Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 9856/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9856/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 22-10-2013 în dosarul nr. 8712/30/2012
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMISOARA Operator 2928
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.9856
Ședința publică din 22 octombrie 2013
P.:R. O.
JUDECĂTOR:D. D.
JUDECATOR:R. P.
GREFIER:M. M.
S-au luat în examinare recursurile formulate de reclamantul C. D. și de pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara, împotriva sentinței civile nr. 1714/19.04.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri formulate, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 1714/19.04.2013, pronunțată în dosar nr._, Tribunalul T. a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Timișoara.
A admis acțiunea formulată de reclamantul C. D., în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Timișoara și a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Timișoara la restituirea către reclamant a sumei de 4150 lei reprezentând taxă pentru poluare și a dobânzii legale calculate începând cu a 46-a zi de la data formulării cererii de restituire și până la plata efectivă.
A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 639,3 lei cheltuieli de judecată.
În motivare s-a reținut că prin acțiune, reclamantul C. D. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Timișoara, obligarea pârâtei la restituirea sumei de 4150 lei reprezentând contravaloare taxă de poluare cu dobânda legală conform OG nr.92/2003, cu cheltuieli de judecată.
În cauză au declarat recurs reclamantul C. D. și pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara.
În cauză au declarat recurs reclamantul C. D. și pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara.
Recurentul reclamant critică prima instanță pentru că i-a redus cheltuielile de judecată de la 1240 lei la 639,3 lei, solicitând modificarea sentinței conform art.304 pct.9 C.pr.civ. și admiterea integrală a acestor cheltuieli.
În motivare se arată că aplicarea dispozițiilor art.274 alin.3 C.pr.civ. s-a realizat cu încălcarea principiului disponibilității, fără ca pârâta să solicite instanței de judecată aplicarea unei astfel de măsuri, fiind astfel incidente dispozițiile art.304 pct.6 C.pr.civ. corespunzătoare situației în care instanța de judecată a dat „ceea ce nu s-a cerut”.
Având în vedere că pârâta nu a solicitat în virtutea principiului disponibilității, aplicarea dispozițiilor art.274 alin.3 C.pr.civ., reclamantul învederează faptul că nu există nici un temei legal care să-i permită, din oficiu, să dispună în sensul reducerii cheltuielilor de judecată efectuate de către el, cât timp pârâta nu a invocat și nu a solicitat instanței a face aplicarea dispozițiilor art.274 alin.3 C.pr.civ.
Recurenta Administrația Finanțelor Publice Timișoara a solicitat modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
Pe fond, s-a arătat că taxa pe poluare a fost percepută de la reclamant în mod legal, în temeiul Legii nr. 9/2012, ale cărei dispoziții respectă legislația Uniunii Europene, ea neputând fi restituită nici la cerere, nici în alt mod, fiind întrunite toate condițiile funcționalității și legalității ei, drept pentru care solicită ca cererea reclamantului să fie respinsă ca neîntemeiată. Se arată că hotărârile CJUE în cauzele T. și N. privesc dispozițiile OUG 50/2008 și nu cele ale Legii nr.9/2012.
Examinând recursurile se admite recursul declarat de reclamantul C. D. împotriva sentinței civile nr.1714/19.04.2013, pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului T., se modifică în parte sentința în sensul că se obligă pârâta la 1240 lei cheltuieli de judecată față de reclamant; se menține în rest sentința; se respinge recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara împotriva aceleiași sentințe pentru că:
În privința recursului reclamantului, Curtea reține că raportat la munca depusă de apărător în cauză nu s-a justificat reducerea onorariului de avocat la suma de 600 lei, motiv pentru care cererea de recurs este fondată în raport cu prevederile art.274 C.pr.civ. și se admite, modificându-se conform art.304 pct.9 C.pr.civ. sentința așa cum s-a menționat anterior.
În privința recursului pârâtei A.F.P. Timișoara, Curtea îl apreciază ca neîntemeiat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Se constată a fi nefondate susținerile recurentei potrivit cărora taxa ar fi fost legal percepută în aplicarea dispozițiilor din Legea nr. 9/2012, care este conformă legislației Uniunii Europene.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene, în cauza T. și în cauza N. a analizat art.110 TFUE din perspectiva unor versiuni diferite ale OUG nr.50/2008. Cu toate acestea, instanța apreciază că hotărârile menționate sunt aplicabile speței în primul rând pentru că instanța europeană a interpretat o normă comunitară, interpretare care este valabilă indiferent de modificările intervenite în legislația națională.
În al doilea rând, unul dintre argumentele hotărârilor instanței europene are aplicabilitate și în cauză, întrucât vizează o caracteristică nemodificată a taxei de poluare.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene a constatat astfel că taxa pe poluare instituită conform OUG nr. 50/2008 este impusă numai pentru autovehiculele care se înmatriculează pentru prima dată în România după . acestui act normativ – 1.07.2008 – cu excluderea de la plata acestei taxe pentru autovehiculele deja înmatriculate în România anterior acestei date.
Această caracteristică esențială a taxei de poluare, reiterată de Curtea de Justiție a Comunităților Europene și în cauza N. (cauza C – 263/10 Hotărârea din 07.07.2011, paragraful 27) a rămas neschimbată până la data achitării de către reclamant a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Se poate observa astfel că, deși Legea nr.9/2012 (privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule) prevede la art.4 alin 2 obligația de plată a taxei și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate în România asupra unui autovehicul rulat, (astfel cum au sugerat cele două hotărâri ale instanței europene), prin art.1 din OUG nr.1/2012 a fost suspendată aplicarea dispozițiilor menționate până la 1 ianuarie 2013. Prin urmare, Legea nr. 9/2012, în forma aplicabilă până la data de 01.01.2013, a menținut situația de discriminare indirectă constatată de CJUE în cazul taxei instituite prin OUG nr. 50/2008, de vreme ce vehiculele de ocazie importate sunt supuse taxei, în timp ce vehiculele similare, înmatriculate anterior datei de 01.07.2008, puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel încât are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Prin urmare, având în vedere argumentele Curții Europene de Justiție redate în cauza T. (cauza C-402/09) și în cauza N. (C‑263/10), precum și principiul priorității dreptului comunitar față de dreptul național, Curtea constată neîntemeiate susținerile pârâtei recurente cu privire la respectarea art.110 TFUE (fostul articol 90), la perceperea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, în temeiul Legii nr. 9/2012, sub acest aspect, sentința civilă atacată fiind corectă.
Va fi, deci, respins recursul declarat de pârâta A.F.P. Timișoara, în temeiul art. 304 pct. 9 C.pr.civ, dat fiind că instanța de fond a dat o corectă interpretare dispozițiilor relevante din dreptul național, care include și legislația Uniunii Europene, parte integrantă din sistemul juridic intern, potrivit art. 148 din Constituția României.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul C. D. împotriva sentinței civile nr.1714/19.04.2013, pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului T..
Modifică în parte sentința în sensul că obligă pârâta la 1240 lei cheltuieli de judecată față de reclamant.
Menține în rest sentința.
Respinge recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22.X.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECATOR,
R. O. D. D. R. P.
GREFIER,
M. M.
Red.R.O./25.10.2013
Tehnored./M.M./ 2 ex./28.10.2013
Inst.fond:Tribunalul T.:jud.N. A. F.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6929/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 186/2013.... → |
|---|
