Anulare act emis de autorităţi publice locale. Decizia nr. 9946/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9946/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 23-10-2013 în dosarul nr. 2106/325/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOPERATOR 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ -28.02.2013
DECIZIA CIVILĂ NR. 9946
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 23.10.2013
PREȘEDINTE: M. C. D.
JUDECĂTOR: M. BACĂU
JUDECĂTOR:C. D. O.
GREFIER: G. S.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâții recurenți P. F. și P. C. împotriva sentinței civile nr. 3918/2012 pronunțată de Tribunalul T., în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamantul intimat T. A. și pârâtul intimat C. L. Remetea M. având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică de către grefier se prezintă avocat T. E. L. în reprezentarea pârâților recurenți P. F. și P. C. și avocat C. S. A. în reprezentarea pârâtului intimat C. L. Remetea M., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care reprezentanta pârâților recurenți depune la dosar împuternicire avocațială, dovada achitării taxei de timbru și timbru judiciar și cerere de suspendare, solicitând suspendarea prezentei cauze având în vedere că pe rolul Judecătoriei Timișoara se află dosarul nr._/325/2013 privind pe reclamanții P. F. și P. C. în contradictoriu cu pârâții T. A. ș.a. în care s-a cerut constatarea nulității absolute parțiale a Titlului de proprietate nr. 4260/98/29.09.1993. In această cauză instanța a dispus suspendarea judecării până la soluționarea prezentei cauze, soluție atacată cu recurs de reclamanți, care în prezent se află pe rolul Tribunalului T..
Reprezentanta pârâtului intimat depune la dosar împuternicire avocațială și arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea cererii de suspendare.
În deliberare, Curtea respinge cererea de suspendare formulată de reprezentanta pârâților recurenți.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta pârâților recurenți solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtului intimat lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al prezentei cauze.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin Sentința Civilă nr. 3918/2012 Tribunalul T. a admis acțiunea formulată de reclamantul T. A., în contradictoriu cu parații P. F., P. C. și C. L. Remetea M. și a dispus anularea HCL Remetea M. nr.13/20.02.2009.
Pentru a hotărî astfel Tribunalul a reținut că prin HCL Remetea M. nr.13/20.02.2009 s-a dispus anularea titlului de proprietate nr.4260/98/29.09.1993 cu privire la terenul intravilan în suprafață de 3000 mp acordat reclamantului T. A. în localitatea Ianova, atribuirea în proprietate a terenului înscris în CF nr.2553 Ianova, nr.top.265-266, în suprafață de 3165 mp pârâților P. F. și P. C., proprietari ai construcției dobândite în temeiul Legii nr.112/1995 și înscrierea dreptului de proprietate al pârâților în CF.
Întrucât prin adresa nr.4022/S4/17.03.2009 a Instituției Prefectului jud. T. s-a solicitat Consiliului L. Remetea M. revocarea acestei hotărâri, a fost adoptată HCL nr.22/14.04.2009 prin care s-a revocat HCL Remetea M. nr.13/20.02.2009. Prin sentința civilă nr.575/07.04.2010 a Tribunalului T. a fost admisă acțiunea pârâților P. și s-a dispus anularea HCL nr.22/14.04.2009 reținându-se că acesta nu mai putea fi revocat de către autoritatea publică emitentă câtă vreme a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice.
Potrivit art. 2 alin.1 lit. c din Legea nr.554/2004 actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, iar conform art.1 alin.6 din Legea nr.554/2004 autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanței anularea acestuia, în situația în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice. Din aceste texte de lege rezultă principiul revocabilității actelor administrative unilaterale, principiu inaplicabil în situația în care actul administrativ a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice, precum și în cazul actelor administrative care au dat naștere unor drepturi subiective garantate de lege prin stabilitate, respectiv acte prin care s-a constituit sau reconstituit un drept de proprietate privată.
Totodată, art. III din Legea nr.169/1997 stabilește procedura de urmat pentru constatarea nulității absolute a actelor emise cu încălcarea legilor fondului funciar, deci și a titlurilor de proprietate eliberate de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, prevăzând expres și limitativ motivele și persoanele care pot solicita anularea actelor emise cu încălcarea prevederilor legilor fondului funciar. Astfel, nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și de alte persoane care justifică un interes legitim, iar soluționarea cererilor este de competența instanțelor judecătorești de drept comun.
Tribunalul a constatat că în speță, contrar dispozițiilor legale enunțate anterior, pârâtul C. L. Remetea M. a dispus prin HCL nr.13/20.02.2009 anularea titlului de proprietate emis în anul 1993 în favoarea reclamantului, fără a avea posibilitatea revocării acestui act al cărui emitent este Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor T., act care a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice, respectiv a dat naștere unui drept de proprietate privată în favoarea reclamantului T. A. și pentru a cărui anulare legea stabilește expres o anumită procedură.
În aceste condiții, tribunalul a apreciat că HCL nr.13/20.02.2009 a fost adoptată cu încălcarea prevederilor legilor fondului funciar, unica modalitate de anulare a titlului de proprietate nr.4260/98/29.09.1993 fiind promovarea unei acțiuni în justiție conform art. III din Legea nr.169/1997. Ca o consecință firească a anulării art.1 din HCL nr.13/2009, au fost anulate și celelalte articole din hotărâre, C. L. Remetea M. neputând dispune de un teren aflat în proprietatea unei alte persoane.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții recurenți P. F. și P. C. solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca netemeinică și nelegală cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare arată că, prin HCL nr. 13/20.02.2009 s-a dispus atribuirea în proprietatea recurenților terenului aferent locuinței cumpărate, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 112/1995. Această hotărârea a fost revocată, prin HCL nr. 22/14.04.2009. Ulterior prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, respectiv Sentința civilă nr. 575/07.04.2010 pronunțată de Tribunalul T., în dosar nr._, a fost anulată HCL nr. 22/14.04.2009, astfel că HCL nr. 13/20.02.2009 este în ființă.
În susținerea excepției de inadmisibilitate învederează instanței de judecată, faptul că, în speță, fiind contestat un act administrativ individual adresat altui subiect de drept, în temeiul dispozițiilor art. 7 alin. 3) și 7) din Legea nr. 554/2004, reclamantul, ca persoană vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, trebuia să formuleze plângerea prealabilă adresată organului administrativ emitent. Această plângere trebuia formulată într-un termen de 6 luni de zile, de la data la care a luat cunoștință de existența actului, pe orice cale, dar fără a depăși termenul de 6 luni de zile de la data emiterii actului, acest din urmă termen fiind un termen de prescripție.
Se arată că, în speță, reclamantul intimat nu a efectuat, nici până în prezent, plângerea prealabilă, prevăzută de norma legală anterior menționată, adresându-se prin cererea sa, direct instanței de judecată. Pe cale de consecință, nefiind îndeplinită procedura prealabilă administrativă obligatorie, acțiunea pendinte este inadmisibilă.
Se susține că, în mod nelegal a statuat instanța de fond faptul că nu era necesară procedura prealabilă, întrucât hotărârea a fost revocată de autoritatea emitentă, revocare anulată de instanțele de judecată. Norma legală impune ca obligatoriu efectuarea acestei proceduri prealabile, ori unde legea nu distinge, prin instituirea unei excepții de la regulă, nici părțile și nici judecătorul nu pot distinge.
Pe fondul pricinii, învederează faptul că, hotărârea atacată, este temeinică și legală, a produs efecte juridice, intrând în circuitul civil. în mod vădit acest act administrativ este emis în aplicarea Legii nr. 112/1995, întrucât terenul atribuit în proprietate este terenul aferent locuinței cumpărate de subsemnații, ca urmare a actului normativ menționat. Terenul fiind aferent unei locuințe și fiind situat în intravilanul localității nu putea și nu poate face obiectul legilor reparatorii în domeniul fondului funciar, pentru că aceste acte normative reglementează doar situația terenurilor agricole, forestiere etc. situate în extravilanul localităților, conform art. 8 alin. 1, 15,16,18,33 din Legea 18/1991 și art. 34 din Legea nr. 1/2000.
Instanța de fond s-a mărginit la a considera că în situația existenței unui titlu de proprietate emis în favoarea reclamantului, implicit hotărârea atacată este nulă, pronunțând o soluție vădit nelegală, pe o aparență în drept, fără a analiza legalitatea sau nelegalitatea dreptului constituit în favoarea noastră.
Arată că este vădit în speță faptul că terenul intravilan, aferent casei de locuit cumpărate în temeiul Legii 112/1995 nu poate constitui obiectul unei drept de proprietate constituit în temeiul legilor fondului funciar. Tocmai acest aspect esențial a fost omis de instanța de fond.
Se învederează faptul că s-a contestat titlul de proprietate al reclamantului intimat, acțiunea fiind pe rolul instanțelor specializate de fond funciar, astfel că în ipoteza anulării acestuia prin hotărâre judecătorească, soluția pronunțată de instanța de fond în prezenta cauză ar fi contrarie.
Legal citați, pârâții intimați nu au formulat întâmpinare.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 3041 Codul de procedură civilă, Curtea reține că nu exista nici un motiv de modificare sau casare a hotărârii primei instanțe, recursul fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Referitor la inadmisibilitatea acțiunii pe motiv că nu a fost formulată plângere prealabilă, cf. art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Curtea constată că instanța de fond a procedat legal reținând că acțiunea este admisibilă și nu e caz de promovare a unei plângeri administrative care să vizeze revocarea actului contestat în condițiile în care acest act a intrat în circuitul civil și nu mai poate fi revocat (cf. art. 1 al. 6 din Legea nr. 554/2004).
Referitor la fondul pricinii, prima instanță a procedat de asemenea legal deoarece emitentul actului, C. L. al comunei Remetea M., nu avea competența de a anula titluri de proprietate, pentru considerentele legal expuse corect de Tribunalul T..
Or, competența emitentului unui act administrativ ține de condițiile de legalitate ale actului iar nerespectarea lor atrage nulitatea acestuia.
Așa fiind, văzând că sentința Tribunalului este legală și temeinică Curtea, în temeiul art. 312 Codul de procedură civilă, va respinge recursul.
Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenții P. F. și P. C. împotriva sentinței civile nr. 3918/2012 pronunțată de Tribunalul T..
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.10.2013.
PREȘEDINTE, pentru JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. C. D. M. BACĂU, C. D. O.
aflată în C.O. semnează
președinte C.A.T.
prof. univ. dr. L. B.
GREFIER,
G. S.
Red. C.D.O. – 03.02.2014
Tehnored. G.S. – 03.02.2014
2 expl/SM
Prima instanță – Tribunalul T.
Judecător – R. N.
| ← Pretentii. Decizia nr. 4342/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2739/2013.... → |
|---|
