Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 857/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 857/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 05-03-2013 în dosarul nr. 2201/115/2011
ROMÂNIA
C. DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ -20.06.2012
DECIZIA CIVILĂ NR.857
Ședința publică din 05.03.2013
PREȘEDINTE: D. D.
JUDECĂTOR: R. P.
JUDECĂTOR: R. O.
GREFIER: M. S.
S-au luat în examinare recursurile formulate de reclamanta F. M. și de pârâta C. de C. a României – Camera de C. C.-S., împotriva sentinței civile nr. 154/08.02.2012 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul intimat P. C. Ciudanovița, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic B. A. în reprezentarea pârâtelor recurente, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței,
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta pârâtelor recurente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat pentru motivele învederate în scris. Totodată solicită respingerea recursului declarat de reclamantă ca neîntemeiat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului C.-S., la data de 12.07.2011, sub numărul_, reclamanta F. M. a chemat în judecată pârâții P. comunei Ciudanovița și C. de C. a României, solicitând instanței anularea dispoziției nr. 234/08.12.2010, emisă de P. comunei Ciudanovița, ca fiind nelegală și netemeinică. De asemenea, reclamanta a invocat excepția de nelegalitate a deciziei nr. 33/08.10.2010, a Curții de C. a României – Camera de C. C.-S..
Prin sentința civilă nr.154/08.02.2012 pronunțată în dosar nr._ Tribunalul C.-S. a respins excepția de nelegalitate a deciziei nr. 33/08.10.2010, emisă de C. de C. a României - Camera de C. C.-S..
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta C. de C. a României.
A admis în parte acțiunea formulată de către reclamanta F. M., în contradictoriu cu pârâții P. C. Ciudanovița și C. de C. a României, și, în consecință:
A anulat parțial dispoziția nr. 234/08.12.2010.
A constatat prescris dreptul pârâtului de a emite decizia de imputare pentru perioada 01.01._07.
A dispus obligarea reclamantei să restituie sumele încasate necuvenit, din care vor fi scăzute sumele reținute cu titlu de contribuții către stat și impozit, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În primul rând, în conformitate cu prevederile art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, Tribunalul s-a pronunțat cu prioritate asupra excepțiilor de procedură invocate de părți.
Referitor la excepția de nelegalitate invocată de reclamant, Tribunalul a observat că potrivit Procesului verbal de constatare nr. 866/28.09.2010, încheiat de auditorii publici externi din cadrul Camerei de C. C.-S., în urma verificării contului anual de execuție a bugetului local pe anul 2009, la Primăria comunei Ciudanovița s-au constatat abateri de la legalitate și regularitate privind ,,Cheltuielile de personal”.
În vederea valorificării actului de control mai sus menționat, Camera de C. C.-S. a emis Decizia nr. 33/08.10.2010, prin care s-a stabilit, în ce privește titlul ,,Cheltuieli de personal ,,nelegalitatea plăților efectuate în temeiul Contractului colectiv de muncă nr. 393/31.01.2008, dispunându-se, totodată, recuperarea drepturilor salariale de la angajații care au beneficiat de aceste drepturi.
Reclamanta a susținut, prin acțiunea de față, că Decizia nr. 33/08.10.2010 este ilegală, susținere care a fost respinsă pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 din Legea nr.94/1992 modificată și completată, privind organizarea și funcționarea Curții de C., pârâta, în calitate de organ suprem de control financiar, exercită controlul asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public.
În acest sens, analizează calitatea gestiunii financiare din punct de vedere al economicității, eficienței și eficacității, prin controlul realizat urmărind respectarea legii în gestionarea mijloacelor materiale și bănești.
Ca urmare, auditorii publici externi au obligația de a întocmi rapoarte prin care se exprimă în scris asupra situațiilor financiare auditate, în legătură cu realitatea, fidelitatea și conformitatea acestora, cu reglementările aplicabile domeniului.
În același timp, Curții de C. îi aparține în exclusivitate competența de a hotărî asupra descărcării de gestiune, în urma verificării conturilor.
În ce privește entitățile auditate, în art. 2 lit. j) din Legea nr. 94/1992 acestea sunt definite ca fiind „autoritățile publice, iar lit. m) al aceluiași articol enumeră, printre autoritățile publice, autoritățile administrative publice locale.
Totodată, art. 23 din Legea nr. 94/1992, stipulează ca entități publice asupra cărora își desfășoară activitatea specifică C. de C., sunt „…unitățile administrativ-teritoriale, în calitate de persoane juridice de drept public…”.
Este adevărat că, în conformitate cu prevederile art. 21 din Legea nr. 215/2001, privind administrația publică locală, unitățile administrative teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, calitate în care sunt subiecte juridice de drept fiscal, precum și titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor, care aparțin domeniului public sau privat în care acestea sunt parte.
De asemenea, este adevărat că primarii sunt autorități executive ale administrației publice locale, reprezentând în această situație, . relațiile cu persoanele fizice și juridice din țară și străinătate precum și în justiție.
Pe de altă parte, însă, primarul este și ordonator de credite bugetare, având obligația să respecte dispozițiile privind utilizarea creditelor bugetare și folosirea cu eficiență a sumelor de bani primite din bugetul statului (art. 21 al. 2 din Legea nr. 273/2006, privind finanțele publice locale).
În același timp, Tribunalul a constatat că lipsa de acuratețe juridică, în ce privește denumirea entității auditate, respectiv Primăria comunei Ciudanovița, în loc de ., nu poate conduce la nulitatea absolută a actului de control, în sensul stipulat de art. 105 pct. 2 Cod procedură civilă.
De altfel, procesul verbal de control nr. 866/28.09.2010, care a stat la baza emiterii Deciziei nr. 33/08.10.2010, a fost semnat de primar, încât o eventuală nulitate a fost, astfel, acoperită.
În ce privește problema dacă pârâta se poate pronunța cu privire la legalitatea acordării drepturilor bănești în discuție, aceasta nu comportă niciun fel de discuție.
Potrivit clasificației economice, cheltuielile publice sunt împărțite, printre altele, în cheltuieli curente, unde intră, defalcate pe titluri, cheltuielile de personal.
Or, în această situație, date fiind atribuțiile Curții de C., aceasta va verifica inclusiv legalitatea cheltuielilor de personal, ca parte a cheltuielilor publice.
De altfel, în calitate de organ suprem de control financiar, C. de C. a României trebuie să țină cont și de Regulamentul financiar al Comunităților Europenei, care acordă o importanță deosebită căutării de către statele membre ale Uniunii Europene a mijloacelor care să conducă la reducerea cheltuielilor publice .
Ca urmare, privind din această perspectivă, C. de C. are cel puțin obligația de a verifica legalitatea plăților referitoare la cheltuielile de personal, ca parte componentă a cheltuielilor publice, neprezentând relevanță, în acest sens, decizia de speță invocată de reclamantă în argumentarea lipsei de competență a pârâtei, precum și a autorității de lucru judecat.
Tribunalul a constatat că, în speță, Decizia nr. 33/08.10.2010 a fost emisă în baza Legii nr. 94/1992 și a Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C..
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 11 alin. 2 din Legea nr. 94/1992, republicată, organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități se efectuează potrivit Regulamentului aprobat de plenul Curții de C., în temeiul legii, iar în conformitate cu prevederile art. 33 alin. 1 din Lege, activitatea de valorificare a rapoartelor de audit se face potrivit regulamentului aprobat.
În cauză, Tribunalul a observat că, în urma exercitării ,,auditului financiar asupra contului anual de execuție a bugetului local pe anul 2009” la Primăria comunei Ciudanovița a fost întocmit, în conformitate cu prevederile pct. 57 din Regulament, Procesul verbal de constatare din data de 866/28.09.2010, iar potrivit dispozițiilor pct. 87 din Regulament, Camera de C. C.-S., a emis Decizia nr. 33/08.10.2010, care respectă condițiile de formă prevăzute în anexa nr.7 a Regulamentului și mențiunile prevăzute de prevederile pct. 89 și 90 din același Regulament.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta C. de C. referitoare la capătul de cerere privind anularea dispoziției de imputare, Tribunalul a respins-o în condițiile în care această pârâtă a fost chemată în judecată doar în calitate de autoritatea publică emitentă a Deciziei nr. 20/2010, criticată ca fiind ilegală.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat următoarele:
Ca urmare a efectuării auditului financiar asupra contului anual de execuție al bugetului local pe anul 2009 la Primăria comunei Ciudanovița, de către Camera de C. C.-S. s-a constatat producerea unui prejudiciu bugetului local, reprezentând drepturi salariale acordate nelegal salariaților din cadrul aparatului de specialitate al Primăriei și serviciilor publice de sub autoritatea Consiliului Local al comunei Ciudanovița, motiv pentru care a fost emisă decizia nr. 33/08.10.2010, prin care s-a dispus, în sarcina Primarului comunei Ciudanovița, obligația de a stabili întinderea prejudiciului și măsurile de recuperare a pagubei cauzate bugetului local.
În baza acestei decizii și având în vedere dispozițiile Legii nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici și ale Legii nr. 215/2001 privind administrația publică locală, pârâtul P. comunei Ciudanovița a emis dispoziția nr. 234/08.12.2010, prin care a imputat reclamantei F. M. suma de 28.400 lei reprezentând drepturi salariale constând în spor de dispozitiv și alte drepturi speciale pentru acoperirea unei părți a cheltuielilor cu hrana salariaților unității administrativ teritoriale Ciudanovița, drepturi acordate în baza contractului colectiv de muncă nr. 169/17.01.2006, actualizat prin contractul nr. 393/31.01.2008.
Cu privire la legalitatea acordării acestor sume, instanța a reținut următoarele:
Contractul colectiv de muncă încheiat între reprezentantul salariaților bugetari și angajatorul acestora are un regim juridic special, determinat atât de situația personalului bugetar cât și de situația specială a veniturilor din care se face plata drepturilor salariale sau a celor asimilate acestora. Astfel, cheltuielile necesare pentru personalul bugetar sunt suportate de la bugetul de stat ori de la bugetele locale. În consecință se impune ca acestea să fie stabilite prin lege în limite precise, care nu pot constitui obiect al negocierilor și nu pot fi modificate prin contracte colective.
Potrivit dispozițiilor art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare, dar prin acestea nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt prevăzute de dispozițiile legale aplicabile în materia salarizării personalului bugetar încadrat pe funcție publică sau contractuală.
Or, la data efectuării controlului de către pârâta C. de C. - Camera de C. C.-S., salarizarea funcționarilor publici era reglementată de Ordonanța Guvernului nr. 6/2007, cu modificările si completările aduse de: Rectificarea nr. 6 din 24 ianuarie 2007; Legea nr. 232 din 6 iulie 2007; Ordonanța nr. 9 din 30 ianuarie 2008; Rectificarea nr. 9 din 30 ianuarie 2008; Ordonanța de Urgență nr. 35 din 11 aprilie 2009; Legea nr. 260 din 7 iulie 2009; Legea Cadru nr. 330 din 5 noiembrie 2009.
Totodată, conform dispozițiilor art. 72 alin. 1 din Legea nr.188/1999 privind Statutul „Autoritățile și instituțiile publice pot încheia anual, în condițiile legii, acorduri cu sindicatele reprezentative ale funcționarilor publici sau cu reprezentanții funcționarilor publici, care să cuprindă numai măsuri referitoare la: a) constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă; b) sănătatea și securitatea în muncă; c) programul zilnic de lucru; d) perfecționarea profesională; e) alte măsuri decât cele prevăzute de lege, referitoare la protecția celor aleși în organele de conducere ale organizațiilor sindicale.”
Rezultă, deci, că funcționarii publici nu pot negocia prin acordurile încheiate clauze referitoare la acordarea de drepturi salariale, acestea fiind strict determinate de lege.
În speță, reclamanta, având calitatea de funcționar public, respectiv funcția de secretar în cadrul aparatului de specialitate al comunei Ciudanovița, a primit drepturi salariale reprezentând spor de dispozitiv și alte drepturi speciale pentru acoperirea unei părți a cheltuielilor cu hrana salariaților unității administrativ teritoriale Ciudanovița, drepturi acordate în baza contractului colectiv de muncă nr. 169/17.01.2006, actualizat prin contractul nr. 393/31.01.2008.
Or, potrivit art. 31 alin. 1 și 2 din Legea nr. 188/1999, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, spor pentru vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 31 alin. 3 din Statutul funcționarilor publici, coroborate cu dispozițiile art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 6/2007, sistemul unitar de salarizare al funcționarilor publici cuprindea salariul de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi.
Dispozițiile ordonanței mai sus menționate prevedeau acordarea, pe lângă salariul de bază, a salariului de merit (art. 8), a sporului de vechime (art. 11), spor pentru munca prestată în timpul nopții (art. 12), spor pentru orele prestate peste durata normală a timpului de lucru (art. 13), spor pentru titlu științific de ,,doctor“ (art. 14), sporul de confidențialitate (art. 15), spor pentru condiții vătămătoare de lucru (art. 16), premiu anual (art. 18), premii lunare în limita a 10% din cheltuielile cu salariile (art. 19), stimulente (art. 20) și prima de concediu (art. 23).
Concluzionând, Tribunalul a considerat că regimul juridic aplicabil drepturilor salariale ale personalului bugetar este expres prevăzut și stabilit prin lege, care până la apariția Legii unice de salarizare, o reprezenta O.G. nr. 24/2000, privind sistemul de stabilire a salariului de bază pentru personalul contractual din sistemul bugetar, cu modificările și completările ulterioare, O.G. nr. 6/2007, privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici coroborată cu dispozițiile Legii nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sistemul bugetar și a indemnizației pentru personalul care ocupă funcția de demnitate publică, ale Codului muncii și ale Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului public.
Este corectă susținerea reclamantului, cu privire la contractul colectiv de muncă, în sensul că acesta reprezintă legea părților, fiind opozabil părților contractante, dar, totodată, încheierea și aplicarea acestuia se poate face doar cu respectarea strictă a celorlalte dispoziții legale incidente în materia salarizării funcționarilor publici, mai sus enunțate, precum și cu respectarea dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale. În ce privește acest ultim act normativ, Tribunalul a constatat că prin plata acestor drepturi salariale au fost încălcate și regulile bugetare prevăzute de dispozițiile art. 14, potrivit cărora cheltuielile bugetare au destinație precisă și limitată, ele neputând fi înscrise în bugete, angajate și efectuate, dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială.
Tribunalul a observat că răspunderea civilă a funcționarilor publici este reglementată de prevederile art. 84 și art. 85 din Statut (Legea nr.188/1999), potrivit cărora repararea pagubelor produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice, precum și recuperarea sumelor acordate necuvenit funcționarului public se va face prin emiterea unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, de către conducătorul autorității sau instituției publice.
Tribunalul a considerat că, în cazul recuperării sumelor acordate necuvenit funcționarilor publici,- speța de față - răspunderea civilă a reclamantului se întemeiază pe principiul îmbogățirii fără justă cauză.
În același timp, însă, Tribunalul a considerat că pârâtul P. comunei Ciudanovița, la evaluarea pagubei cauzate reclamantului, nu a avut în vedere că acesta nu poate fi ținut să răspundă decât pentru înlocuirea valorilor efectiv pierdute din patrimoniul său, iar nu pentru valori stabilite nominal, pentru evidențiere și că de asemenea nu poate fi reținute în sarcina reclamantului drepturile bănești acordate în perioada 2006-2007, fiind prescrise.
Or, din modul de calcul al prejudiciului depus la dosar de către pârât (fila 38), Tribunalul a reținut că reclamantei i s-au imputat, pe lângă sporul de dispozitiv și drepturile speciale mai sus menționate, încasate necuvenit, și sume de bani cu titlu de contribuții către stat și impozit, pe perioada 2006-2009.
Față de considerentele în fapt și în drept enunțate mai sus, Tribunalul a respins excepțiile de procedură invocate de reclamantă și de pârâta C. de C. și în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta F. M., a anulat parțial dispoziția de imputare nr. 234/08.12.2010 și a dispus obligarea reclamantei să restituie sumele încasate necuvenit, din care vor fi scăzute sumele reținute cu titlu de contribuții către stat și impozit. A constatat prescris dreptul la acțiune pe perioada 2006-2007.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, Tribunalul nu a obligat partea căzută în pretenții la plata acestora.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanta F. M. și pârâta C. de C. a României pentru Camera de C. a Județului C.-S., considerând-o ca netemeinică și nelegală.
Prin recursul său, reclamanta F. M. a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, iar urmare a rejudecării cauzei admiterea excepția de nelegalitate a Deciziei nr.33/08.10.2010 a Curții de C. a României - Camera de C. C.-S., și constatarea nelegalității deciziei nr. 33/2010; admiterea excepției tardivității emiterii dispoziției nr. 234/08.12.2010 a Primarului comunei Ciudanovița în baza art. 85 alin.1 din Legea nr.188/1999, cu modificările si completările ulterioare și anularea dispoziției contestate; anularea în întregime a dispoziției nr. 234/08.12.2010, emisă de P. comunei Ciudanovița exonerarea sa de la plata sumelor imputate, reprezentând prejudiciu izvorât din acordarea unor sume în baza contractului colectiv de muncă.
În motivarea recursului, se arată că, a invocat excepția de nelegalitate a deciziei nr.33/08.12.2010 a Curții de C. a României – Camera de C. C.-S. în temeiul art.4 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, „legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța, constatând ca de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza, care după admiterea excepției de nelegalitate actul administrativ menționat va fi înlăturat din soluționarea prezentei cauze".
O primă critică adusă sentinței recurate vizează faptul că instanța de fond învestită cu soluționarea excepției de nelegalitate nu a ținut cont de argumentele invocate în cauză, argumente prin care a susținut că Decizia nr.33/2010 a Curții de C. a României - Camera de C. C.-S. este nelegală.
Consideră că Decizia nr.33/2010 a Curții de C. a României - Camera de C. C.-S. cât și procesul verbal de control sunt lovite de nulitate absolută, fiind emise împotriva unei entități, primăria municipiului, care nu are nici capacitate procesuală și nici calitate procesuală, respectivele acte administrative nefiindu-i opozabile.
Conform prevederilor Legii nr.215/2001 privind administrația publică locală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Primăria unei localități nu are personalitate juridică, fiind doar o structură funcțională, și nu poate sta în judecată nici în nume propriu și nici în numele unității administrativ teritoriale unde își desfășoară activitatea. Personalitate juridică are unitatea administrativ teritorială, respectiv municipiul, sau Consiliul local al municipiului, în calitate de autoritate a administrației publice locale, pentru actele administrative adoptate, respectiv hotărârile de consiliu.
Dispozițiile Legii nr.215/2001 incidente în cauză sunt: - art. 21 alin (1) „Unitățile administrativ teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii".
Art. 23 alin (1) și alin (2): „Autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative, și primarii, ca autorități executive. Consiliile locale și primarii se aleg în condițiile prevăzute de legea pentru alegerea autorităților administrației publice locale. "Consiliile locale și primarii funcționează ca autorități ale administrației publice locale și rezolvă treburile publice din comune, orașe și municipii, în condițiile legii".
Art. 77 „P., viceprimarul, secretarul unității administrativ teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei, orașului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale".
B) Conform prevederilor art. 23 din Legea nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de C., republicată, cu modificările și completările ulterioare, „în cadrul competențelor prevăzute la art. 21, C. de C. își desfășoară activitățile specifice asupra următoarelor categorii de entități publice: statul și unitățile administrativ teritoriale, în calitate de persoane juridice de drept public, cu serviciile și instituțiile lor publice, autonome sau ne autonome";
Subiect asupra căruia se exercită activitățile Curții de C. este unitatea administrativ teritorială, respectiv .> Prin dispozițiile Legii nr.215/2001 invocate mai sus, primăria nu este persoană juridică de drept public, și nici nu poate fi asimilată cu un serviciu sau instituție publică din subordinea comunei Ciudanovița, astfel încât dacă respectivul control nu se putea efectua asupra unei entități care nu este enumerata în lege, nici actele de control și impunere nu se pot încheia împotriva acesteia.
În acest sens pct. 87 din Regulamentul Curții de C., prevede că „în decizie se înscriu concret măsurile pe care entitatea verificată sau alte entități implicate trebuie să le aducă la îndeplinire în vederea înlăturării abaterilor constatate, precum și pentru stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia.”
Din acest punct de vedere recurentul apreciază că, Decizia Camerei de C. C.-S. este nelegală și nu poate produce efecte juridice, ea obligând și stabilind prejudicii în sarcina Primăriei Ciudanovița, care nu există ca entitate prevăzută de lege.
Primăria Ciudanovița nu are calitate de entitate administrativ teritorială.
Prin urmare, tribunalul nu a reținut că, C. de C. avea obligația de a întocmi un raport care trebuia comunicat entității publice auditate, respectiv Unitatea Administrativ Teritorială . competentă să stabilească întinderea prejudiciului și măsurile necesare pentru recuperarea lui, iar nu primăria.
Față de cele de mai sus menționate, consideră că instanța de fond trebuia să constate lipsa capacității procesuale de folosință a pârâtei Primăria C. Ciudanovița, în considerarea dispozițiilor art.77 din Legea nr.215/2001 care prevede explicit caracterul și componența primăriei, reieșind cu evidență că aceasta nu beneficiază de capacitate procesuală de folosință.
Referitor la excepția tardivității emiterii dispoziției nr.234/08.12.2010, solicită admiterea acesteia, având în vedere că potrivit art. 85 alin.1 din Legea nr.188/1999, repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute de art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul unității a unui ordin sau dispoziție de imputare, în termen de 30 zile de la constatarea pagubei. Termenul este de decădere. Dispoziția contestată nr.236/08.12.2010 a fost emisă în data de 11.10.2010 cu numărul 932/11.10.2010, conform întâmpinării depusă la dosar de intimata la data de 24.11.2011 după 57 zile de la constatarea prejudiciului de C. de C. - Camera de C. C.-S..
O a doua critică adusă sentinței recurate vizează faptul că, instanța de fond la pronunțarea hotărârii nu a avut în vedere dispozițiile Legii nr. 130/1996 și ale Legii nr. 188/1999. Dacă instanța de fond ar fi avut în vedere aceste dispoziții, putea constata nelegalitatea Deciziei nr.4/21.01.2010 emisă de Camera de C. C.-S..
Astfel, conform art. 1, alin. 1 din Legea nr. 130/1996, contractul colectiv de muncă este convenția încheiată între patron sau o organizație patronala, pe de o parte, și salariații reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea și orice alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă.
De asemenea, conform art. 12. alin. 1, din același act normativ, contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare, însă, prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, aceleași dispoziții fiind cuprinse și în art.3. alin.2 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național, pe anii 2007 - 2010. Interpretând „per a contrario” rezultă ca prin contractele colective de muncă, pot fi negociate clauze referitoare la drepturile a căror acordare si al căror cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale.
Se mai arată că drepturile salariale ce fac obiectul prezentei acțiuni, nu sunt cuprinse în actele normative invocate de către reclamant, respectiv O.G. nr. 10/2008 și O.G. nr.6/2007 și constatate de către Camera de C. C.-S., ele fiind acordate tocmai prin aplicarea art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 și art.3 alin.2 din Contractul colectiv de muncă la nivel național.
În interpretarea art.3, alin.3 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010. precum și a art. 81, alin.2 din Legea nr. 130/1996, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care sa stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca încheiate la nivel superior, se impune concluzia că se pot negocia clauze care sa acorde salariaților mai mult decât s-a prevăzut in contractul colectiv de munca încheiat la nivel superior.
Mai mult decât atât, și prevederile art.238 alin.3 din Codul Muncii, cu care se completează Legea nr. 188/1995, statuează că, la încheierea contractului colectiv de muncă, dispozițiile legale referitoare la drepturile salariaților au caracter minimal.
În aceste condiții, acordarea drepturilor speciale, cum sunt cele din speța de față, nu sunt nelegale, așa cum eronat s-a apreciat, ci, dimpotrivă, drepturile stabilite prin lege constituie un minim dincolo de care, in raporturile juridice între părți, intervine principiul liberei negocieri.
Art.72 din Legea nr. 188/1999, prevede că, autoritățile și instituțiile publice pot încheia anual, în condițiile legii, acorduri cu sindicatele reprezentative ale funcționarilor publici ori cu reprezentanții acestora, care sa cuprindă măsuri referitoare la constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă, sănătate și securitatea în muncă, de unde rezultă că, autoritățile locale sunt autorizate sa dispună de sumele alocate pentru îmbunătățirea condițiilor la locul de munca, precum și cele pentru sănătatea și securitatea muncii.
Prevederile cap. III „Sănătatea și securitatea în muncă, art. 21, 22, 23, 24 și 26 din Contractul colectiv de muncă nr. 4225/2006, în baza căruia au fost acordare aceste sporuri, se circumscriu noțiuni de „îmbunătățire a condițiilor la locul de muncă,, părții angajate în negociere cazând de acord cu privire la faptul ca suplimentările în discuție sunt necesare dezvoltării condițiilor de muncă.
Dispozițiile Convenției O.I.M. nr. 154/1981, privind promovarea negocierii colective care, prin art. 5 impune ca negocierea colectivă să fie posibilă pentru toți cei vizați prin convenție (art. 1), iar negocierea poate stabilii asupra fixării condițiilor de muncă și angajării, și/sau reglementarii relațiilor între cei ce angajează sau organizațiile lor și una sau mai multe organizații ale lucrătorilor.
Obligațiile decurgând din Contractul colectiv de muncă nr.834/14.03.2006, nu puteau fi încălcate întrucât, acesta a fost înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială C.-S. și prin acest fapt, a devenit opozabil și în același timp obligatoriu pentru părți, potrivit art.43 din Codul muncii și art. 30 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, iar obligativitatea executării acestuia deriva și din prevederile Convenției O.I.M nr. 131/1970, după cum s-a arătat, pe lângă faptul că, alin.2 al ambelor articole prevede atragerea răspunderii părții neîndeplinirea obligațiilor avansate prin contractul colectiv de muncă.
Potrivit art.8 din Legea nr. 130/1996, clauzele din contracte stabilesc în limitele și condițiile prevăzute de lege, iar clauzele dispozițiilor legale, sunt lovite de nulitate absoluta (art.24 alin. 1) nulitate care se constată de către instanța competentă, la cererea părții interesate (art.24 alin.2 din Legea nr. 130/1996).
La momentul înregistrării contractelor colective de muncă, direcțiile generale teritoriale de muncă și protecție socială, verifică dacă acestea conțin clauze negociate cu nerespectarea dispozițiilor art.8, exercitând în acest mod controlul de legalitate, și dacă constată negocierea unor clauze cu încălcarea art.8, au obligația de a lua masuri de intrare în legalitate, prin a se înlătura din contract clauzele contrare legii (art.27, alin.2, coroborat cu art.28 din Legea nr. 130/1996).
În speță, procedura descrisă nu a avut loc, ceea ce înseamnă ca, Direcția de Muncă și Protecție Socială C.-S., și-a dat avizul favorabil în momentul în care Contractul colectiv de muncă la nivel de instituție a început să își producă efectele, deoarece numai refuzul înregistrării acestuia ar fi făcut inaplicabile clauzele din contract, în baza cărora au fost acordate drepturile ce fac obiectul prezentului litigiu.
Or, Contractul colectiv de muncă, o dată înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială C.-S., singura instituție căreia îi incuba obligația verificării în sensul conformității cu legea, aceste acte devin obligatorii și își răsfrâng efectele asupra tuturor subiecților de drept, fiind opozabili și față de autoritățile publice inclusiv față de instanțele judecătorești, reglementările interne precum și Convenția O.I.M. nr. 131/1970 prevăd posibilitatea ca prin contractul colectiv de muncă să se prevadă drepturi cu caracter superior sau suplimentar celor prevăzute de normele legale sau de contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, acestea din urma neputând prevedea situații și drepturi exhaustive.
De asemenea apreciază soluția instanței de fond, ca netemeinică și nelegală deoarece în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 24/2000 republicată și actualizată, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, instanța nu poate deroga de la dispozițiile legii, fiind adăuga la lege.
În acest sens s-a pronunțat și Î.C.C.J. prin decizia 5887/2004 în dosar nr. 3228/2004.
În drept au fost invocate dispozițiile art.304 pct.8 și 9, art.3041 Cod procedură civilă.
Prin recursul său, pârâta C. de C. a României pentru Camera de C. a Județului C.-S. a solicitat pe cale de excepție admiterea excepției lipsei calității procesual pasive a Curții de C., iar pe fondul cauzei admiterea recursului.
În ceea ce privește admiterea excepției calității procesuale pasive a Curții de C. a României se arată că, în raport de capetele de cerere privind anularea Dispoziției nr.33/08.10.2010, emisă de P. comunei Ciudanovița, suspendarea acestui act și exonerarea reclamantei de la plata sumei menționate, înțeleg să invoce excepția lipsei calității procesuale pasive a Curții de C. a României, pentru următoarele considerente:
1. analiza acestei excepții presupune justificarea calității procesuale pasive pârâtei C. de C., dat fiind că reclamantă solicită anularea unei dispoziții față de care C. de C. a României este o terță persoană;
2. calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată și cel care este subiect pasiv în raportul dedus judecății;
3. întrucât Dispoziția nr. 33/08.10.2010 este un act administrativ al cărui emitent este primarul comunei Ciudanovița în speța dedusă judecării nu este justificată calitatea procesuală pasivă a Curții de C. în privința celor trei capete de cerere mai sus enunțate.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Curții de C. a României în raport de capetele de cerere arătate mai sus.
Instanța învestită cu soluționarea cauzei, în mod greșit a dispus anularea dispoziției cu privire la sumele reținute cu titlu de contribuții și a constat ca fiind prescris dreptul pârâtului de a emite decizia de imputare pentru perioada 01.01._07, motivând că acestea sunt în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare la momentul încheierii acestuia.
Contractul colectiv de muncă reprezintă, într-adevăr, legea părților, fiind opozabil părților contractante, care au obligația să-l respecte, dar, în același timp, aplicarea contractului colectiv de muncă în cadrul instituțiilor și autoritățile publice se poate face doar cu respectarea celorlalte dispoziții legale incidente în materia salarizării, și anume ale Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici și ale legilor anuale de salarizare.
De asemenea, art.9 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 – 2010 publicat în Monitorul Oficial al României, Partea a V –a, nr.5 ce din 29 ianuarie 2007 prevede obligația părților contractante de a purta negocierii în vederea includerii drepturilor respective în actele normative prin care se reglementează astfel de drepturi, cu încadrarea în prevederile bugetare aprobate sau cu identificarea altor surse pentru acoperirea cheltuielilor suplimentare, urmând ca potrivit alin.(3), doar pe baza fondurilor aprobate în condițiile de mai sus, părți să negocieze utilizarea acestora pentru stabilirea salariilor și a celorlalte drepturi ce personal la instituțiile publice.
Așadar, în mod corect instanța de fond a reținut că: "Funcționarii publici nu pot negocia prin acordurile încheiate clauze referitoare la acordarea de drepturi salariale, acestea fiind strict determinate de lege".
Ca atare, în mod logic, în mod corect instanța a constatat că drepturile salariale au fost acordate în afara cadrului legal, dispunând restituirea acestora.
Prin urmare, atâta timp cât aceste drepturi au fost acordate în afara cadrului legal, rezultă în mod cert că toate contribuțiile reținute (aferente acestor drepturi salariale) au fost reținute fără un temei legal, impunându-se astfel, și restituirea acestora.
Astfel, raportat la prevederile legale în vigoare, soluția instanței cu privire la respingerea capătului de cerere privind sumele reținute cu titlu de contribuții către stat și impozit este neîntemeiată.
Totodată, susținerea instanței că dreptul pârâtului de a emite decizia de imputare pentru perioada 01.01._07, este prescris este neîntemeiată pentru considerentele dezvoltate în cuprinsul prezentului recurs, precum și raportat la termenul general de prescripție și la data controlului efectuat de Camera de C. C.-S..
În fapt, în urma acțiunii " Auditul financiar al contului de execuție pe anul 2009, încheiat la comune" efectuată la Primăria comunei Ciudanovița Camera de C. C.-S., a constatat abateri de la legalitate și regularitate, constând în acordarea unor drepturi de natură salarială în baza Contractului colectiv de muncă.
În conformitate cu prevederile pct. 89 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea nr. l din 4 februarie 2009 de către Plenul Curții de C., publicată în Monitorul Oficial nr.78 din 10 februarie 2009, Camera de C. C.-S. a stabilit măsurile pe care entitatea verificată trebuia să le aducă la îndeplinire în vederea înlăturării abaterilor constatate.
Pentru aducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse de Camera de C. C.-S., prin Decizia nr. 33/08.10.2010, conducerea entității verificate emis Dispoziția nr. 234/08.12.2010, privind imputarea sumei de 28.400 lei în sarcina reclamantei.
Prin acțiunea promovată în contradictoriu cu pârâta C. de C., reclamanta F. M. a invocat excepția de nelegalitate a Deciziei nr.33/08.10.2010, emisă de Camera de C. C.-S..
De asemenea, reclamanta prin acțiunea promovată, în contradictoriu cu P. comunei a solicitat: anularea Dispoziției nr. 234/08.12.2010, emisă de Primar, suspendarea acestui act și exonerarea reclamantei de la plata sumei de 28.400 lei.
Prin Sentința civilă nr. 149 din 08.02.2012 Tribunalul C.-S. s-a pronunțat în sensul respingerii excepției de nelegalitate invocată de reclamantă, admiterii în parte a acțiunii dispunând anularea parțială a dispoziției de imputare pentru sumele reținute cu titlu de contribuții către stat.
Poziția sa este respingere a recursului față de următoarele motive:
Cât privește abaterile de la legalitate și regularitate care au determinat producerea de prejudicii bugetului entității verificate prin plata unor drepturi de natură salarială în baza Contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul entității verificate și măsurile dispuse prin decizia emisă de Camera de C. C.-S., se arată următoarele:
Principala problemă juridică pusă în speța de față este aceea a acordării de drepturi salariale de către o autoritate publică în afara cadrului legal.
De esența regimului juridic al drepturilor salariale ale personalului bugetar este faptul că ele se stabilesc exclusiv prin lege.
Este atributul legiuitorului să stabilească atât categoria de drepturi salariale, partea fixă și partea variabilă a salariului, cât și cuantumul acestuia.
Așa se face că Guvernul a luat în discuție necesitatea adoptării unei legi privind sistemul unitar de salarizare pentru salariații din instituțiile bugetare, asupra căreia și-a asumat răspunderea și care a fost promulgată.
De altfel aceste lucruri au fost tranșate și de C. Constituțională în mai multe rânduri (Deciziile nr.818, 819, 820 din 2008 și Decizia nr.838 din 2009), în ceea ce privește atributul exclusiv al legiuitorului de a adopta reglementări privind stabilirea drepturilor salariale.
Față de cele arătate, consideră că Decizia nr. 33/08.10.2010, emisă de Camera de C. C.-S. este legală, motiv pentru care solicită respingerea excepției de nelegalitate invocată.
Ca aspecte de fond, în ceea ce privește anularea dispoziției nr.234/08.12.2010 emisă de primarul comunei Ciudanovița și exonerarea reclamantei de la plata sumei de 28.400 lei, reprezentând prejudiciu izvorât din încasarea unor drepturi nelegale, solicită respingerea ca neîntemeiate a acestor capete de cerere și menținerea dispoziției nr. 234/08.12.2010 ca fiind legală.
Se învederează că dispoziția nr. 234/08.12.2010 privind imputarea reclamantei a sumei de 28.400 lei, a fost emisă de primarul comunei pentru aducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse de Camera de C. C.-S., prin Decizia nr.33/08.10.2010.
Așadar, prin dispoziția nr. 234/08.12.2010, primarul comunei a dispus măsurile pentru stabilirea întinderii prejudiciului creat bugetului local prin acordarea către reclamantă, în mod nelegal, a plăților sub forma unor drepturi de natură salarială. Pentru recuperarea acestui prejudiciu s-a dispus imputarea reclamantei cu suma de 28.400 lei.
Se menționează că măsurile de stabilire a întinderii prejudiciului și recuperării acestuia au suport legal și au fost dispuse și în considerarea dispozițiilor art. 64 din Legea nr. 94/1992, privind organizarea și funcționarea Curții de C., republicată, cu modificările ulterioare, care arată că nerecuperarea prejudiciilor, ca urmare a nedispunerii și neurmăririi de conducerea entității a măsurilor transmise de C. de C., constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
De asemenea, toate celelalte argumente dezvoltate mai sus ce vizează respingerea excepției de nelegalitate a Deciziei nr. 33/08.10.2010 emisă de C. de C. susțin pe fond respingerea capetelor de cerere prjivind anularea Dispoziției nr.234/08.12.2010, emisă de P. comunei Ciudanovița și exonerarea reclamantei de la plata sumei de 28.400 lei, reprezentând prejudiciu izvorât din încasarea unor drepturi nelegale.
Prin Deciziile nr.818, 819, 820 din 2008 și Decizia nr.838 din 2009, C. Constituțională a statuat faptul că instanțele nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative considerând că sunt discriminatorii, în acest fel încălcându-se principiul separației puterilor în stat, consacrat în art. 1 alin.4 din Constituție, misiunea constituțională a instanțelor fiind aceea de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept.
Se învederează că fiecare autoritate sau instituție publică are o misiune stabilită de Constituție și de actul normativ în baza căruia este organizată și funcționează.
O asemenea misiune vizează satisfacerea intereselor generale, publice, ale colectivității căreia i se adresează, utilizând prerogative de putere public, prin intermediul cărora trebuie să impună și să asigure respectarea principiului priorității interesului public față de cel particular.
Așadar, în mod corect instanța de fond a reținut că: "Funcționarii publici nu pot negocia prin acordurile încheiate clauze referitoare la acordarea drepturi salariale, acestea fiind strict determinate de lege".
Ca atare, în mod logic, în mod corect instanța a constatat că drepturi salariale au fost acordate în afara cadrului legal, dispunând restituirea acestora
Prin urmare, atâta timp cât aceste drepturi au fost acordate în afara cadrului legal, rezultă în mod cert că toate contribuțiile reținute (aferente acestor drepturi salariale) au fost reținute fără un temei legal, impunându-se astfel, restituirea acestora.
Astfel, raportat la prevederile legale în vigoare, soluția instanței cu privire la respingerea capătului de cerere privind sumele reținute cu titlu de contribuții este neîntemeiată.
De asemenea, toate celelalte argumente dezvoltate mai sus ce vizează respingerea excepției de nelegalitate a Deciziei nr. 33/2010 emisă de C. de C. susțin pe fond respingerea capetelor de cerere privind anularea Dispoziției nr. 50/22.10.2010, emisă de P. comunei Ciudanovița și exonerarea reclamantei de la plata sumei de 10.900 lei, reprezentând prejudiciu izvorât din încasarea unor drepturi nelegale în perioada 2007-2009.
Analizând actele dosarului, criticile recurentului prin prisma dispozițiilor art. 304 din codul de procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041 din Codul de procedură civilă, C. de Apel constată următoarele:
Prin decizia nr. 33/08.10.2010 emisă de Camera de C. C.-S. s-a stabilit că au fost acordate în mod nelegal angajaților primăriei o . plăți sub forma sporului de dispozitiv, sume pentru refacerea capacității de muncă, primă de Paști și de 8 Martie, prevăzându-se obligația în sarcina Primarului comunei Ciudanovița de a stabili întinderea prejudiciului care a fost cauzat bugetului local de la data acordării acestor sume și până în prezent, dispunând măsurile ce se impun pentru recuperarea întregului prejudiciu adus bugetului comunei.
În ceea ce privește excepția de nelegalitate a acestei decizii, C. constată că în mod corect Tribunalul C.-S. a respins această excepție.
Astfel, C. constată că în temeiul dispozițiilor Legii nr. 94/1992 Camera de C., în calitate de organ suprem de control financiar are competența de a analiza calitatea gestiunii financiare din punct de vedere al eficienței și eficacității, precum și de a controla modul de formare, administrare și întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public.
Prin urmare, auditorii publici externi în mod corect au întocmit rapoarte prin care au exprimat rezultatul analizei situațiilor financiare verificate în legătură cu realitatea și conformitatea acestora.
Totodată, în ceea ce privește criticile reclamantei cu privire la entitatea verificată, C. constată că primarul este autoritate executivă a administrației publice locale care reprezintă . raporturile cu persoanele fizice și juridice, precum și în justiție. Cu privire la modul în care Camera de C. a denumit entitatea auditată, respectiv Primăria C. Ciudanovița în loc de ., C. constată că o astfel de mențiune nu poate să conducă la nulitatea absolută a deciziei a cărei nelegalitate se invocă.
Este evident că obligațiile reținute de către C. de C. în cuprinsul deciziei anterior menționate trebuie aduse la îndeplinire de către primar, în calitate de ordonator de credite bugetare. În plus, procesul verbal de control nr. 866/28.09.2010 care a stat la baza emiterii deciziei 33/2010 a fost semnat de primar.
C. reține că este corectă susținerea primei instanțe în sensul că C. de C. are posibilitatea de a verifica legalitatea plăților referitoare la cheltuielile de personal, ca parte componentă a cheltuielilor publice.
În ceea ce privește fondul cauzei, C. reține că în temeiul deciziei nr. 33/08.10.2010 a fost emisă dispoziția nr. 234/08.12.2010 de către P. comunei Ciudanovița prin care s-a imputat reclamantei suma de 28.402 lei reprezentând prejudiciul izvorât din punerea în executare a contractului colectiv de muncă nr. 169/2006, actualizat prin contractul nr. 393/2008.
În acord cu prevederile art. 85 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute de art. 84 lit. a și b se dispune prin emiterea de către conducătorul unității a unui ordin sau dispoziție de imputare în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei.
Data constatării pagubei este data la care decizia Curții de C. nr. 33/08.10.2010 a fost înregistrată la Primăria comunei Ciudanovița, fiind deci cunoscută de către autoritatea publică auditată. Din acest moment P. comunei Ciudanovița a cunoscut toate constatările făcute de C. de C. în urma controlului exercitat asupra legalității plăților efectuate.
Conform adresei nr. 134/26.02.2013 emisă de Primăria comunei Ciudanovița, decizia nr. 33/08.10.2010 a fost înregistrată la primărie sub nr. 932/11.10.2010.
Raportat la această dată, C. constată că emiterea dispoziției de imputare la data de 08.12.2010 s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor art. 85 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, fiind astfel întemeiată excepția tardivității emiterii dispoziției.
În acest context, C. constată că soluția primei instanțe a fost pronunțată cu în călcarea prevederilor legale, fiind incidente dispozițiile art. 304 alin. 1 pct. 9 Cod procedură civilă.
Pentru considerentele anterior expuse, C. va admite recursul formulat de reclamantă, va modifica sentința atacată în parte în sensul că, în urma admiterii excepției tardivității emiterii dispoziției de imputare nr. 234 din 08.12.2010, va admite acțiunea reclamantei și va anula această dispoziție ca fiind tardiv emisă.
Va menține soluția primei instanțe cu privire la respingerea excepției de nelegalitate a deciziei nr. 33/08.10.2010 emisă de C. de C. a României și cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții.
Față de soluția pronunțată de Curte cu privire la excepția tardivității emiterii dispoziției de impunere, C. va respinge recursul formulat de pârâta C. de C. a României ca fiind neîntemeiat.
C. va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul formulat de reclamanta F. M. în contradictoriu cu pârâtul P. C. Ciudanovița, C. de C. a României – Camera de C. C.-S. împotriva sentinței civile nr. 154/08.02.2012 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._ .
Modifică sentința atacată în parte în sensul că admite acțiunea reclamantei, admite excepția tardivității emiterii dispoziției de imputare nr. 234/08.12.2010 și anulează această dispoziție ca fiind tardiv emisă.
Menține dispozițiile sentinței cu privire la soluția referitoare la excepția de nelegalitate a deciziei nr. 33/08.10.2010 emisă de C. de C. a României și cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive.
Respinge recursul formulat de pârâta C. de C. a României – Camera de C. C.-S..
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.03.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. D. R. P. R. O.
GREFIER
M. S.
Red.DD/21.03.2013
Tehnored.MS/28.03.2013
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul C.-S. – judecător G. Ș.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5344/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 440/2013.... → |
|---|
