Obligaţia de a face. Decizia nr. 2522/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2522/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 17-04-2013 în dosarul nr. 967/115/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ – 07.09.2012
DECIZIA CIVILĂ NR.2522
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 17.04.2013
PREȘEDINTE:M. BACĂU
JUDECĂTOR:C. D. O.
JUDECĂTOR:M. C. D.
GREFIER:M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta Instituția P. – Județul C.-S., Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor C.-S., împotriva sentinței civile nr.867/29.06.2012, pronunțată în dosarul nr._, al Tribunalului C.-S., în contradictoriu cu reclamantul – intimat B. M., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, și văzând că s-a solicitat judecarea cauzei potrivit dispozițiilor art.242 pct.2 Cod procedură civilă, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului C.-S. la data de 15.02.2012, sub nr. de dosar_, reclamantul B. M. a chemat în judecată pârâta Instituția P. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor C.-S., solicitând obligarea pârâtului la înmatricularea autoturismului marca Ford Escort, fără plata taxei de poluare prevăzută de legislația în vigoare; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr.867/29.06.2012 pronunțată în dosar nr._ Tribunalul C.-S. a admis acțiunea reclamantului B. M. în contradictoriu cu pârâta Instituția P. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor C.-S..
A obligat pârâtul să înmatriculeze autovehiculul marca Ford Escort, proprietatea reclamantului, fără plata taxei pe poluare, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul B. M. este proprietarul autovehiculului marca Ford Escort, după cum rezultă din contractele de vânzare – cumpărare depuse la dosarul cauzei (fila 6,8,24,25 dosar).
Autovehiculul în cauză a fost înmatriculat, pentru prima oară, într-un stat membru al Uniunii Europene, în data de 27.06.1995, potrivit certificatului de înmatriculare nr. A_ (fila 12 și 23 dosar).
Reclamantul, prin cererea din data de 27.12.2011, a solicitat pârâtului Instituția P. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor C.-S., înmatricularea autovehiculului fără plata taxei de poluare (fila 7 și 9 dosar).
Pârâtul a comunicat reclamantului că nu poate da curs solicitării acestuia, întrucât dispozițiile art. 4 lit. a) din O.U.G. nr. 50/2008, cu modificările ulterioare, prevăd obligativitatea plății taxei de poluare cu ocazia primei înmatriculări în România (fila 10 dosar).
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 1 teza a doua din Legea nr. 554/2004, obiectul unei acțiuni în contencios administrativ poate fi reprezentat nu numai de solicitarea anulării unui act administrativ, ci și de cenzurarea refuzului nejustificat de soluționare a unei cereri.
În condițiile în care particularul de adresează unei autorități publice cu o solicitare, așa cum este cazul în speța de față, refuzul acestei autorități de a da curs cererii formulate îl îndrituiește pe solicitant să se adreseze instanței de judecată, căci legea învestește instanța cu posibilitatea cenzurării refuzului de a soluționa o cerere, dacă acesta din urmă este nejustificat.
Problema dedusă judecății constă în a elucida, în raport de datele speței, dacă taxa instituită prin O.U.G. nr. 50/2008 contravine art. 110 paragraful 1 din Tratatul de Funcționare al Uniunii Europene (ex. - art. 90 din Tratatul Comunității Europene), urmând ca analiza acestor prevederi să aibă în vedere și dispozițiile art. 11 și art. 148 din Constituția României, precum și jurisprudența Curții Europene de Justiție.
Textul art. 4 lit. a) din O.U.G. nr. 50/2008 care prevede obligativitatea plății taxei de poluare cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, nu face distincție între autovehiculele produse în România și cele produse în afara acesteia și nici între autovehiculele noi și cele second – hand.
Pentru corecta interpretare a O.U.G. nr. 50/2008, în sensul identificării intenției legiuitorului se impune utilizarea metodei teleologice a dispozițiilor legale.
În expunerea de motive a proiectului de lege pentru aprobarea O.U.G. nr. 50/2008 este menționat expres faptul că dacă nu s-ar fi promovat acest act normativ, o consecință ar fi fost facilitarea intrării în țară a unui număr foarte mare de autovehicule second – hand cu vechime de peste 10 ani, care ar fi fost achiziționate datorită prețului foarte mic.
Ca atare, s-a dorit ca taxa de poluare, al cărui scop este, în principiu, corect, respectiv ,,poluatorul plătește“, să aibă ca efect imediat diminuarea introducerii în România, a unor autoturisme second hand deja înmatriculate într-un stat membru din Uniunea Europeană.
Întrucât începând cu data de 01.01.2007 România este stat membru al Uniunii Europene, dispozițiile dreptului european au prioritate față de dreptul național, în virtutea principiului supremației dreptului european.
Conform acestui principiu, orice normă europeană are forța juridică superioară normelor naționale, chiar și în situația în care acestea au fost adoptate ulterior normei europene, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei europene. În acest sens sunt și prevederile constituționale naționale ale art. 11 și art. 148 și jurisprudența constantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene.
Dispozițiile art. 110 paragraful 1 (ex. - art. 90 din T.C.E.) din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene prevăd că niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Scopul general al art. 110 paragraful 1 din T.F.U.E. este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor, interzicându-se discriminarea fiscală între produsele similare importate și cele provenind de pe piața internă.
Examinând dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008, cu modificările ulterioare, sub aspectul compatibilității acestora cu cele ale art. 110 paragraful 1 din T.F.U.E., rezultă că pentru un autovehicul produs în România sau în alte state membre U.E. nu se percepe, la o nouă înmatriculare, taxa pe poluare, dacă acesta a fost anterior înmatriculat în România sau într-un alt stat din Uniunea Europeană. Această taxă se percepe însă pentru autovehiculele produse în România sau într-un alt stat membru U.E., dacă sunt înmatriculate pentru prima dată în România.
Prin urmare, tribunalul a reținut că taxa pe poluare reglementată de O.U.G. nr. 50/2008 este contrară dispozițiilor art. 110 paragraful 1 din Tratat, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a autovehiculelor second – hand deja înmatriculate într-un alt stat din Uniunea Europeană, precum cel din speța de față, prin discriminarea fiscală aplicată produselor importate de natură similară ce cele provenind de pe piața națională.
Fiind sesizată cu privire la compatibilitatea reglementărilor instituite prin O.U.G. nr. 50/2008 cu dreptul european, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, prin hotărârea dată în 07.04.2011 în cauza C-402/09, s-a pronunțat în sensul că taxa pe poluare este contrară dreptului european, respectiv dispozițiilor art. 110 din T.F.U.E.
Potrivit jurisprudenței constante a C.J.U.E., contribuabilii au dreptul la rambursarea impozitelor și taxelor prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european (afacerea 199/82 San Giorgio, afacerile reunite C- 441/98 și C-442/98 Michailidis etc.), în cazul în care o asemenea taxă a fost achitată în condițiile O.U.G. nr. 50/2008. Rațiunea acestui drept constă în faptul că un stat membru al U.E. nu poate profita, iar contribuabilul nu poate suferi o pierdere, ca urmare a aplicării unei dispoziții fiscale naționale, incompatibile cu cele din dreptul european.
În conformitate cu prevederile art. 148 alin. 2 din Constituția României, tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 110 paragraful 1 din T.F.U.E. în speța de față, fiind admis în unanimitate, atât în practica juridică internă cât și în practica C.J.U.E., că dispozițiile mai sus menționate din T.F.U.E. produc efecte directe și, ca atare, creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre U.E. trebuie să le protejeze.
Prin prisma argumentelor mai sus enunțate, judecătorul național, ca prim judecător european, are competența, în situația în care dă efect direct dispozițiilor art. 110 paragraful 1 din T.F.U.E., să aplice procedurile naționale de așa manieră încât drepturile prevăzute în tratatul U.E. să fie integral și efectiv protejate.
Obligația de a aplica prioritar dreptul european nu este opozabilă numai jurisdicțiilor, ci și executivului, instituțiilor și autorităților componente ale acestuia, cum este și instituția pârâtului în cauză.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, stabilind, prin decizia nr. 24/2011 că acțiunea având ca obiect obligarea instituției prefectului, prin serviciul de specialitate, la înmatricularea autovehiculelor secon – hand achiziționate dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene fără plata taxei de poluare, prevăzută de O.U.G. nr. 50/2008, este admisibilă.
Tribunalul a înlăturat, ca nefondată, susținerea pârâtului referitoare la aplicabilitatea dispozițiilor Legii nr. 9/2012, având în vedere că la data formulării cererii reclamantului și a emiterii răspunsului la această solicitare, legea nu era în vigoare, astfel că dispozițiile acesteia nu sunt incidente în speța de față.
Pentru motivele enunțate, tribunalul a reținut că adresa nr. RS01/04.01.2012 reprezintă un refuz nejustificat al pârâtului de a soluționa solicitarea reclamantului și, pe cale de consecință, tribunalul a constatat că acțiunea reclamantului este întemeiată.
Față de considerentele de fapt și de drept enunțate anterior, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, tribunalul a admis acțiunea reclamantului B. M. în contradictoriu cu pârâta Instituția P. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor C.-S. și a obligat pârâtul să înmatriculeze autovehiculul marca Ford Escort, proprietatea reclamantului, fără plata taxei pe poluare, fără cheltuieli de judecată, nesolicitate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Instituția P. – Județul C.-S., Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor C.-S., solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În motivarea recursului s-a arătat că, în mod netemeinic și nelegal, Tribunalul C.-S. a dispus obligarea sa la înmatricularea autovehiculului sus-menționat în lipsa verificării îndeplinirii tuturor condițiilor prevăzute de legislația în materie.
Astfel, conform dispozițiilor art.11 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înmatricularea autovehiculelor este o obligație pentru punerea în circulație a acestora și are ca scop asigurarea siguranței circulației și protecția mediului. Solicitanții unei operațiuni de înmatriculare a unui vehicul în evidențele autorităților competente, potrivit legii, trebuie să facă dovada, pe lângă plata taxei de poluare, și a certificării autenticității vehiculului de către Registrul Auto Român, în condițiile stabilite prin ordin comun al ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului și al ministrului administrației și internelor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. „Certificarea autenticității vehiculului conține și atestarea faptului că acesta nu figurează în baza de date ca fiind furat".
De asemenea, conform acelorași dispoziții legale, solicitanții unei operațiuni de înmatriculare a unui vehicul, trebuie să facă dovada efectuării inspecției tehnice periodice și a asigurării obligatorii de răspundere civilă.
Totodată, art.19 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prevede că. „procedura înmatriculării. înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor se stabilesc prin ordin al ministrului administrației și internelor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I."
Documentele pe care trebuie să le anexeze solicitantul la cererea de înmatriculare a autovehiculului sunt expres prevăzute de art.7 alin.(l) lit. a) - n) din Ordinul M.A.I. nr. 1501/2006, respectiv: cererea solicitantului; fișa de înmatriculare a vehiculului, al cărei model este stabilit conform reglementărilor legale, completată cu datele proprietarului și având viza organului fiscal competent al autorității administrației publice locale; cartea de identitate a vehiculului, în original și în copie; documentul care atestă dreptul de proprietate al solicitantului asupra autovehiculului. în original și în copie; actul de identitate al solicitantului, în original și în copie; dovada efectuării inspecției tehnice periodice, în termenul de valabilitate a acesteia, cu excepția autovehiculelor și remorcilor noi; copia documentului de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de circulație, în termenul de valabilitate a acesteia; dovada efectuării formalităților vamale de import definitiv sau temporar pentru înmatricularea temporară, în cazul autovehiculelor și al remorcilor dobândite din străinătate, în cazurile prevăzute de lege, în original sau copie legalizată a acesteia; dovada plății taxei de înmatriculare, stabilită potrivit legii; începând cu data de 1 ianuarie 2007, dovada plății taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, stabilită potrivit legii; dovada plății contravalorii certificatului de înmatriculare; dovada plății contravalorii plăcuțelor cu numărul de înmatriculare; certificatul de autenticitate al vehiculului, cu excepția vehiculelor noi, a autovehiculelor destinate competițiilor sportive și a vehiculelor istorice; procura specială, după caz.
Astfel, din dispozițiile legale menționate mai sus rezultă că, pe lângă taxa de poluare, pentru înmatricularea unui autovehicul este necesară îndeplinirea cumulativă și a altor condiții expres prevăzute de lege, respectiv certificarea autenticității vehiculului de către Registrul Auto Român. Totodată, la cererea de înmatriculare, solicitantul este obligat să depună și documente de asigurare obligatorie de răspundere civilă, dovada efectuării inspecției tehnice etc.
Este adevărat că, așa cum s-a reținut și de către prima instanță, prin Decizia nr.24/2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a României, în soluționarea recursului în interesul legii, s-a pronunțat în sensul că, acțiunea având ca obiect obligarea Instituției prefectului prin serviciul de specialitate la înmatricularea autovehiculelor second-hand achiziționate dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, fără plata taxei de poluare prevăzută de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, este admisibilă, însă numai dacă restul condițiilor prevăzute de lege sunt îndeplinite.
Din probele administrate în cauză și așa cum rezultă și din cererea de chemare în judecată, este evident faptul că, restul condițiilor prevăzute de lege nu sunt îndeplinite, prima instanță omițând să cerceteze cauza sub acest aspect, reclamantul nefăcând dovada efectuării inspecției tehnice, documentelor de asigurare obligatorie de răspundere civilă, certificatului de autenticitate al autovehiculului, etc.
Reclamantul – intimat, legal citat nu a formulat întâmpinare.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și prin prisma disp. art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă și văzând că nu sunt incidente disp. art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța conform art. 312 alin. 1 Cod procedura civilă, îl va respinge ca nefondat si va menține ca temeinica si legală hotărârea recurată, pentru următoarele considerente:
Prin Decizia ÎCCJ nr. 24/2011, pronunțată în recurs în interesul legii, s-a stabilit că acțiunea având ca obiect obligarea instituției prefectului, prin serviciul de specialitate, la înmatricularea autovehiculelor second-hand achiziționate dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, fără plata taxei de poluare prevăzută de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, și fără parcurgerea procedurii de contestare a obligației fiscale prevăzută de art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, este admisibilă.
Curtea constată că, chiar instanța supremă a decis că se pot formula direct acțiuni împotriva instituției prefectului, prin serviciul de specialitate, pentru obligarea acesteia la înmatricularea autovehiculelor fără plata taxei de poluare și fără parcurgerea procedurii de contestare a obligației fiscale.
La momentul pronunțării Deciziei ÎCCJ nr. 24/2011 nu era în vigoare Legea nr. 9/2012, instanța supremă a avut în vedere dispozițiile OUG nr. 50/2008, însă situația constatată de Curtea Europeană de Justiție a rămas neschimbată și în actuala reglementare-Legea nr. 9/2012, ținând seama că și în vechea reglementare organele fiscale aveau competențe exclusive în ceea ce privește stabilirea cuantumului taxei, emiterea actului administrativ fiscal în baza căruia se efectuează plata, încasarea taxei și virarea acesteia către Administrația Fondului pentru Mediu, precum și certificarea situațiilor în care nu se plătește taxa.
Recurenta pârâtă mai arată că pe lângă taxa de poluare, pentru înmatricularea unui autovehicul este necesară îndeplinirea cumulativă și a altor condiții expres prevăzute de lege, respectiv certificarea autenticității vehiculului de către Registrul Auto Român, solicitantul este obligat să depună și documente de asigurare obligatorie de răspundere civilă, dovada efectuării inspecției tehnice etc.
Curtea constată că este investită a se pronunța numai asupra înmatriculării autoturismului fără plata taxei de poluare, asupra îndeplinirii restului condițiilor prevăzute de lege, cum ar fi certificarea autenticității vehiculului de către Registrul Auto Român, dovada efectuării inspecției tehnice etc., dovada plății asigurării, se pronunță organele în drept abilitate în mod obișnuit și nicidecum instanța de judecată, prin prezenta cauză solicitanții unei operațiuni de înmatriculare, radiere, etc a unui vehicul, având obligația să îndeplinească toate condițiile prevăzute de lege.
A fi scutit de plata taxei de poluare nu este echivalent cu a fi scutit de toate condițiile și operațiunile ce preced operațiunii de înmatriculare a unui vehicul, după cum greșit afirmă recurenta pârâtă.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Instituția P. – Județul C.-S., Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor C.-S. împotriva sentinței civile nr.867/29.06.2012 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.04.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. BACĂU C. D. O. M. C. D.
GREFIER,
M. T.
RED:M.B./08.05.2013
TEHNORED:M.T./09.05.2013
2.ex./SM/
Primă instanță:Tribunalul C.-S.
Judecător – I. M.
| ← Pretentii. Decizia nr. 691/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 21/2013.... → |
|---|
