Pretentii. Decizia nr. 691/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 691/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 21-02-2013 în dosarul nr. 6471/30/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ – 16.07.2012
DECIZIA CIVILĂ NR. 691
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 21.02.2013
PREȘEDINTE: M. I.
JUDECĂTOR: Ș. E. P.
JUDECĂTOR: R. C.
GREFIER: D. C.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul B. I. C. împotriva sentinței civile nr. 665/PI/CA/09.03.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu A. Națională pentru Restituirea Proprietăților – Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003, București, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, este prezent personal reclamantul recurent, lipsă fiind pârâta intimată.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată depusă la dosar prin registratura instanței la data de 20.02.2013 întâmpinare din partea A.N.R.P. – Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003, București.
Reclamantul recurent depune întâmpinare calificată de instanță concluzii scrise însoțită de sentința civilă nr._/12.06.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosar nr._/299/2011; Procesul-verbal încheiat la data de 21.06.2011 de Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D. G., L. G. și M. P.; Raportul de expertiză contabilă și Procesul-verbal încheiat la data de 15.02.2012 de Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D. G., L. G. și M. P., învederând instanței că nu mai are alte cereri de formulat și nici probe de administrat, astfel încât instanța, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.p.civ., constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamantul recurent pune concluzii de admitere a recursului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 665/PI/CA din 9 martie 2012, Tribunalul T. a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul B. I. C. în contradictoriu cu pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR având ca obiect reactualizare despăgubiri Legea 290/2003.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că acțiunea reclamantului este nefondată pentru următoarele considerente:
La data de 24.10.2006 Instituția Prefectului județului T. Comisia de Aplicarea a Legii 290/2003 a emis pe numele reclamantului și a defunctului B. A. Hotărârea nr. 152 prin care s-a stabilit cu titlu de despăgubiri suma de 168.501,34 lei compensații bănești pentru bunurile autorului B. N., situate în localitatea Tohatin, jud. Lăpușna
Potrivit dispozițiilor art. 18 alin. 5 din HG 1120/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003,:„Compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, în cazul contestațiilor, sau hotărârea judecătorească definitivă, învestită cu formulă executorie, după caz, se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel:
……
c) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei”.
În aplicarea acestor dispoziții legale la data de 12.04.2007, A. Națională pentru Restituirea, Proprietăților – Serviciul pentru Aplicarea Legii 290/2003 a dispus plata primei tranșe de 40% din cuantumul despăgubirilor acordate prin Hotărârea 152/24.10.2006 a Comisiei Județene T. pt. Aplicarea Legii 290/2003, în valoare de 67.400,53 lei.
În data de 16.09.2008, A. Națională pentru Restituirea, Proprietăților – Serviciul pentru Aplicarea Legii 290/2003 a dispus plata tranșei a doua de despăgubiri de 60% în valoarea de 101.101 lei. Această sumă a fost actualizată conform art. 18 alin. 6 din HG 1120 „în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de către Institutul Național de S., față de luna decembrie a anului anterior”, suma plătită efectiv fiind de 105.336,93 lei.
Reclamantul a susținut prin acțiune că avea dreptul la actualizarea sumei de bani pe perioada 24.10.2006 – 19.09.2008, perioadă în care indicele de inflație a fost de 13,53%, iar actualizarea sumei reprezintă 13.678,94 lei din care a primit doar suma de 4.327,11 lei și deci, este îndreptățit la primirea diferenței de 9.350,83 lei.
Instanța a reținut că actualizarea sumelor de bani este prevăzută de legiuitor doar pentru cazul în care plata despăgubirilor se face în două tranșe. Astfel în situația despăgubirilor ce nu depășesc 50.000 lei plata se face într-o singură tranșă în termen de 1 an de la data comunicării hotărârii. Pentru aceste sume nu s-a prevăzut reactualizarea. Existența unei dispoziții de actualizare a sumelor numai pentru suma reprezentând tranșa a doua impune să se considere că legiuitorul nu a socotit necesar să dea o reglementare similară și pentru intervalul cuprins între data stabilirii compensațiilor prin hotărâre adoptată de comisie și cea a scadenței plății despăgubirilor mai mici de 50.000 lei ori a primei tranșe dintr-o despăgubire mai mare de 50.000 lei.
Astfel, având în vedere termenul imperativ de 1 an în care urmează a se face plata despăgubirilor sumelor mai mici de 50.000 lei ori a primei tranșe dintr-o despăgubire mai mare de 50.000 lei, acest interval de timp a fost apreciat de legiuitor ca neglijabil pentru a actualiza sumele cuvenite beneficiarilor. În consecință, se arată că pentru a nu se crea o discriminare între beneficiarii care au primit sumele integral și cei care primesc plata în două tranșe, s-a prevăzut actualizarea sumelor din cea de-a doua tranșă, actualizarea care se referă la perioada cuprinsă între scadența primei tranșe (în cazul în care a fost achitată în termenul de 1 an prevăzut de lege) în cazul de față 27.12.2007 și data achitării efective a celei de a doua tranșe – în cazul de față 16.09.2008.
Interpretarea reclamantului referitoare la actualizarea celei de a doua tranșe începând cu data stabilirii compensațiilor nu are suport legal deoarece pentru perioada cuprinsă între data stabilirii compensațiilor și plata integrală a sumei integrale sau a primei tranșe după caz, legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea actualizării sumelor.
Pentru considerentele mai sus arătate, instanța a apreciat că acțiunea este neîntemeiată și a respins-o, luând act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Reclamantul B. I. C., a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 665/PI/CA/ 09.03.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar_ prin care s-a respins cererea de actualizare a sumei de 101.100.81 lei cu indicele de inflație, care reprezintă 60%din suma stabilită prin Hotărârea nr. 152/24.10.2006 emisă de Comisia Județeană T. pentru aplicarea prevederilor Legii 290/2003, solicitând admiterea acțiunii, prin obligarea pârâtei la plata diferenței între actualizarea sumei făcută de ANRP în data de 19.09.2008 și cea rezultată din calculul făcut în conformitate cu indicele de inflație dat de Institutul Național de S. și în conformitate cu Decizia nr. XXI din 19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la filele 11-14, pârâta intimată A. Națională pentru Restituirea Proprietăților – Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003, București a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente inclusiv art. 304 ind. 1 C.p.civ., Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.18 alin.5 lit.c din HG nr.1120/2006, privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr.290/2003, incidente în cauză, compensațiile stabilite prin hotărâre a comisiei județene se acordă în două tranșe pe parcursul a doi ani consecutivi, în cuantum de 40% și respectiv, 60%, iar în cazul reclamantului acestea au fost achitate la 12.04.2007 și respectiv, 16.09.2008, în condițiile în care, hotărârea comisiei județene a fost pronunțată și comunicată autorității pârâte în anul 2006.
Recurentul reclamant solicită reactualizarea celei de-a doua tranșe plătite, începând cu data de 24.10.2008, a pronunțării hotărârii comisiei județene, deși actualizarea sumei s-a făcut în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum, conform art.18 alin.6 din HG nr.1120/2006, prevalându-se de decizia ÎCCJ nr.XXI din 19.03.2007.
Este de observat că decizia menționată se referă în esență, la o justă despăgubire a persoanelor îndreptățite la compensații, în temeiul Legii nr.9/1998, statuând ca art. 8 alin. (2) din Legea nr. 9/1998 sa fie interpretat in sensul ca data stabilirii compensatiei este aceea a emiterii hotararii comisiei judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, iar validarea de catre Cancelaria Primului-Ministru a hotararilor comisiilor teritoriale, cu depasirea termenului de 60 de zile prevazut in art. 7 alin. (3) din aceeasi lege, atrage actualizarea intregii sume in raport cu indicele de crestere a preturilor.
Mai precis,aceasta interpretare are in vedere despagubirile cuvenite prin inflatia intervenita intredata stabilirii compensatiilor prin hotarare adoptata de comisie si aceea a emiterii ordinului de validare, având in vedere nerespectarea in practica a cerinței de la art.7 alin.3 din Legea nr.9/1998, a emiterii actului de validare în termen de cel mult 60 de zile de la data hotărârii comisiei județene.
Recurentul ignoră însă diferența de reglementare dintre cele două acte normative, respectiv, Legea nr.9/1998 și Legea nr.290/2003, aplicabilă în speță, și art.10 alin.2 din această lege, potrivit cu care „Despăgubirile sau compensațiile bănești vor fi acordate beneficiarilor în termen de un an de la comunicarea hotărârii comisiei județene ori a municipiului București, după caz, sau a hotărârii prevăzute la art. 8 alin. (4) sau (6), respectiv la art. 9; plata lor se poate face și în rate, în maximum 2 ani, în funcție de disponibilitățile bănești ale direcțiilor prevăzute la art. 11 alin. (1)”.
În plus, în speță nu s-a pus problema emiterii unei hotarâri de către ANRP, întrucât nu rezultă că reclamantul ar fi formulat contestație împotriva hotârârii comisiei județene ce constituie titlu de despăgubire, numai în acest caz, pârâta având obligația de a se pronunța prin decizie motivată, în termen de cel mult 60 de zile,conform art.8 alin.4 din Legea nr.290/2003.
Prin urmare, în cazul de față, Curtea urmează să constate că plata compensațiilor s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor legale, respectiv, în 2 rate, în maxim 2 ani de la data de 27.12.2006, a comunicării hotărârii comisiei județene – dată necontestată în cauză, iar cea de-a doua tranșă a fost actualizată conform art.18 alin.5 din HG nr.1120/2006, motiv pentru care, recursul declarat este neîntemeiat și va fi respins ca atare, conform art.312 alin.1 C. proc. civ.
Se ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, conform art.274 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul B. I. C. împotriva sentinței civile nr. 665/PI/CA/09.03.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu A. Națională pentru Restituirea Proprietăților – Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003, București.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată azi, 21.02.2013, în ședința publică.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. I. Ș. E. P. R. C.
GREFIER
D. C.
RED/ M.I./01.04.2013
TEHNORED/D.C./ 01.04.2013 – 2 exemplare
Primă instanță:Tribunalul T.
Judecător – F. P.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 28/2013.... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 2522/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
