Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2739/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2739/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 24-04-2013 în dosarul nr. 6616/108/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA C.
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2739
Ședința publică din 24.04.2013
PREȘEDINTE: Rujița R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
JUDECĂTOR: G. O.
GREFIER:A. M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A. împotriva sentinței civile nr. 4342/26.10.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. L. F., având ca obiect contestație act administrativ fiscal – restituire taxă poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-au depus la dosarul cauzei prin registratura instanței la data de 18.04.2012 de către reclamant concluzii scrise, împuternicirea avocațială nr. 143/16.04.2013, factura și chitanța onorariu avocațial (copie).
Instanța, având în vedere că pârâta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art. 242 alin. 2 C. pr. civ., constată încheiate dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată:
Prin acțiunea înregistrată la 10.10.2012 la Tribunalul A. sub nr._, reclamantul S. L. – F. a chemat în judecată pârâta A F P A. și a solicitat obligarea pârâtei la restituirea taxei pentru emisile poluante de 5.406 lei, sumă care să fie actualizată cu dobânda în materie fiscală până la data restituirii efective.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în octombrie 2011 a achiziționat din Germania un autovehicul marca Audi A4, înmatriculat pentru prima dată la 07.09.2008 în Uniunea Europeană. Pentru înmatricularea în România a autoturismului a fost obligat, în baza Legii nr. 9/2012, la plata taxei pentru emisiile poluante de 5.406 lei. A solicitat restituirea acestei taxe, considerând-o nelegală în raport cu art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, însă până în prezent nu a primit nici un răspuns.
Reclamantul consideră că, asemenea taxei de poluare reglementată de OUG nr. 50/2008, și taxa pentru emisiile poluante este contrară reglementărilor comunitare, întrucât menține discriminarea criticată de Curtea Europeană de Justiție în cauzele T. și N..
Pârâta AFP A. a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu și a solicitat ca în cazul în care va fi admisă acțiunea reclamantului, să fie obligată chemata în garanție la plata sumelor pretinse de reclamant.
Prin sentința civilă nr. 4342/26.10.2012, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul A. a admis acțiunea formulată de reclamantul S. L. – F. împotriva pârâtei AFP A. și a obligat pârâta la restituirea sumei de 5.406 lei, reprezentând taxa de poluare, către reclamant și a dobânzilor aferente conform art.124 din Codul de procedură fiscală.
A admis cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu și obligă chemata în garanție să plătească suma de 5406 lei, reprezentând taxa de poluare, și dobânzile aferente conform art.124 din Codul de procedură fiscală către pârâta Administrația Finanțelor Publice A..
A obligat pârâta la plata sumei de 39,3 lei, cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a achiziționat un autoturism marca Audi A4, cu prima înmatriculare în Uniunea Europeană la 07.09.2008, iar pentru înmatricularea în România i s-a impus plata taxei pentru emisiile poluante de 5.406 lei prin decizia nr._/001/21.06.2012
Legea nr.9/2012 stabilește cadrul legal privind instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, care se face venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
În conformitate cu 3 alin.1 (1), taxa se aplică pentru autovehiculele din categoriile M1, M2, M3 și N1, N2, N3.
Legea nr.9/2012 a fost construită pe aceleași principii cu O.U.G. nr. 50/2008, taxa fiind determinată în esență prin raportare la criterii precum ar fi capacitatea cilindrică, vechimea autoturismului și valoarea emisiilor de CO2.
De principiu, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule este datorată cu ocazia primei înmatriculări în România a autovehiculelor, indiferent dacă acestea sunt autoturisme noi sau autoturisme de ocazie anterior înmatriculate într-un alt stat (fie el membru al Uniunii Europene sau nu).
Tribunalul a reținut similitudinea dintre taxa pe poluare și taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, astfel că jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene care interpretează art. 110 Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene (hotărârea din 7 aprilie 2011 în cauza I. T. și hotărârea din 7 iulie 2011 în cauza I. N.) este aplicabilă în cauză.
În condițiile în care legiuitorul român nu a respectat recomandarea formulată de Curte la par. 60 din hotărârea I. T., în sensul înlocuirii taxei pe poluare cu o taxă rutieră anuală, achitată de proprietarii tuturor autovehiculelor care poluează, Legea nr. 9/2012 în forma modificată prin O.U.G. nr. 1/2012 este incompatibilă cu art. 110 Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene.
Discriminarea reținută este accentuată de faptul că în conformitate cu prevederile Legii nr. 9/2012, modificate prin O.U.G. nr. 1/2012, taxa pentru emisiile poluante nu este aplicabilă în continuare unor largi categorii de autovehicule (autovehiculele înmatriculate în România anterior datei de 1.01.2007; autovehiculele pentru care s-a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule/taxa pe poluare, chiar dacă aceste taxe au fost recuperate ulterior, în tot sau în parte, de la Statul Român).
Față de considerentele Hotărârii T., s-a reținut că art.110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Tribunalul a constatat că prezenta cauză nu diferă, sub aspectele analizate de Curtea Europeană de Justiție, de cauza deferită instanței de contencios european.
Taxa pe emisii poluante stabilită și impusă reclamantului în anul 2012 a fost calculată potrivit aceleiași formule de calcul cu aceea instituită prin Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 în varianta inițială, iar ulterior reluată prin Legea nr.9/2012 modificată prin OUG nr.1/2012
În concluzie, în condițiile impozitării discriminatorii a autovehiculelor, impozitare care favorizează autovehiculele second hand de pe piața internă, tribunalul a reținut caracterul întemeiat al acțiunii reclamantului și încălcarea art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
Având în vedere și prevederile art. 18 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, prima instanță a admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice A. la restituirea sumei de 5.406 lei, cu dobânzile aferente conform art.124 din Codul de procedură fiscală.
În baza art.1 alin.2 din Legea nr.9/2012, în conformitate cu care taxa se face venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, a admis cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu și a obligat chemata în garanție să plătească suma de 5.406 lei, și dobânzile aferente către pârâta Administrația Finanțelor Publice A..
În baza prevederilor art. 274 din Codul de procedură civilă, a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice la plata sumei de 39,3 lei, cheltuieli de judecată către reclamant.
Împotriva sentinței civile nr. 4342/26.10.2012 a Tribunalului A. a declarat recurs în termenul legal pârâta AFP A..
În motivarea recursului, pârâta a reiterat excepția inadmisibilității și prematurității acțiunii reclamantului, care nu a urmat procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, în sensul că nu a contestat în termenul de 30 de zile de la comunicare decizia de calcul a taxei pentru emisiile poluante.
Pe fond, a arătat că România, prin aprobarea Legii nr.9/2012 privind taxa pe emisiile poluante s-a aliniat tendinței internaționale de a fundamenta politica mediului pe principiul poluatorul plătește.
Pentru respectarea principiilor comunitare de impozitare și pentru stoparea încălcării Protocolului de Aderare la Uniunea Europeană de către România, au fost abrogate dispozițiile Codului fiscal care reglementau taxa specială pentru autoturisme și autovehicule și a fost adoptată Legea nr. 9/2012. Așa cum este reglementată de Legea nr. 9/2012, taxa pe emisiile poluante este temeinică și legală, drept pentru care pârâta a solicitat ca cererea reclamantului să fie respinsă ca neîntemeiată.
În drept, a invocat art. 304 pct. 9 C. pr. civ. și art. 3041 C. pr. civ.
Reclamantul a depus la dosar concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului pârâtei.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, precum și din oficiu conform art. 3041 și art. 306 alin. 2 C. pr. civ., față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Conform art. 137 alin 1 C. pr. civ., Curtea va analiza mai întâi excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului, pe care o va înlătura ca neîntemeiată.
Pârâta recurentă susține că reclamantul nu a îndeplinit cerința procedurii prealabile, în sensul că nu a formulat anterior sesizării instanței judecătorești contestație împotriva deciziei de calcul a taxei pentru emisiile poluante.
Excepția este neîntemeiată în primul rând pentru că reclamantul, prin acțiunea de față, nu a solicitat anularea deciziei de calcul
În al doilea rând, prin decizia nr. 24/14.11.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată asupra unui recurs în interesul legii, obligatorie pentru instanță conform art. 307 alin 4 C. pr. fiscală, s-a stabilit că „procedura de contestare prevăzută de art. 7 din OUG nr. 50/2008 raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin 1 lit d. din același cod”
Pe fondul cauzei, în mod corect prima instanță a reținut că discriminarea generată de OUG nr. 50/2008 între autoturismele second – hand achiziționate din țară și cele achiziționate dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene continuă să existe și în condițiile reglementate de Legea nr. 9/2012.
Art. 4 din Legea nr. 9/2012 prevede:
(1) Obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
OUG nr.1/2012 a stabilit că începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, se suspendă până la 1 ianuarie 2013 (art.1).
Art. 2 prevede că sumele achitate se restituie la cererea contribuabilului, adresată organului fiscal competent, în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
În continuare deci această taxa de poluare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, stat comunitar de la 01.01.2007, fiind perceputa exclusiv pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor in țară.
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu echivalent constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art.110 din Tratatul Comunității Europene, trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate sa fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare naționale și să nu producă efecte discriminatorii. Autovehiculele din categoriile vizate de Legea 9/2012 fac parte din categoria bunuri, și nu pot fi taxate numai pentru că au fost aduse dintr-un stat european.
Textul art.110 din Tratatul CE se referă la produsele provenind din alte state membre si supuse unor impozite interne, de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, ori Statul Român nu percepe taxa de poluare produselor naționale similare, respectiv pentru autovehiculele deja înmatriculate în România (second-hand) de aceeași categorie, cu ocazia vânzărilor ulterioare.
Curtea constată că taxa pentru emisiile poluante prelevată în condițiile Legii nr. 9/2012 este discriminatorie pentru că prin ea se descurajează punerea în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie, având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 alin 1 C. pr. civ., Curtea va respinge recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor A. împotriva sentinței civile nr. 4342/26.10.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A. împotriva sentinței civile nr. 4342/26.10.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
Obligă recurenta la plata către intimatul S. L. - F. a sumei de 496 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 24.04.2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
Rujița RAMBUFlorin ȘUIUGheorghe O.
GREFIER,
A. M. T.
Red. RR/ 08.05.2013
Teh. AMT/2 ex./13.05.2013
Instanța de fond: Tribunalul A. – jud. I. D.
| ← Anulare act emis de autorităţi publice locale. Decizia nr.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 9660/2013.... → |
|---|
