Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 552/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2013

Decizia nr. 552/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 19-02-2013 în dosarul nr. 3100/115/2011

ROMÂ N I AOPERATOR 2928

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr._ – 08.06.2012

DECIZIA CIVILĂ Nr.552

Ședința publică din 19 februarie 2013

PREȘEDINTE: R. O.

JUDECĂTOR: D. D.

JUDECĂTOR: R. P.

GREFIER: M. L.

S-a luat în examinare recursul formulat în numele pârâtei Administrația Finanțelor Publice Caransebeș de Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S. împotriva sentinței civile nr. 131/1.02.2012, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._ în contradictoriu cu reclamantul intimat H. I. și chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu București, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.

La apelul nominal făcut în ședință publică de către grefier se constată lipsă părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, văzând lipsa părților și constatând că la dosar a fost promovată cerere de judecare în lipsă conform prevederilor art. 242 Cod procedură civilă, instanța invocă din oficiu excepția lipsei calității de reprezentant a Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S. pentru Administrația Finanțelor Publice Caransebeș și rămâne în pronunțare asupra excepției.

CURTEA

Deliberând asupra prezentului recurs, constată:

I. Cererea de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C.-S. la data de 21.03.2011 sub nr._ reclamantul H. I. a chemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice Caransebeș, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea actului administrativ fiscal prin care a fost încasată suma de 7.140 lei, obligarea pârâtei la restituirea sumei 7.140 lei, reprezentând taxa de poluare pentru autovehiculul Volkswagen Passat Variant; obligarea la plata dobânzilor legale eferente calculate de la data plății și până la data achitării efective a sumei și obligarea pârâtei de a achita cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a susținut că a achiziționat un autoturism din Germania, în urma achiziționării autoturismului Volkswagen Passat Variant, a fost obligat să achite taxa de poluare pentru autovehicule în cuantum de 7.140 lei către pârâtă, aceasta fiind o condiție „sine qua non” pentru înmatricularea autoturismului pe care l-a achiziționat din spațiul comunitar, unde autoturismul a fost înmatriculat.

Reclamantul susține că această taxă este o obligație fiscală derivată din reglementările OUG nr. 50/2008, reglementare în vigoare de la 1.07.2009 și care contravine dispozițiilor art. 90 TFUE, care interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiilor tratatului.

Taxa pe poluare este nelegală, astfel fiind încălcat principiul nediscriminării produselor importate în raport cu cele interne, din analiza modului de aplicare a taxei rezultând că această este percepută numai pentru autoturisme înmatriculate anterior în celelalte țări ale CE, și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele înmatriculate deja în România, la o nouă reînmatriculare taxa nu mai este percepută.

În art. 148 alin. 2 din Constituția României se statuează că prevederile Tratatelor constitutive ale UE au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.

Reclamantul mai precizează că, taxa de poluare, așa cum a fost ea modificată până în decembrie 2009 inclusiv, este contrară dreptului european, au hotărât la data de 7.07.2011 judecătorii CEJ de la Luxemburg, care a respins cererea Guvernului Român de limitare în timp a efectelor hotărârii acestei instanțe.

În drept reclamantul a invocat Legea nr. 554/2004, art. 90 paragraful 1 TFUE, art. 1084 raportat la 1082 Cod civil.

În dovedirea celor susținute, reclamantul a depus la dosar în copie următoarele înscrisuri:cartea de identitate a reclamantului, cartea de identitate a autovehiculului, certificatul de înmatriculare, chitanța ., nr._/13.12.2008, decizia de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule,_/2.08.2011, contractul de vânzare-cumpărare, în limba germană și traducerea legalizată a acestuia.

II. Întâmpinarea pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice C. S. și chemarea în garanție a Administrației F. pentru Mediu:

Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului.

Pe cale de excepție, pârâta invocă excepția neîndeplinirii procedurii prealabile administrative.

În conformitate cu prevederile art. 7 alin.1 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare:

„Art. 7- Procedura prealabilă (1) Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se considera vătămată într-un drept al sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie sa solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Plângerea se poate adresa în egala măsura organului ierarhic superior, dacă acesta exista.”

În drept sunt incidente prevederile art. 205 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare:

„ART. 205-Posibilitatea de contestare

(1) Împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.

(2) Este îndreptățit la contestație numai cel care consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia.

(3) Baza de impunere și impozitul, taxa sau contribuția stabilite prin decizie de impunere se contestă numai împreună.

(4) Pot fi contestate în condițiile alin. (3) și deciziile de impunere prin care nu sunt stabilite impozite, taxe, contribuții sau alte sume datorate bugetului general consolidat.

(5) În cazul deciziilor referitoare la baza de impunere, reglementate potrivit art. 89 alin. (1), contestația se poate depune de orice persoană care participă la realizarea venitului.

(6) Bazele de impunere constatate separat într-o decizie referitoare la baza de impunere pot fi atacate numai prin contestarea acestei decizii.

Înainte de a se adresa instanței de judecată reclamantul trebuia să formuleze în prealabil contestație împotriva actului administrativ fiscal, respectiv împotriva deciziei de calcul a taxei de poluare nr._/12.12.2011. Reclamantul nu a formulat contestație împotriva acestei decizii.

În conformitate cu dispozițiile art. 41 din OG nr. 92/2003, privind Codul de Procedură Fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare:

„ART. 41 - În înțelesul prezentului cod, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale.

În conformitate cu prevederile art. 85 din OG nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală republicată, cu modificările și completările ulterioare:

„ART. 85 - Stabilirea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat

(1) Impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc astfel:

a) prin declarație fiscală, în condițiile art. 82 alin. (2) și art. 86 alin. (4);

b) prin decizie emisă de organul fiscal, în celelalte cazuri.

Față de aceste motive pârâta solicită respingerea acțiunii reclamantului ca inadmisibilă, având în vedere lipsa procedurii prealabile.

Pe care de excepție pârâta invocat tardivitatea formulării procedurii prealabile administrative.

În cazul în care instanța înțelege că reclamantul a îndeplinit procedura prealabilă administrativă prin cererea înregistrată la AFP Caransebeș sub nr. 8472/21.07.2011, pârâta invocă excepția tardivității acesteia, raportat la data emiterii deciziei de calcul a taxei pe poluare și la plata taxei pe poluare la data de 13.12.2008.

Decizia de calcul a taxei pe poluare i-a fost comunicată reclamantului la data de 12.12.2008, personal pe semnătură, iar în baza acesteia s-a efectuat plata taxei, iar cererea reclamantului nr. 8472/21.07.2011 este tardivă, fiind în afara termenului de decădere de 30 de zile.

În conformitate cu prevederile art. 7 alin.1 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare:

Potrivit art. 207 alin.1 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, rep., cu modificările și completările ulterioare, contestația se va depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancțiunea decăderii”.

Față de aceste considerente pârâta solicită respingerea acțiunii având în vedere faptul că procedura prealabilă este tardivă.

Pe fond pârâta susține că taxa pe poluare în cuantum de 7.140 lei a fost calculată în temeiul OUG nr. 50/2008, astfel cum rezultă și din referatul de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule nr._/12.12.2008 emis de către AFP Caransebeș.

Astfel, așa cum se arată în expunerea de motive a OUG 50/2008 „În scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene, având în vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate în regim de urgență, pentru evitarea oricăror consecințe juridice negative ale situației actuale, în considerarea faptului că aceste elemente vizează interesul public și constituie situații de urgență și extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată, în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituția României, republicată, Guvernul României adoptă prezenta ordonanță de urgență (…).

Chiar din această expunere de motive, rezultă că adoptarea OUG nr. 50/2008 a avut printre alte motivații și necesitatea respectării legislației europene.

Așadar, rezultă fără dubiu faptul că, așa cum este reglementată de OUG nr. 50/2008, taxa de poluare este temeinică și legală, în conformitate cu normele de drept comunitar, această taxă nefiind contestată de Comisia Europeană sau alt organism comunitar.

Îndeplinind aceste condiții, estre evident că diferența de taxă achitată de reclamant este temeinică, legală și în conformitate cu normele comunitare, ea neputând fi restituită nici al cerere, nici în alt mod, fiind întrunite toate condițiile funcționalității și legalității ei.

Cu privire la calitatea procesuală pasivă ce aparține Direcției Generale a Finanțelor Publice C.-S., pârâta precizează că, în conformitate cu prevederile art. 1 din Regulamentul de organizare și funcționare a direcțiilor generale a finanțelor publice, aprobat prin Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1348/2009” Direcția Generală a Finanțelor Publice județeană este unitate teritorială cu personalitate juridică a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, prin care se realizează în mod unitar, strategia și programul Guvernului în domeniul, finanțelor publice și se aplică politica fiscală a statului.

În conformitate cu prevederile art. 2 din R. Direcția Generală a Finanțelor Publice își desfășoară activitatea la nivelul fiecărui județ în baza legilor ordonanțelor Guvernului, ordinelor și instrucțiunilor elaborate de ANAF și Ministerul Finanțelor Publice având în componență pe lângă alte Activități și Servicii și Administrative și Finanțelor Publice municipale, Administrațiile finanțelor publice comunale.

Administrația Finanțelor Publice Caransebeș este o unitate fiscală fără personalitate juridică, care se subordonează Direcția Generală a Finanțelor Publice, iar în prezentul dosar calitatea procesuală pasivă aparține Direcției Generale a Finanțelor Publice C.-S..

În dovedirea celor susținute, pârâta a depus la dosar în copie următoarele înscrisuri: decizia de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule nr._/12.12.2008, cererea reclamantului, adresa nr._/2.08.2011, Ordinul nr. 1348/16.07.2009.

Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S. a formulat și depus la dosarul cauzei o cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, întrucât taxa pe poluare constituie un venit la bugetul F. Pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu.

Pârâta mai susține că organele fiscale doar stabilesc și încasează taxa pe poluare în conformitate cu prevederile disp. art. 5, art. 7 din OUG nr. 50/2008, iar beneficiar al acestei taxe este alt organ administrativ, respectiv Administrația F. pentru Mediu, ce are calitatea procesuală pasivă în cauză, întrucât taxa pe poluare pentru autovehicule constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu.

OUG nr. 50/2008, constituie temeiul de drept în baza căruia pârâta a solicitat introducerea în cauză a Administrației F. pentru Mediu. Adoptarea OUG nr. 50/2008 a avut printre alte motivații și necesitatea respectării legislației europene. Prezenta ordonanță stabilește la art. 1 alin.1 și 2 cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu în vederea finalizării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.

Obligația de garanție îi revine chematului în garanție în temeiul OUG nr. 50/2008, privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.

Chiar din această expunere de motive, rezultă că adoptarea OUG nr. 50/2008 a avut printre alte motivații și necesitatea respectării legislației europene.

Cu privire la calitatea procesuală pasivă ce aparține Direcției Generale a Finanțelor Publice C.-S., pârâta precizează că în conformitate cu prevederile art. 1 din Regulamentul de organizare și funcționare a direcțiilor generale a finanțelor publice, aprobat prin Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr1348/2009” Direcția Generală a Finanțelor Publice județeană este unitate teritorială cu personalitate juridică a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, prin care se realizează în mod unitar, strategia și programul Guvernului în domeniul, finanțelor publice și se aplică politica fiscală a statului.

În conformitate cu prev. art. 2 din R. Direcția Generală a Finanțelor Publice își desfășoară activitatea la nivelul fiecărui județ în baza legilor ordonanțelor Guvernului, ordinelor și instrucțiunilor elaborate de ANAF și Ministerul Finanțelor Publice având în componență pe lângă alte Activități și Servicii și Administrative și Finanțelor Publice municipale, Administrațiile finanțelor publice comunale.

III. Hotărârea Tribunalului C. S.:

Prin sentința civilă nr. 131/1.02.2012, pronunțată în dosar nr._ Tribunalul C.-S. a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice C.-S., a respins excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S., a admis acțiunea formulată de reclamantul H. I. în contradictoriu cu pârâta, Administrația Finanțelor Publice Caransebeș și chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu, a anulat decizia de calcul a taxei de poluare nr._/21.12.2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice Caransebeș, a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Caransebeș la plata sumei de 7140 lei cu titlu de taxă de poluare, a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Caransebeș la plata dobânzilor legale, respectiv a dobânzilor fiscale, calculate începând cu ziua următoare celor 45 de zile de la data înregistrării în evidențele pârâtei a cererii de restituire a taxei de poluare și până la data efectuării plății efective, a admis cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu și obligă chematul în garanție să plătească pârâtei Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Caransebeș suma de 7140 lei, reprezentând contravaloarea taxei de poluare și a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 43,5 lei.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamantul H. I. a achiziționat în anul 2008 un autoturism second-hand dintr-un stat membru UE, marca Volkswagen Passat Variant, data primei înmatriculări fiind 04.03.1999, fabricat în anul 1999.

Pentru a putea înmatricula acest autovehicul în România, reclamantul a fost obligat să plătească taxa de poluare stabilită prin Decizia de calcul a taxei de poluare nr._/12.12.2008, emisă de Administrația Finanțelor Publice Caransebeș în cuantum de 7140 lei.

Reclamantul a plătit taxa de poluare impusă de lege, astfel cum rezultă din copia chitanței . nr._/13.12.2008.

Ulterior, prin adresa nr. 8472/21.07.2011 reclamantul a solicitat Administrației Finanțelor Publice Caransebeș restituirea taxei de poluare achitate, conform Ordonanței de Urgență nr. 50/2008, iar potrivit adresei nr._/02.08.2011, s-a comunicat acesteia că taxa de poluare a fost emisă conform dispozițiilor legale, fiind refuzată restituirea sumei.

Întrucât autoritatea pârâtă a refuzat restituirea taxei de poluare, reclamantul a promovat, la data de 22.09.2011 prezenta acțiune, prin care a solicitat anularea deciziei de calcul a taxei de poluare nr._/12.12.2008, a chitanței de plată a taxei de poluare și obligarea pârâtei la restituirea taxei de poluare achitate conform Ordonanței de Urgență nr. 50/2008, cu prilejul înmatriculării în România a autovehiculului respectiv.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a D. C.-S., invocată de către instanță, din oficiu, s-a reținut potrivit dispozițiilor art. 1 din Regulamentul de organizare și funcționare a direcțiilor generale a finanțelor publice, aprobat prin Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1348/2009, D. C.-S. este o unitate cu personalitate juridică a Administrației Finanțelor Publice Caransebeș, prin care se realizează în mod unitar strategia și programul Guvernului în domeniul finanțelor publice și se aplică politica fiscală a statului.

Ca atare, în acțiunile întemeiate pe dispozițiile Legii 554/2004 modificată, potrivit legii, calitatea procesuală pasivă aparține autorității publice care a emis actul administrativ care se contestă. Indiferent dacă aceasta din urmă are sau nu personalitate juridică, fiind suficient să aibă capacitate juridică administrativă.

Motive pentru care, Tribunalul, reținând că Administrației Finanțelor Publice Caransebeș este cea care a emis actul care se contestă, - în speță decizia de calcul a taxei de poluare, - care are capacitate juridică administrativă, a găsit excepția întemeiată, în sensul că a constatat că pârâta D. nu are calitate procesuală pasivă în cauză.

Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile a contestației împotriva decizie de calcul a taxei de poluare, s-a reținut că pârâta D. C.-S. a invocat faptul că reclamantul nu a formulat o contestație prealabilă împotriva actului administrativ fiscal reprezentat de Decizia de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule emisă de A.F.P. Caransebeș, în condițiile art. 207 al 1 din O.G. nr. 92/2003 privind C.pr.fiscală, întrucât termenul de depunere a contestație o reprezintă cele 30 de zile calculate de la data comunicării deciziei de calcul.

Tribunalul, analizând această excepție, a reținut că în ședința din 14 noiembrie 2011, prin Decizia nr. 24/2011, ÎCCJ a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Colegiul de conducere al Curții de Apel Iași și Colegiul de conducere al Curții de Apel Cluj, stabilind că: Procedura de contestare prevăzută de art.7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.50/2008 raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit. d din același cod.”

Pentru considerentele mai sus expuse, Tribunalul a constatat că excepția inadmisibilității acțiunii pentru nerespectarea procedurii prealabile este neîntemeiată și a respins-o.

Pe fondul cauzei, Tribunalul a reținut că reclamantul a invocat dispozițiile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană și arătând, că taxa de poluare achitată contravine acestor dispoziții din dreptul comunitar, care prevalează asupra dreptului național și impun înlăturarea reglementării din Ordonanța de Urgență nr. 50/2008, care instituie o taxă internă discriminatorie.

În analizarea înscrisurilor depuse de către reclamant în susținerea acțiunii, asupra cererii formulate, Tribunalul reține că taxa de poluare a fost instituită prin OUG nr. 50/2008, care a abrogat prevederile din Codul fiscal referitoare la taxa de primă înmatriculare a autovehiculelor. Reglementarea taxei de poluare a suferit mai multe modificări după .>

Curtea Europeană de Justiție în cauza T. (cauza C-402/09), s-a pronunțat cu privire la forma în vigoare la data achitării de către reclamant a taxei de poluare, în sensul că s-a pronunțat hotărâre în care s-a reținut incompatibilitatea dintre art. 110 TFUE și reglementarea română a taxei de poluare conform OUG nr. 50/2008, în versiunea sa inițială.

Curtea de justiție a constatat astfel că taxa de poluareinstituită conform OUG nr. 50/2008 este impusă numai pentru autovehiculele care se înmatriculează pentru prima dată în România după . acestui act normativ – 1.07.2008 – cu excluderea de la plata acestei taxe pentru autovehiculele deja înmatriculate în România anterior acestei date.

Ori, instituindu-se o astfel de diferențiere, Curtea Europeană de Justiție a constatat că OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.

În plus, s-a apreciat că nu este respectat nici principiul poluatorul plătește, această taxă fiind aplicabilă doar autoturismelor de ocazie importate, obiectivul protecției mediului putând fi atins prin instituire unei taxe anuale care nu ar mai favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate.

Prin urmare, având în vedere argumentele Curții Europene de Justiție redate în cauza T. (cauza C-402/09), precum și principiul priorității dreptului comunitar față de dreptul național, Tribunalul constată întemeiate susținerile reclamantului cu privire la încălcarea art. 110 TFUE (fostul articol 90) prin perceperea taxei de poluare.

Reținând incompatibilitatea taxei de poluare instituite în sarcina reclamantului cu dispozițiile art. 110 TFUE, Tribunalul a desființat actul de impunere a acestei taxe, respectiv Decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr._/21.12.2008, emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Caransebeș, decizia fiind consecința aplicării eronate a unor dispoziții legale interne contrare reglementării europene.

Ca urmare a anulării actului de impunere, se impune și restituirea sumelor percepute în temeiul acestui act, în vederea reparării prejudiciului pricinuit reclamantului prin acest act nelegal. Prin urmare, Tribunalul a dispus obligarea pârâtei Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Caransebeș la restituirea către reclamant a sumei de 7140 lei, reprezentând taxa de poluare percepută cu încălcarea art. 110 TFUE.

În privința cererii de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, cerere formulată de pârâta D. C.-S., Tribunalul a reținut că, potrivit prevederilor art. 60 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, „partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire”.

În fapt, constată că raportul juridic dedus judecății constă în pretenția reclamantului de anulare a deciziei de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule emisă de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Caransebeș, și de obligare a acesteia la restituirea taxei de poluare plătită și contestată de reclamant, cu obligarea la plata dobânzilor legale aferente și a cheltuielilor de judecată.

Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 din Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 rezultă că sumele percepute de Statul Român cu titlul de taxă de poluare sunt virate în contul Administrației F. pentru Mediu și că această autoritate gestionează sumele respective.

Având în vedere aceste reglementări, Tribunalul a reținut că organele fiscale au competențe limitate la calcularea, încasarea și soluționarea contestațiilor formulate de contribuabili împotriva acestor acte, iar competențele privind administrarea sumelor astfel încasate revin Administrației F. pentru Mediu.

Motiv pentru care, Tribunalul a reținut că suma plătită de reclamant cu titlul de taxă de poluare a fost virată în contul Administrației F. pentru Mediu, pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Caransebeș nefiind creditor bugetar.

Pentru cele mai sus menționate, Tribunalul a apreciat ca fiind întemeiată cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu.

Referitor la acordarea dobânzilor legale aferente sumei plătite cu titlul de taxă de poluare, Tribunalul a reținut că legislația care reglementează dobânzile datorate în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget este dispusă de art. 124 Cod de Procedură Fiscală, potrivit căruia , „pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor”, iar nu de dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 9/2000 sau de dispozițiile art. 1084 din Codul civil.

Astfel, potrivit prevederilor fiscale mai sus enunțate, „cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare”.

Conform art. 117 alin. 2 Cod de Procedură Fiscală, „prin excepție de la prevederile alin. (1), sumele de restituit reprezentând diferențe de impozite rezultate din regularizarea anuală a impozitului pe venit datorat de persoanele fizice se restituie din oficiu de organele fiscale competente, în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere”.

Prin coroborarea dispozițiile enunțate, Tribunalul a constatat că dobânzile legale datorate de autoritățile fiscale în prezenta cauză se impun a fi calculate din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea în evidența acestor autorități a cererii de restituire a taxei.

În consecință, a dispus obligarea pârâtei Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Caransebeș la plata dobânzilor legale la nivelul majorării de întârziere prevăzute de Codul de Procedură Fiscală, calculate din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea în evidența pârâtei, a cererii de restituire a taxei.

Motiv pentru care, potrivit dispozițiilor art. 274 C.pr.civ., Tribunalul a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Caransebeș și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 43,5 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.

IV. Recursul Direcției Generale a Finanțelor Publice C. S. în numele Administrației Finanțelor Publice Caransebeș:

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice C. S. în numele Administrației Finanțelor Publice Caransebeș, solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței civile recurate ca fiind netemeinică și nelegală, respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a D.G.F.P. C.-S., admiterea excepției inadmisibilității acțiunii reclamantului, având în vedere lipsa procedurii prealabile și excepția tardivității formulării procedurii prealabile administrative; pe fondul cauzei respingerea acțiunea reclamantului ca neîntemeiată, iar în subsidiar admiterea în tot a cererii de chemare în garanție a Agenției F. pentru Mediu, respectiv cu obligarea la plata către Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S. și a accesoriilor solicitate de reclamant.

În motivare se arată că în conformitate cu prevederile art. 1 din Regulamentul de organizare și funcționare a direcțiilor generale a finanțelor publice aprobat prin Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 3831/2011, ,,Direcția Generală a Finanțelor Publice județeană este unitate teritorială cu personalitate juridică a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, prin care se realizează, în mod unitar, strategia și programul Guvernului în domeniul finanțelor publice și se aplică politica fiscală a statului. "

În conformitate cu prevederile art. 2 din R.O.F., Direcția Generală a Finanțelor Publice își desfășoară activitatea la nivelul fiecărui județ în baza legilor, ordonanțelor Guvernului, ordinelor și instrucțiunilor elaborate de A.N.A.F. și Ministerul Finanțelor Publice având în componență pe lângă alte Activități și Servicii și Administrațiile Finanțelor Publice municipale, Administrațiile Finanțelor Publice orășenești și Administrațiile Finanțelor Publice comunale.

Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Caransebeș i-a revenit atribuția de a aplica măsurile de executare silită, potrivit legii pentru contribuabilii care au domiciliul în raza de competență a A.F.P. a Municipiului Caransebeș potrivit R.O.F., iar Direcției Generale a Finanțelor Publice C.-S. îi revine potrivit aceluiași regulament de organizare și funcționare a Direcțiilor Generale a Finanțelor Publice aprobat prin Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 3831/2011 atribuția de a reprezenta interesele statului în fața instanțelor de judecată în litigiile legate de activitatea pe care o desfășoară.

In conformitate cu art. 3 lit. a) al aceluiași Regulament de organizare și funcționare a Direcțiilor Generale a Finanțelor Publice aprobat prin Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 3831/2011, Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S. reprezintă interesele statului în fața instanțelor de judecată în litigiile legate de activitatea pe care o desfășoară și implicit a Administrației Finanțelor Publice Caransebeș.

Administrația Finanțelor Publice Caransebeș este o unitate fiscală fără personalitate juridică, care se subordonează Direcției Generale a Finanțelor Publice C.-S., iar în dosarul de mai sus calitatea procesuală pasivă aparține Direcției Generale a Finanțelor Publice C.-S..

Reclamantul nu a depus întâmpinare la recurs.

Pentru termenul din 19.02.2013, Curtea a pus în vedere recurentei Direcția Generală a Finanțelor Publice C. S. să depună la dosar dovada împuternicirii sale de către Administrația Finanțelor Publice Caransebeș de a formula acest recurs.

Recurenta nu a depus dovada unui mandat scris, dar a invocat prevederile art. 1 din Regulamentul de organizare și funcționare a direcțiilor generale a finanțelor publice aprobat prin Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1348/2009, înlocuit prin Ordinul nr. 3831/2011 al aceleiași autorități.

În aceste condiții, Curtea a invocat din oficiu excepția lipsei calității Direcției Generale a Finanțelor Publice C. S. de reprezentantă a Administrației Finanțelor Publice Caransebeș.

V. Aprecierea Curții de Apel Timișoara:

Analizând actele dosarului, criticile recurentei prin prisma dispozițiilor art. 304 din codul de procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 304¹ din Codul de procedură civilă, Curtea de Apel constată următoarele:

Având în vedere dispozițiile art. 137 alin. 1 Cod de Procedură Civilă – conform cărora „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte”, Curtea va examina cu prioritateexcepția lipsei calității Direcției Generale a Finanțelor Publice C. S. de reprezentantă a Administrației Finanțelor Publice Caransebeș.

În examinarea excepției lipsei calității de reprezentant, Curtea reține, în fapt, că recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice C. S. a formulat prezentul recurs, precizând că formulează acest recurs în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Caransebeș.

Pentru termenul din 19.02.2013, Curtea a pus în vedere recurentei să depună la dosar dovada împuternicirii sale de către Administrația Finanțelor Publice Caransebeș de a formula acest recurs.

Întrucât la prezentul termen de judecată recurenta nu a depus la dosar nici un înscris din care să rezulte că a fost împuternicită să promoveze acest recurs de către pârâta Administrația Finanțelor Publice Caransebeș, Curtea a invocat din oficiu excepția lipsei calității Direcției Generale a Finanțelor Publice C. S. de reprezentantă a Administrației Finanțelor Publice Caransebeș.

În privința dispozițiilor din Regulamentul de organizare și funcționare a direcțiilor generale a finanțelor publice, aprobat prin Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr.1348/2009 (înlocuit prin Ordinul nr. 3831/2011 al aceleiași autorități, cu același conținut relevant), Curtea – analizând dispozițiile invocate de Direcția Generală a Finanțelor Publice C. S. în acest sens, respectiv art. 3 lit. l) din Regulamentul de organizare și funcționare a direcțiilor generale a finanțelor publice – reține că art. 3 lit. l) din Regulamentul de organizare și funcționare a direcțiilor generale a finanțelor publice, aprobat prin Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr.1348/2009 (respectiv art. 3 lit. k) din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 3831/2011) prevede că Direcția Generală a Finanțelor Publice „reprezintă interesele statului in fata instanțelor de judecată în litigiile legate de activitatea pe care o desfășoară, participă potrivit actelor normative in vigoare sau a mandatului primit din partea MFP și/sau a ANAF ca reprezentant al acestuia”.

Din acest punct de vedere, Curtea reține că Administrația Finanțelor Publice nu se confundă cu Statul Român și că Administrația Finanțelor Publice Caransebeș este o autoritate administrativă distinctă de Direcția Generală a Finanțelor Publice C. S., având capacitate administrativă, respectiv capacitatea de a emite acte administrative – inclusiv decizii de impunere – și stând în judecată în nume propriu în calitate de pârât.

În această privință, Curtea consideră ca lipsită de relevanță împrejurarea că Administrația Finanțelor Publice Caransebeș este subordonată, din punct de vedere ierarhic Direcției Generale a Finanțelor Publice C. S.. Curtea subliniază că subordonarea ierarhică a instituțiilor publice nu are drept consecință imposibilitatea pentru instituțiile subordonate de a sta în justiție dacă au organe proprii de conducere, în condițiile prevăzute de 41 Cod de Procedură Civilă.

De aceea, eventuala lipsă a personalității juridice nu echivalează că lipsa capacității procesuale, respectiv a posibilității de a fi parte în dosar, iar în litigiile de contencios administrativ, Curtea subliniază că posibilitatea de a fi parte depinde de calitatea instituției respective de autoritate administrativă, respectiv de aptitudinea acesteia de a emite acte administrative.

Curtea observă, în acest sens, că Administrația Finanțelor Publice Caransebeș are organe proprii de conducere și că are competența de a emite acte administrativ fiscale, astfel încât posibilitatea acestei autorități administrative de fi parte în prezenta cauză este indiscutabilă.

În aceste condiții, apare ca nerelevantă subordonarea ierarhică a acesteia față de Direcția Generală a Finanțelor Publice C. S.. Din punct de vedere juridic, Administrația Finanțelor Publice Caransebeș este o instituție publică diferită de Direcția Generală a Finanțelor Publice C. S., astfel încât nici o dispoziție legală nu autorizează Direcția Generală a Finanțelor Publice C. S. să formuleze cererile de recurs în numele Administrației Finanțelor Publice Caransebeș în lipsa unui mandat din partea acesteia. Eventuala asistență juridică acordată Administrației Finanțelor Publice Caransebeș de către recurentă în redactarea unor acte de procedură nu presupune subrogarea recurentei în drepturile instituției pe care o asistă și nici nu implică dobândirea calității de reprezentantă a acesteia.

Date fiind aceste considerente, luând în considerare că Direcția Generală a Finanțelor Publice C. S. nu a depus la dosar dovada împuternicirii sale de către Administrația Finanțelor Publice Caransebeș de a formula prezentul recurs în numele său, Curtea reține că în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 161 Cod de Procedură Civilă.

Astfel, conform art. 161 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, „când instanța constată lipsa capacității de exercițiu a drepturilor procedurale a părții sau când reprezentantul părții nu face dovada calității sale, se poate da un termen pentru împlinirea acestor lipsuri”.

Totodată, potrivit art. 161 alin. 2 Cod de Procedură Civilă, „dacă lipsurile nu se împlinesc, instanța va anula cererea.”

Or, Curtea constată că Direcția Generală a Finanțelor Publice C. S., deși a formulat recursul în numele Administrației Finanțelor Publice Caransebeș, nu a depus la dosar dovada acestei împuterniciri.

În consecință, față de dispozițiile art. 161 alin. 2 Cod de Procedură Civilă, Curtea nu poate reține valabilitatea unui recurs formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice C. S. în numele Administrației Finanțelor Publice Caransebeș.

Reținând lipsa recurentei de reprezentantă a Administrației Finanțelor Publice Caransebeș, Curtea va admite excepția lipsei calității Direcției Generale a Finanțelor Publice C.-S. de reprezentant al pârâtei Administrația Finanțelor Publice Caransebeș și va anula recursul formulat în numele pârâtei Administrația Finanțelor Publice Caransebeș de Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S. împotriva sentinței civile nr. 131/1.02.2012, pronunțată de Tribunalul C. S. în dosar nr._ .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite excepția lipsei calității Direcției Generale a Finanțelor Publice C.-S. de reprezentant al pârâtei Administrația Finanțelor Publice Caransebeș.

Anulează recursul formulat în numele pârâtei Administrația Finanțelor Publice Caransebeș de Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S. împotriva sentinței civile nr. 131/1.02.2012, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._ .

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 19.02.2013.

PREȘEDINTEJUDECĂTORJUDECĂTOR

R. OLARUDIANA D. R. P.

GREFIER

M. L.

Red. RP – 18.03.2013

Tehnored LM –19.03.2013

2 expl/SM

Prima instanță – Tribunalul C.-S.

Judecător – M. M.

← Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 8510/2013....		Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1516/2013.... →

Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 552/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 552/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA