Pretentii. Decizia nr. 9949/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9949/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 23-10-2013 în dosarul nr. 3897/30/2012
ROMÂNIAOPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ -28.02.2013
DECIZIA CIVILĂ NR. 9949
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 23.10.2013
PREȘEDINTE: M. C. D.
JUDECĂTOR: M. BACĂU
JUDECĂTOR:C. D. O.
GREFIER: G. S.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta recurentă A. Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței civile nr. 3695/2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamantul intimat P. M. având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică de către grefier se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Instanța invocă din oficiu excepția prematurității cererii având în vedere . O.U.G. 10/2013 și rămâne în pronunțare pe excepție.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului T. sub nr._ reclamantul P. M.,a chemat în judecată pe pârâta A. Națională Pentru Restituirea Proprietăților București, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună, obligarea pârâtei la plata sumelor de bani constând în actualizări, raportate la indicele de creștere a prețurilor de consum, aferente sumei de 97.877,55 lei, reprezentând tranșa I în procent de 40% din suma cuprinsă în Hotărârea nr. 177/15.12.2006.; obligarea pârâtei la plata actualizărilor la suma mai sus arătată, calculate de la data emiterii Hotărârii nr. 177/15.12.2006, până la data plății efective a primei tranșe de 40%, respectiv 29.12.2011.cu cheltuieli de judecată.
Prin Sentința Civilă nr. 3695/2012 pronunțată în dosar nr._ Tribunalul T. a admis acțiunea formulată de reclamantul P. M. împotriva pârâtei A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de bani constând în actualizarea sumei de 97.877,55 lei, reprezentând tranșa I în procent de 40% din suma cuprinsă în Hotărârea nr. 177/15.12.2006 în condițiile art.8 alin.6 din Normele Metodologice pentru aplicarea Legii nr.171/2006 aprobate prin HG nr. 1120/30.08.2006. A obligat pârâta la 300 lei cheltuieli de judecată față de reclamant.
Pentru a hotărî astfel Tribunalul a reținut că, prin Hotărârea nr. 177/15.12.2006, emisă de Comisia Județeană T. pentru Aplicarea Prevederilor Legii nr. 290/2003, s-a aprobat acordarea sumei totale de 244.693,88 lei cu titlu de compensații privind bunurile deținute de antecesorii reclamantului, în localitatea Ocnița, jud. Hotin.
În cuprinsul hotărârii sus-menționate, s-a stabilit ca plata despăgubirilor acordate reclamantului să se achite în două tranșe, în funcție de valoarea acesteia (art. 4).
De asemenea, Tribunalul a constatat că, împotriva acestei hotărâri, nu s-a formulat contestație, în condițiile disp. art. 8 al. 3 din Legea nr. 290/2003.
La data de 02.11.2011 reclamantul a introdus acțiune în judecată împotriva pârâtei pentru obligarea acesteia din urmă la plata sumelor de bani stabilite potrivit Hotărârii nr. 177/15.12.2006, acțiune ce a făcut obiectul Dosarului nr._ .
În intervalul cuprins între introducerea cererii de chemare în judecată și primul termen stabilit pentru judecarea cauzei, pârâta a procedat la plata primei tranșe de 40% din suma stabilită în hotărâre.
Acest aspect rezultă prin extrasul de cont emis pentru perioada 15.12._12.
Suma virată în baza Hotărârii nr. 177/15.12.2006 este de 97.877,55 Lei, încasată cu ordinul de plată 360OP_ la data de 29.12.2011.
Prin sentința civilă nr. 1218/PI/2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ pârâta a fost obligată sa dispună plata în numerar către reclamant, a sumei de 146.816,33 lei, stabilită cu titlu de despăgubire prin Hotărârea nr. 177/15.12.2006 a Comisiei Județene T. pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 (tranșa a doua), sumă ce se va actualiza în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum, în condițiile art. 18 al. 6 din Normele Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 171/2006, aprobate prin HG nr. 1120/30.08.2006.
Tribunalul a reținut că se poate constata că prima tranșă a fost achitată peste termenul prevăzut de lege și fără actualizarea raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum însa fără intervenția instanție de judecată iar cea de-a doua tranșă prin intervenția instanței de judecată cu aplicare art. 18 al. 6 din Normele Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 171/2006, aprobate prin HG nr. 1120/30.08.2006 privind actualizarea sumei.
Astfel Tribunalul a constatat că prin plata cu întârziere a primei tranșe reclamantul a suferit un prejudiciu prin devalorizare, motiv pentru care văzând disp. art. 1084 și 1088 cod civil, potrivit cărora reclamantul este îndreptățit și la plata dobânzii legale aferente debitului principal, precum și la actualizarea debitului principal, în raport cu rata inflației de la data plății efective Tribunalul a admis acțiunea formulată și în consecință a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de bani constând în actualizarea sumei de 97.877,55 lei, reprezentând tranșa I în procent de 40% din suma cuprinsă în Hotărârea nr. 177/15.12.2006 în condițiile art.8 alin.6 din Normele Metodologice pentru aplicarea Legii nr.171/2006 aprobate prin HG nr. 1120/30.08.2006.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta recurentă A. Națională pentru Restituirea Proprietăților solicitând admiterea recursului formulat împotriva Sentinței civile nr. 3695/28.11.2012 pronunțată de Tribunalul T. și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulată în fond de reclamantul P. M. ca fiind neîntemeiată.
În motivare arată că în temeiul art. 299 și urm., art. 304 pct. 9, art. 3041 din Codul de procedură civilă, consideră Sentința civilă nr. 3695/2012 pronunțată în ședința publică din data de 28 noiembrie 2012 de către Tribunalul T., ca fiind netemeinică și nelegală.
Conform art. 10 alin (2) din Legea 290/2003, cu modificările și completările ulterioare, „Despăgubirile sau compensațiile bănești vor fi acordate beneficiarilor în termen de un an de la comunicarea hotărârii comisiei județene ori a municipiului București, după caz, (...); plata lor se poate face și în rate, în maximum 2 ani, în funcție de disponibilitățile bănești
Acest text de lege se coroborează cu prevederile art. 18 alin. (5) din H.G. 1120/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.290/2003: "compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a municipiului București pentru aplicarea Legii nr.290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr.290/2003, (...) se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel:
a)integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei;
b)eșalonat în doua transe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an și 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei și 100.000 lei;
c)eșalonat în doua transe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei.
Așadar, având în vedere că Hotărârea nr. 177/2006 a fost emisă în data de 15.12.2006, termenul de plată al primei tranșe a fost scadent în data de 15.12.2007, actualizarea, la momentul plății, se va face după data scadentă.
În subsidiar, recurenta solicită micșorarea cheltuielile de judecată, în baza art. 274 alin 3 Cod proc civ., acordarea unor cheltuieli de judecată de 300 lei fiind neîntemeiată și față de obiectul cauzei.
Se arată că, aceste aspecte nu vizează o împotrivire din partea recurentei la acțiune, ci doar faptul că nu există un buget pentru plata cheltuielilor de judecată
Nu în ultimul rând, precizează că, în sentința recurată, nu sunt indicate probele în baza cărora au fost acordate cheltuielile de judecată, apreciind că, față de obiectul pricinii, cheltuielile de judecată sunt nejustificat de mari, motiv pentru care solicită reducerea lor corespunzătoare.
Legal citat reclamantul intimat nu a formulat întâmpinare.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, conform art.3041 Codul de procedură civilă, Curtea reține că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Acțiunea reclamantului se întemeiază pe dispozițiile Legii nr. 290/2003 (privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul H., ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947) și urmărește obținerea despăgubirilor stabilite prin Hotărârea nr. 239/15.01.2007 emisă de Comisia județeană pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 290/2003 din cadrul Instituției Prefectului Județului T..
Curtea constată că ulterior emiterii acestei decizii administrative și a pronunțării sentinței recurate, respectiv la 03.03.2013, a intrat în vigoare O.U.G. nr. 10/2013.
Potrivit art. 1 alin. (1) din acest act normativ, „Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, plata despăgubirilor stabilite potrivit dispozițiilor (…) Legii nr. 290/2005 (…), se face în tranșe anuale egale, eșalonat pe o perioadă de 10 ani, începând cu anul următor datei emiterii titlului de plată. Cuantumul unei tranșe nu poate fi mai mic de 20.000 lei.” iar potrivit alin. (2), „Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și titlurilor de plată emise și neachitate integral până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență. Plata tranșelor se face începând cu 1 ianuarie 2014.”
Așadar, despăgubirile se plătesc eșalonat, în tranșe, începând cu 01.01.2014.
Văzând preambulul ordonanței de urgență, care face referire la:
- dificultățile întâmpinate în ceea ce privește plata despăgubirilor acordate potrivit Legii nr. 290/2003,
- împrejurarea că nepromovarea ordonanței de urgență ar avea drept consecință imposibilitatea menținerii echilibrelor bugetare și în mod implicit nerespectarea angajamentelor interne și internaționale asumate de Guvernul României, inclusiv în ceea ce privește nivelul deficitului bugetar,
- cu luarea în considerare a faptului că aceste elemente vizează interesul general public și constituie situații de urgență și extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată,
Curtea constată că dispozițiile actului normativ sunt de ordine publică și sunt de imediată aplicare tuturor proceselor nedefinitiv judecate, așa cum este cazul în speță (în materia contenciosului administrativ recursul suspendă executarea sentinței, cf. art. 20 al. 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004).
În consecință, acțiunea în realizarea imediată a dreptului este prematură.
Așa fiind, Curtea, în temeiul art. 3041 rap. la art. 312 Codul de procedură civilă, va admite recursul și va modifica în tot sentința recurată în sensul respingerii acțiunii.
Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul A. Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței civile nr. 3695/2012 pronunțată de Tribunalul T. și în consecință:
Modifică în tot sentința recurată în sensul respingerii ca prematură a acțiunii formulate de reclamantul P. M. în contradictoriu cu pârâtul A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, pentru pretenții.
Fără cheltuielile de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.10.2013.
PREȘEDINTE, pentru JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. C. D. M. BACĂU, C. D. O.
aflată în C.O. semnează
președinte C.A.T.
prof. univ. dr. L. B.
GREFIER,
G. S.
Red. C.D.O. – 03.02.2014
Tehnored. G.S.- 03.02.2014
2 expl/SM
Prima instanță – Tribunalul T.
Judecător – M. T.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4882/2013.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 348/2013. Curtea de... → |
|---|
