Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 28/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 28/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 28-10-2013 în dosarul nr. 2060/108/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Operator 2928
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR._ /R
Ședința publică din data de 28 octombrie 2013
Președinte: A. C. B.
Judecător: P. M.
Judecător: R. S.
Grefier: F. L. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A. în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Ineu împotriva sentinței civile nr. 3423/08.05.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul intimat ȚICA D., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței la data de 22.10.2013, întâmpinare formulată de către reclamant și nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3423/08.05.2013 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul A.:
A admis acțiunea formulată de reclamantul Țica D. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Ineu, pentru restituire taxă poluare.
A obligat Administrația Finanțelor Publice Ineu la restituirea sumei de 1883 lei reprezentând taxa de poluare către reclamant și a dobânzilor fiscale aferente până la data restituirii efective.
A obligat pârâta la plata sumei de 39,3 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A. în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Ineu a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii introductive ca netemeinică și nelegală, precum și exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului s-au adus critici relative la modul de soluționare a fondului cauzei, susținându-se că O.U.G 50/2008 este compatibilă cu dreptul european, din perspectiva art. 110 din TFUE, aplicarea O.U.G nr. 50/2008, care instituie taxa de poluare, în litigiu, nefiind discriminatorie, criticile Comisiei Europene vizând, exclusiv cuantumul taxei speciale auto, iar nu compatibilitatea acesteia cu Tratatul.
Sunt evocate în acest context și hotărâri ale Curții Europene de Justiție și CEDO, recurenta susținând compatibilitatea dintre Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 și Tratatul UE, statele având libertatea de a reglementa în domeniul taxelor, impozitelor, altor contribuții sau amenzi, sens în care se susține de către recurentă că prin OUG 50/2008, România s-a aliniat legislației comunitare și a eliminat prevederile discriminatorii, iar prin . Legii nr. 9/2012, reclamantul putea cere restituirea unei părți din taxă.
Reclamantul intimat a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea hotărârii recurate.
Verificând recursul astfel declarat, Curtea constată că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 304 și nici alte temeiuri de casare/modificare a hotărârii atacate, care este temeinică și legală, motiv pentru care Curtea va respinge ca nefondat recursul, în baza art. 312 (1) Cod procedură civilă.
Astfel, cât privește fondul cauzei, Curtea reține că recurenta susține în esență, compatibilitatea O.U.G nr. 50/2008 cu dreptul european, în raport cu art. 110 din TFUE.
Impedimentul de analiză a argumentelor expuse în motivele de recurs derivă din faptul pronunțării unor hotărâri în procedura reglementată de art. 267 din TFUE de către CJUE, prin care a fost lămurit înțelesul art. 110 din Tratat, incident în cauza de față, la care se adaugă: prioritatea normelor de față cu cele interne, contrare sau incompatibile cu dreptul U.E, efectul direct al normelor europene în fața instanțelor naționale, obligația de interpretare a dreptului intern, conform dreptului european, obligația reparării prejudiciilor cauzate persoanelor prin încălcarea normelor europene, ca urmare a emiterii unor norme contrare sau incompatibile cu dreptul european.
În acest cadru, Curtea evocă Hotărârea din 7 aprilie 2011 a Curții Europene de Justiție în cauza T. contra Statului Român, prin care s-a statuat că art. 110 din TFUE (fost art. 90 CE) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit, încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără, însă, a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Din această perspectivă, judecătorul național a constatat incompatibilitatea dispozițiilor cuprinse în O. U. G nr. 50/2008 cu norma europeană menționată, dat fiind că, taxa prevăzută de norma internă română nu este impusă și vehiculelor similare puse în vânzare pe piața națională, cu ocazia înmatriculării lor/ reînmatriculării lor, constatare care obligă la admiterea acțiunii și restituirea sumei încasate cu titlu de taxă de poluare către reclamant, conform principiului arătat mai sus.
În ce privește solicitata recurentei de a fi exonerată de la plata cheltuielilor de judecată, Curtea apreciază că aceasta este neîntemeiată, pe de o parte deoarece raportat la art. 274 din Codul de procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată, iar pe de altă parte în primă instanță, recurenta a fost obligată doar la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 39,3 lei reprezentând taxa de timbru, reclamantul nefiind reprezentat de avocat, iar în recurs nu au fost solicitate asemenea cheltuieli.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice A. în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Ineu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A. în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Ineu împotriva sentinței civile nr. 3423/08.05.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 28.10.2013.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
dr. A. C. B. | dr. P. M. | R. S. |
Grefier, | ||
F. L. N. |
Red. A.B./18.11.2013
Tehnored. F.L.N./18.11.2013/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul A.
Jud. – E. I.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1781/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2057/2013.... → |
|---|
