Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6487/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6487/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 11-07-2013 în dosarul nr. 8394/30/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ – 26.06.2013
DECIZIA CIVILĂ NR.6487
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 11.07.2013
PREȘEDINTE:M. BACĂU
JUDECĂTOR:M. C. D.
JUDECĂTOR:C. D. O.
GREFIER:M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice Timișoara împotriva Sentinței Civile nr. 164/2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ în contradictoriu cu reclamantul intimat S. A. și pârâta intimată Direcția Generală a Finanțelor Publice T., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică de către grefier se prezintă avocat B. D. în reprezentarea reclamantului intimat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, reprezentanta reclamantului – intimat depune la dosar împuternicire avocațială, chitanța privind plata onorariului de avocat și concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat ori probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta reclamantului – intimat solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii recurate ca fiind temeinică și legală, pentru motivele arătate în concluziile scrise depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului T. la 11.09.2012, reclamantul S. A. a chemat în judecată pârâtele A.F.P. Timișoara și D.G.F.P. T., pentru ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună anularea actului administrativ nr._/08.07.2008, emis de pârâta A.F.P. Timișoara, anularea chitanței pentru încasarea de impozite . nr._/08.07.2008, obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 2187 lei, reprezentând taxa de poluare, cu dobânzi legale, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.164/22.01.2013 pronunțată în dosar nr._ Tribunalul T. a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta D.G.F.P. T. și, în consecință a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. T., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis acțiunea formulată de reclamantul S. A. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara, a dispus anularea Deciziei nr._/8.07.2008, emisă de pârâta A.F.P., precum și a chitanței . nr._/8.07.2008 și a obligat pârâta A.F.P. Timișoara să restituie reclamantului suma de 2187 lei, reprezentând taxa de poluare, cu dobânzi conform art. 124 Cod procedură fiscală, precum și la plata cheltuielilor de judecată către reclamant, în cuantum de 643,3 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara, considerând-o ca netemeinică și nelegală.
În principal, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a A.F.P. Timișoara, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea excepției arată că taxa de poluare se face venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu.
Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii in ce privește restituirea taxei de poluare achitată pentru autovehicul.
Recurenta menționează că la data de 13.01.2012 a intrat în vigoare Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante. Menționează că art. 4 din această lege se referă la aplicarea unitară a taxării autovehiculelor în ceea ce privește sfera de aplicare a acestora, înlăturându-se astfel favorizarea indirectă autoturismelor second hand autohtone.
Astfel s-a soluționat și problema autoturismelor înmatriculate înainte de 1 ianuarie 2007 deoarece s-a introdus obligativitatea plății la prima transcriere a dreptului de proprietate. Așadar taxa pentru emisiile poluante va fi plătită în mod nediscriminatoriu de către toți cei ce achiziționează autovehicule, dar pentru care nu a fost achitată această taxă.
Taxa se calculează pe baza unor criterii obiective. Totodată, prin introducerea modificărilor, se ajunge în unele cazuri la reducerea taxei cu 25%. Pentru autoturismele care au fost supuse acestei taxe fiscale nu se mai achită taxă pentru emisiile poluante la prima transcriere a dreptului de proprietate cu excepția cazului când aceste taxe au fost restituite contribuabililor prin sentințe judecătorești.
Pârâta – recurentă apreciază că față de reglementarea actuală Hotărârea pronunțată în cauza T. a devenit caducă, și respectiv inaplicabilă.
Reclamantul – intimat, legal citat nu a formulat întâmpinare, însă a depus la dosar concluzii scrise solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind temeinică și legală.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente inclusiv art. 3041 Cod procedură civilă, și văzând că nu sunt incidente disp. art. 306 alin. 2 C.pr.civilă, instanța constată că recursul formulat este neîntemeiat, urmând a fi respins, după cum urmează:
Privitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a A.F.P. Timișoara invocată și prin motivele de recurs, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, având în vedere că prin raportare la prevederile art. 214 ind.2 din Codul Fiscal și art. 31 ind.2 alin 2 din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal taxa de poluare face parte din taxele speciale care au fost percepute la bugetul de stat.
Și aceasta întrucât, chitanța eliberată atestă achitarea de către reclamantă, în beneficiul A.F.P. Timișoara a sumei de 2187 lei, reprezentând taxă de poluare pentru autoturismul importat.
În analizarea legalității soluției pronunțate de instanța de fond și a cererii formulate de reclamant, Curtea consideră necesară expunerea prealabilă a legislației naționale aplicabile, a dispozițiilor art.110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, precum și a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene în domeniu, urmând ca în raport cu acestea să examineze fondul cauzei.
Pe plan intern, Curtea retine ca taxa de poluare a fost instituită prin OUG nr. 50/2008, care a abrogat prevederile din Codul fiscal referitoare la taxa de primă înmatriculare a autovehiculelor. Reglementarea taxei de poluare a suferit mai multe modificări după .>
Curtea de Justiție a Comunităților Europene, în cauza T. și în cauza N. a analizând art.110 TFUE din perspectiva unor versiuni diferite ale OUG nr.50/2008. Cu toate acestea, instanța apreciază că hotărârile menționate sunt aplicabile speței în primul rând pentru că instanța europeană a interpretat o normă comunitară, interpretare care este valabilă indiferent de modificările intervenite în legislația națională. Cu alte cuvinte este necesar a se stabili doar dacă modificările ulteriore corespund sau nu normei comunitare, așa cum a fost ea interpretată de Curtea de Justiție a Comunităților Europene.
În al doilea rând, unul dintre argumentele hotărârilor instanței europene are aplicabilitate și în cauză, întrucât vizează o caracteristică nemodificată a taxei de poluare.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene a constatat astfel că taxa de poluare instituită conform OUG nr. 50/2008 este impusă numai pentru autovehiculele care se înmatriculează pentru prima dată în România după . acestui act normativ – 1.07.2008 – cu excluderea de la plata acestei taxe pentru autovehiculele deja înmatriculate în România anterior acestei date.
Această caracteristică esențială a taxei de poluare, reiterată de Curtea de Justiție a Comunităților Europene și în cauza N. (cauza C – 263/10 Hotărârea din 07.07.2011, paragraful 27) a rămas neschimbată până în prezent.
Se poate observa astfel că, deși Legea nr.9/2012 (privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule) prevede la art.4 alin 2 din Legea nr. 9/2012 obligația de plată a taxei și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate în România asupra unui autovehicul rulat, (astfel cum au sugerat cele două hotărâri ale instanței europene), prin art.1 din OUG nr.1/2012 a fost suspendată aplicarea dispozițiilor menționate până la 1 ianuarie 2013.
În plus, Curtea a apreciat că nu este respectat nici principiul poluatorul plătește, această taxă fiind aplicabilă doar autoturismelor de ocazie importate, obiectivul protecției mediului putând fi atins prin instituire unei taxe anuale care nu ar mai favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate.
Prin urmare, având în vedere argumentele Curții Europene de Justiție redate în cauza T. (cauza C-402/09) și în cauza N. (C‑263/10), precum și principiul priorității dreptului comunitar față de dreptul național, Curtea constată neîntemeiate susținerile pârâtei recurente cu privire la respectarea art.110 TFUE (fostul articol 90), sub acest aspect, sentința civilă atacată fiind corectă.
Curtea nu poate reține apărările recurentei vizând apariția Legii nr. 9/2012, întrucât situația constatată de Curtea Europeană de Justiție a rămas nemodificată, singura noutate introdusă de legea nouă constând în instituirea unei alte modalități de calcul, care nu schimbă cu nimic reținerile Curții Europene de Justiție. În plus, dispozițiile invocate de recurentă nici nu erau în vigoare la data achitării taxei de către reclamanta intimată, cererea sa de restituire fiind analizată în raport de legislația în vigoare la acea dată, respectiv OUG nr.50/2008, și, mai mult decât atât, așa cum s-a arătat deja, dispozițiile art.4 alin 2 din Legea nr. 9/2012 sunt și actualmente suspendate.
Constatând așadar neîntemeiat recursul, Curtea urmează a-l respinge ca atare în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 274 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată către reclamantul intimat, în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice Timișoara împotriva Sentinței Civile nr. 164/2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .
Obligă recurenta la plata cheltuielilor de judecată către reclamantul intimat S. A., în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 iulie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. BACĂU M. C. D. C. D. O.
GREFIER,
M. T.
RED:M.B./22.07.2013
TEHNORED:M.T./23.07.13
2.ex./SM/
Primă instanță:Tribunalul T.
Judecător – A. S.
| ← Excepţie nelegalitate act administrativ. Decizia nr. 9166/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2239/2013.... → |
|---|
