Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 28/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 28/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 28-10-2013 în dosarul nr. 608/30/2013
DECIZIA CIVILĂ NR._/R
Ședința publică de la data de 28 octombrie 2013
Președinte: dr. A. C. B. |
Judecător: dr. P. M. |
Judecător: R. S. |
Grefier: M. O. |
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TIMIȘOARA împotriva Sentinței civile nr. 2106/13 mai 2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant ., având ca obiect - contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-reclamant . prin avocat P. F. M., lipsind recurenta-pârâtă.
Procedură de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că, prin serviciul registratură, la data de 21.10.2013 s-a depus întâmpinare de către intimatul-reclamant ., după care:
Intimatul-reclamant . prin avocat arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Intimatul-reclamant . prin avocat solicită respingerea recursului. Solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului:
La data de 29.10.2008 reclamantul . a solicitat calcularea taxei în vederea primei înmatriculări în România a unui autovehicul înmatriculat anterior într-un stat membru al Uniunii Europene.
La data de 30.10.2008 s-a emis decizia de calcul a taxei; potrivit deciziei, aceasta reprezintă titlu de creanță și constituie înștiințare de plată.
La data de 03.11.2008 reclamantul a achitat taxa.
La data de 28.12.2012 reclamantul a formulat prezenta acțiune, solicitând restituirea taxei ca fiind prelevată cu încălcarea normelor de drept comunitar.
Prin Sentința civilă nr. 2106/13 mai 2013 pronunțată de Tribunalul T. s-a admis cererea astfel formulată, reținându-se neconformitatea normei interne – O.U.G. nr. 50/2008– cu norma comunitară – art. 110 TFUE, dat fiind că taxa se aplică doar ca urmare a achizițiilor intracomunitare și deci este o taxă cu echivalent taxelor vamale la import.
S-a reținut totodată obligația autorității de a plăti reclamantului dobânda fiscală aferentă sumei încasate, de la data plății taxei și până la data restituirii.
Împotriva sentinței a declarat recurs ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TIMIȘOARA, solicitându-se modificarea hotărârii și respingerea acțiunii.
Criticile au vizat reținerea greșită a calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice, în condițiile în care beneficiarul taxei este Administrația Fondului pentru Mediu; s-a contestat de asemenea raționamentul primei instanțe cât privește încălcarea, prin norma internă, a dispozițiilor comunitare; s-a susținut de către recurentă că, contrar celor reținute de prima instanță, dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008 sunt conforme principiilor comunitare; noul act normativ – Legea nr. 9/2012 - stabilește criterii de percepere a taxei raportându-se la destinația vehiculului, și nu la proveniența acestuia; în mod greșit prima instanță s-a raportat la considerentele Hotărârii pronunțate în cauza C-402/09 I. T., întrucât aceasta nu se referă la noua reglementare, în vigoare în prezent, astfel că această hotărâre este „caducă”; mai mult, prin . Legii nr. 9/2012, reclamantul avea dreptul de a solicita restituirea sumei achitate conform art. 12 din acest act normativ.
Analizând recursul formulat, văzând și dispozițiile art. 304 ind. 1 C.proc.civ., Curtea reține:
Norma internă, în forma în vigoare la data prelevării taxei, condiționa înmatricularea pentru prima dată în România a unui autovehicul de plata taxei prevăzute de O.U.G. nr. 50/2008. Deși reglementată în aplicarea principiului „poluatorul plătește”, taxa nu era necesară în cazul transferurilor de proprietate intervenite cu privire la autovehicule rulate, cu aceleași specificații tehnice, însă achiziționate de pe piața internă. Acesta este motivul pentru care Curtea Europeană de Justiție a constatat încălcarea art. 110 TFUE: cum tratatul interzice taxele vamale la import și la export, precum și taxele cu efect echivalent, art. 110 TFUE ar fi lipsit de conținut dacă produsele străine ar putea fi supuse unui regim fiscal mai sever față de produsele interne ulterior traversării frontierei statului membru a acestor produse, dezavantajându-se prin acest procedeu produsele importate aflate în raport de concurență cu produsele indigene; art. 110 TFUE impune o neutralitate totală a fiscalității interne în ceea ce privește produsele naționale și cele importate (CJUE, cauzele reunite C-2/62 și C-3/62, Comisia c. Belgia și Luxemburg; CJUE, cauzele C-393/04 și 41/05 Air Liquide Industries Belgium SA c. Ville de Seraing and Province de Liege).
Dreptul comunitar nu interzice per se folosirea politicii fiscale pentru a atinge scopuri sociale, cu condiția însă ca respectiva sarcină fiscală să se bazeze pe un criteriu obiectiv, să nu fie discriminatorie și să nu aibă un caracter protecționist (CJUE, C-421/97, Yves Tarantik c. Direction des services fiscaux de Seine-. class="hotbodytext"> Or, potrivit reglementării interne, aplicabile până la data de 01.01.2013, cu ocazia achiziționării unui autovehicul second-hand deja înmatriculat în România (produs național în sensul art. 110 TFUE) dobânditorul nu era obligat la suportarea taxei, în timp ce pentru ipoteza în care problema s-ar pune în raport de un autovehicul de ocazie importat (produs al altui stat membru în accepțiunea art. 110 TFUE) în vederea punerii sale în circulație în România, respectiva sarcină fiscală prevăzută de normele dreptului intern se aplica. În consecință, astfel cum în mod corect a reținut Tribunalul T., taxa prelevată reclamantului este contrară art. 110 TFUE, întrucât regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în România, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Se observă totodată că, prelevând o taxă contrară dispozițiilor art. 110 TFUE, statul român este obligat la restituirea taxei cu dobânda legală de la data încasării acesteia, întrucât, astfel cum a statuat CJUE (Hotărârea Curții din data de 6 iulie 1995, dată în cauza C-62/93 - BP Soupergaz Anonimos Etairia Geniki Emporiki-Viomichaniki kai Antiprossopeion împotriva Statului elen), un stat membru nu poate profita, iar contribuabilul nu poate suferi o pierdere, ca urmare a aplicării unei dispoziții fiscale naționale incompatibile cu dreptul european.
Regulile privind rambursarea sumelor prelevate cu încălcarea dreptului comunitar sunt într-adevăr regulile naționale, însă norma internă trebuie să respecte principiul echivalenței – ceea ce înseamnă că pentru cererile de rambursare bazate pe încălcarea dreptului european nu pot fi instituite condiții mai puțin favorabile decât pentru cererile similare bazate pe încălcarea dreptului național, și principiul efectivității – regulile naționale nu trebuie să facă excesiv de dificil sau practic imposibil exercițiul drepturilor conferite de dreptul european.
Autoritățile fiscale naționale nu pot invoca culpa contribuabililor care nu au apelat la un remediu național ineficient în condițiile în care ele însele sunt culpabile pentru aplicarea unor reguli naționale incompatibile cu dreptul european.
Fiind de notorietate refuzul autorităților de a restitui taxa invocându-se compatibilitatea normei interne – astfel cum de altfel s-a susținut și prin cererea de recurs, demersul administrativ pretins a fi urmat de către contribuabil era, previzibil, ineficient. În consecință, nu subzistă în sarcina contribuabilului obligația prevăzută de legea internă - de a finaliza, prealabil sesizării instanței, o procedură administrativă ce ar permite restituirea (parțială) a taxei fără sesizarea instanțelor de judecată.
Pentru aceste considerente, reținând că Sentința civilă nr. 2106/13 mai 2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ este temeinică și legală sub aspectul criticilor formulate, în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ. rap. art. 304 ind. 1 C.proc.civ urmează a fi respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TIMIȘOARA.
În temeiul dispozițiilor art. 274 C.proc.civ., reținând culpa procesuală a recurentei-pârâte ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TIMIȘOARA, urmează a fi obligată aceasta la plata cheltuielilor de judecată avansate de intimatul-reclamant ., în cuantum de 450,00 lei reprezentând onorariu avocațial – chitanța fiscală nr. 125/16.10.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TIMIȘOARA împotriva Sentinței Civile nr. 2106/13 mai 2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant ..
Obligă recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TIMIȘOARA la plata cheltuielilor de judecată avansate în recurs de intimatul-reclamant ., în cuantum de 450,00 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 octombrie 2013.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
dr. A. C. B. | dr. P. M. | R. S. |
Grefier, | ||
M. O. | ||
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 537/2013. Curtea de Apel... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4126/2013.... → |
|---|
