Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4560/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4560/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 29-05-2013 în dosarul nr. 5065/115/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOPERATOR 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ -29.03.2013
DECIZIA CIVILĂ NR. 4560
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 29 05 2013
PREȘEDINTE: M. C. D.
JUDECĂTOR: M. BACĂU
JUDECĂTOR:C. D. O.
GREFIER: G. S.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta recurentă Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. în reprezentarea Administrația Finanțelor Publice Reșița împotriva sentinței civile nr.1510/19.11.2012, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamantul intimat C. L. și chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu București, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică de către grefier se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care se constată depuse la dosar prin registratura instanței, înscrisuri în dovedirea calității de reprezentant din partea pârâtei recurente precum și întâmpinare și înscrisuri din parte reclamantului intimat.
Văzând lipsa părților și constatând că la dosar a fost promovată cerere de judecare în lipsă conform prevederilor art. 242 Cod procedură civilă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C.-S. la data de 29.08.2012 sub nr._ reclamantul C. L. a chemat în judecată pe pârâta DGFP C.-S. și Administrația Finanțelor Publice Reșița, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei, în temeiul art.117 alin.1 lit.a și d din Codul de procedură fiscală, la restituirea taxelor de poluare pentru autoturisme și autovehicule în cuantum de 1051 lei și, respectiv, 3504 și la plata dobânzilor legale aferente calculate până la data plății efective a sumelor solicitate, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 1510/19.11.2012, pronunțată în dosar nr._ Tribunalul C.-S. a respins excepția neîndeplinirii procedurii prealabile administrative și excepția tardivității formulării procedurii prealabile administrative invocate de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Reșița prin întâmpinare, a admis acțiunea formulată de către reclamantul C. L. în contradictoriu cu pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. - Administrația Finanțelor Publice Reșița, a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de1051 lei și, respectiv, suma de 3504 lei, reprezentând taxă de poluare și a dobânzii aferente calculate din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la data de 07.08.2012 până la data plății efective a taxei pe poluare, a admis cererea de chemare în garanție a Administrației F. de Mediu, a obligat chemata în garanție să restituie pârâtei suma de 1051 lei și, respectiv, suma de 3504 lei, achitată cu titlu de taxă de poluare cât și dobânda legală aferentă, calculată potrivit art.124 Cod procedură fiscală, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 578,80 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărârii a declarat recurs pârâta recurentă Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. în numele Administrației Finanțelor Reșița solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței civile recurate ca fiind netemeinică și nelegală, respingerea acțiunii reclamantului ca inadmisibilă având în vedere neîndeplinirea procedurii prealabile administrative, respingerea acțiunii reclamantei având în vedere tardivitatea formulării plângerii prealabile administrative, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
În motivate critică hotărârea primei instanțe ca fiind netemeinică și nelegală.
Cu privire la excepția neîndeplinirii procedurii prealabile administrative învederează că reclamantul nu a formulat contestație împotriva actului administrativ atacat în cauză, respectiv decizia de calcul a taxei de poluare, solicitând instanței să respingă acțiunea reclamantului ca inadmisibilă, având în vedere lipsa procedurii prealabile administrative.
De asemenea arată că în cazul în care instanța înțelege că reclamantul a efectuat procedura prealabilă, aceasta este tardivă raportat la emiterea deciziei de calcul a taxei de poluare și a plății taxei de poluare, fiind în afara termenului de 30 de zile stabilit prin art.207 alin.1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală.
Pe fondul cauzei arată, în esență, că taxa de poluare a fost calculată în temeiul O.U.G.nr.50/2008 care a fost adoptată cu respectarea legislației Uniunii Europene.
Precizează că taxa achitată de reclamant este temeinică, legală și în conformitate cu normele comunitare, ea neputând fi restituită nici la cerere, nici în alt mod, fiind întrunite toate condițiile funcționalității și legalității ei, drept pentru care solicită ca cererea reclamantului să fie respinsă ca neîntemeiată.
A decide altfel, ar însemna ca tocmai prin hotărârea pronunțată instanța să încalce normele comunitare, această taxă existând în mod legal în alte 16 state comunitare (Germania, Italia, Franța, etc.), și mai mult, ar însemna o îngrădire a politicii fiscale a statelor comunitare, sens în care invocă art.1 alin.2 din Primul Protocol Adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale .
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către recurentă cât și în conformitate cu dispozițiile art.3041 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Taxa plătită de reclamantul intimat a fost calculată în temeiul O.U.G. nr. 50/2008.
Raportat la dispozițiile acestei ordonanțe, taxa este legală. În schimb, ea încalcă dispozițiile art. 110 din Tratatul privind funcționarea U.E. (pe scurt, T.F.U.E.; fostul art. 90 din TCE, menționat în cuprinsul sentinței recurate) așa cum este el interpretat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene (C.J.C.U.E.).
Potrivit art. 110 din T.F.U.E., niciun stat membru nu poate impune, direct sau indirect, asupra produselor provenind din alte state membre, impozite sau taxe interne care nu sunt percepute, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Prin Hotărârea din 07.04.2011 pronunțată în dosar nr. C-402/09 (cauza T. vs. România) C.J.C.U.E. stabilește că „Art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceiași vechime și aceiași uzură de pe piața națională”.
Or, O.U.G. nr. 50/2008 stabilește o taxă care se aplică cu ocazia primei înmatriculări în România a unor autovehicule, inclusiv a celor de ocazie cumpărate din alte state membre U.E., fără să stabilească o taxă pentru autovehiculele de ocazie având aceiași vechime și aceiași uzură, aflate deja în circulație pe teritoriul României la data instituirii taxei (și pentru care, deci, nu s-a plătit taxa). Procedând astfel, Statul român descurajează cumpărarea de autovehicule de ocazie din alte state membre ale U.E. prin faptul că face să fie mai avantajoasă cumpărarea autovehiculelor de ocazie similare, ca vechime și uzură, deja înmatriculate pe teritoriul României.
În consecință, instanța este chemată să stabilească dacă O.U.G. nr. 50/2008, încălcând art. 110 din T.F.U.E., mai poate constitui bază legală pentru taxa plătită de reclamant.
Cu privire la această chestiune, Curtea reține următoarele:
Prin Legea nr. 157/2005 România a ratificat tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană.
Efectele acestei ratificări sunt reglementate de art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare iar potrivit alin. 4, Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.
Așadar, în măsura în care există neconcordanță între legea internă, în speță O.U.G. nr. 50/2008, și T.F.U.E., instanțele române vor aplica cu prioritate legislația comunitară, ceea ce tribunalul a și făcut.
Consecința este aceea că, dincolo de orice considerente legate de aplicarea legii române (legate de lipsa procedurii prealabile, de tardivitatea ei sau, pe fondul pricinii, de aplicarea O.U.G. nr. 50/2008) taxa este nelegală raportat la art. 110 din T.F.U.E., așa cum este el interpretat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, motiv pentru care în mod justificat a fost restituită de prima instanță.
În ce privește art. 12 din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, Curtea constată că nu este incidentă în cauză deoarece se aplică doar taxelor percepute în temeiul O.U.G. nr. 50/2008 care nu încalcă art. 110 din T.F.U.E. (nu orice taxă percepută în temeiul O.U.G. nr. 50/2008 încalcă tratatul; spre ex., taxele pentru autoturisme noi sau cele pentru autoturisme second-hand înmatriculate în state care nu sunt membre U.E.). Interpretarea prevederilor art. 12 din Legea nr. 9/2012 în sensul că s-ar aplica tuturor taxelor percepute în temeiul O.U.G. nr. 50/2008 ar fi contrară legislației europene amintite deoarece taxa plătită de reclamant nu a încălcat art. 110 din T.F.U.E. datorită cuantumului ei ci datorită împrejurării că a fost instituită în mod discriminatoriu.
De asemenea, taxa fiind nelegal percepută, Tribunalul a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 124 Cod procedură fiscală referitor la dobânda fiscală.
Așa fiind, Curtea văzând că soluția Tribunalului este legală și temeinică, în temeiul art. 315 Cod procedură civilă, va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenții Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. și Administrația Finanțelor Publice Reșița împotriva sentinței civile nr. 1510/2012 pronunțată de Tribunalul C.-S..
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29.05.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. C. D. M. BACĂU C. D. O.
GREFIER,
G. S.
Red. C.D.O. – 28.06.2013
Tehnored. G.S. – 28.06.2013
2 expl/SM
Prima instanță – Tribunalul C.-S.
Judecător – L. T.
| ← Pretentii. Decizia nr. 4339/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1314/2013.... → |
|---|
