vor suporta in mod direct prin efectul actului administrativ atacat, dat fiind faptul ca "notificarea" contestata se bucura de prezumția de legalitate si poate fi pusa in executare de către autoritatea publica.
Având in vedere aceste considerente, solicită ca instanța de recurs sa infirme soluția primei instanțe si sa observe ca in mod nelegal a fost stabilita inadmisibilitatea cererii si nu au fost cercetate motivele de fapt si de drept ale cererii.
De asemenea arată că in speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea 554/2004, respectiv cazul bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente, reiterând susținerile din cererea de chemare în judecată.
In drept a invocat art.488 alin.1 pct.8 C.pr.civ., art.496 C.pr.civ.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs în conformitate cu exigențele art.499 NCPC, Curtea reține că problema de drept ce se impune a fi analizată în cauză vizează natura juridică a actului intitulat „ notificare” cu privire la care reclamanta a solicitat suspendarea conform dispozițiilor art. 14 din legea nr. 554/2004 republicată.
Prin actul intitulat "notificare" nr...04.2013 emis de P. M. Timișoara, Direcția Clădiri, Terenuri si Dotări Diverse ( fila 6 dosar fond), reclamanta a fost informată că în conformitate cu prevederile HCL a M. Timișoara nr. 71/26.02.2013 trebuie să elibereze și să predea spațiul cu altă destinație decât aceea de locuință din Timișoara, Bv. Tinereții, nr. 15 și nr. 19-21. De asemenea este informată recurenta că în caz neconformare se va proceda la evacuarea acesteia pe cale administrativă în conformitate cu HCL a M. Timișoara nr. 81/26.02.2013 privind evacuarea pe cale administrativă a persoanelor fizice sau juridice care ocupă fără titlu spațiile cu altă destinație decât aceea de locuință aflate în proprietatea Statului Român, în administrarea Consiliului Local cât și cele aflate în proprietatea privată a Primăriei M. Timișoara, și că având în vedere faptul că termenul contractului de închiriere a expirat, i se vor solicita despăgubiri civile în cuantum de 500 lei/zi de întârziere, până la data evacuării efective a spațiului.
Contrar susținerilor recurentei, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a reținut că actul intitulat "notificare" nr...04.2013 emis de P. M. Timișoara, Direcția Clădiri, Terenuri si Dotări Diverse nu poate fi calificat ca act administrativ, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 alin.1 lit. c din legea contenciosului administrativ.
Actul administrativ este definit de art. 2 alin.1 lit. c ca fiind o manifestare unilaterală de voință a unei autorități publice, cu caracter individual sau normativ, în scopul de a da naștere, a modifica sau a stinge drepturi și obligații, în regim de putere publică, în vederea executării sau organizării legii. Așadar, în analiza naturii juridice a unui act administrativ esențiale sunt efectele juridice pe care le produce, natura măsurilor dispuse în conținutul său, iar nu forma sau denumirea.
Astfel, actul administrativ trebuie delimitat de adresele, precizările, notificările, care nu fac decât să expună o opinie, un punct de vedere, sau să aducă la cunoștința destinatarilor un fapt sau o decizie administrativă, fără a modifica ceva în ordinea juridică existentă.
Or, actul intitulat "notificare" nu dă naștere, nu modifică și nu stinge raporturi juridice prin el însuși, ci doar se aduce la cunoștința reclamantei că în conformitate cu prevederile HCL a M. Timișoara nr. 71/26.02.2013 trebuie să elibereze și să predea spațiul cu altă destinație decât aceea de locuință din Timișoara, Bv. Tinereții, nr. 15 și nr. 19-21.
Din conținutul acestui act rezultă că acesta, prin el însuși, nu este de natură să creeze, să modifice sau să suprime o situație juridică existentă, chiar dacă în cuprinsul său este menționată drept consecință că în caz de neconformare se va dispune evacuarea reclamantei și că se vor solicita despăgubiri civile, atâta timp cât se precizează în mod expres că se va proceda la evacuarea acesteia pe cale administrativă în conformitate cu HCL a M. Timișoara nr. 81/26.02.2013, respectiva notificare nefiind actul de aducere la îndeplinire a HCL a M. Timișoara nr. 81/26.02.2013.
Nu poate fi reținută nici critica recurentei în sensul că respectiva notificare este un act administrativ deoarece a fost emis de o autoritate publică, deoarece autoritățile publice nu sunt angrenate numai în raporturi de drept administrativ, ci și în raporturi juridice aparținând altor ramuri de drept, de ex. drept civil, instanța de fond reținând în mod corect că actul în discuție nu este emis în regim de putere publică, având în vedere și calitatea reclamantei de societate comercială care este organizată și funcționează în temeiul Legii nr.31/1990 și care a deținut cu titlu de locațiune un spațiu aflat în administrarea Consiliului Local al M. Timișoara.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior menționate și văzând și dispozițiile art.496 alin.1 teza a II-a NCPC Curtea va respinge ca nefondat recursul reclamantei și va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în conformitate cu prev.art.453 NCPC.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta reclamantă . împotriva sentinței civile nr.3214/12.06.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații P. M. Timișoara și M. Timișoara prin Primar.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 05.12.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECATOR,
A. P. Ș. E. P. R. C.
GREFIER,
G. K.
Red.ȘEP/27.01.2014
Tehnored./GK/ 2 ex./27.01.2014
Inst.fond:Tribunalul T. :jud.C. T.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5250/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1612/2013.... → |
|---|
