Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 10/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 10/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 10-12-2013 în dosarul nr. 3075/115/2013
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMISOARAOperator 2928
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR._
Ședința publică din 10 decembrie 2013
P.:A. P.
JUDECĂTOR:Ș. E. P.
JUDECATOR:R. C.
GREFIER:G. K.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul M. D. V. împotriva sentinței civile nr.2180/10.07.2013 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C.-S., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
Dată fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 5 decembrie 2013, care face integrantă din prezenta hotărâre și prin care s-a amânat pronunțarea pentru data de 10 decembrie 2013.
CURTEA
Deliberând constată următoarele:
P. sentința civilă nr.2180/10.07.2013 Tribunalul C.-S. a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului M. V., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului C. – S., având ca obiect plata despăgubirilor de sănătate reglementate de HG nr.1083/2008.
Din examinarea actelor și lucrărilor de la dosar, tribunalul a reținut că reclamantul M. V. a fost încadrat la I. de Polițe al Județului C. -S. având calitatea de funcționar public cu statut special.
Raporturile de serviciu ale reclamantului cu pârâtul au încetat ca urmare a pensionării anticipate a reclamantului, conform deciziei nr._/10.09.2009 emisă de MAI -Casa de Pensii(fila 15 dos).
Tribunalul a reținut că prin certificat /decizia medicală - nr. A 1406/07.07.2009 emisă de Comisia de expertiză medico militară de pe lângă Spitalul M. de Urgentă Timișoara, s-a constatat că reclamantul este inapt pentru serviciul în poliție, fiind încadrat în gradul de invaliditate II cu revizuire la 01-15 luna iunie 2000 (fila 5 dosar).
Cu privire la cererea reclamantului prin care a solicitat obligarea pârâtului la plata contravalorii în lei, a sumei de 8000 euro, în baza dispozițiilor art. 3 lit.c și art. 4 alin. 2 lit.b din HG nr.1083/2008, tribunalul a reținut următoarele.:
În conformitate cu dispozițiile art. 28 alin.1, lit..din Legea nr. 360/2002, despăgubirile implică acordarea unor sume de bani pentru polițiști sau, în cazul decesului, pentru familiile acestora, în situația producerii riscurilor specifice activității de poliție.
Pentru punerea în aplicare a dispozițiilor invocate de reclamant, este absolut necesar ca efectele vătămătoare la care a fost supus polițistul să se fi produs independent de voința acestuia. Despăgubirile se acordă exclusiv în situația în care evenimentul căruia i-a căzut victimă polițistul este strict determinat.
Afecțiunea medicală suferită de polițist, care îi induce un anumit grad de invaliditate, trebuie să fie strict individualizată și astfel constatată, încât să poată fi pusă pe seama atitudinii unei/unor persoane identificate sau identificabile, care să poată fi făcută responsabilă pentru faptul prejudiciabil, respectiv pentru afectarea integrității anatomice și /sau funcționale a organismului polițistului.
În cazul reclamantului, invaliditatea de gradul II stabilită prin decizia medicală, este rezultatul unei boli obișnuite, pentru care reclamantul ar fi beneficiat de dreptul la pensia de invaliditate de gradul II, ca urmare a bolilor contactate în timpul și din cauza îndeplinirii atribuțiilor de serviciu, stare de fapt ce rezultă din diagnosticul clinic și funcțional stabilit în decizia medicală, precum și din antecedentele actelor acestuia, consemnate în Biletul de Ieșire din spital nr.5119/2009, în care se menționează că reclamantul este pacient cunoscut hipertensiv netratat și potator cronic(fila 6 dos).
Pe cale de consecință, tribunalul a apreciat că invaliditatea de gradul II al reclamantului este rezultatul unei boli obișnuite situație în care nu se acordă despăgubirile prevăzute de art.3 lit.c din HG nr. 1083/2008.
D. în ipoteza în care invaliditatea reclamantului ar fi fost produsă de cauze externe acestuia (accident sau eveniment vătămător suferit în cursul sau din cauza misiunilor de serviciu) erau incidente dispozițiile mai sus menționate.
Această interpretare a art. 3 lit c din HG nr. 1083/2008 este susținută și de coroborarea acestor prevederi cu dispozițiile art.6 din HG nr. 1083/2008, potrivit cărora pentru toate sumele de bani, plătite ca despăgubiri, ministerul va iniția demersuri pentru recuperarea sumelor de la persoanele care se fac vinovate de producerea prejudiciilor.
Or, în cazul reclamantului, invaliditatea de gradul II, nu s-a datorat producerii riscurilor specifice activității de poliție, ci unei boli obișnuite apărute în timpul exercitării profesiei, în speță nefiind aplicabile dispozițiile din HG nr.1083/2008, pentru ca reclamantul să poată beneficia de plata despăgubirilor.
Impotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamantul, solicitând modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, arătând că în mod eronat prima instanță a reținut că este vorba despre o boală obișnuită, întrucât în Certificatul – Decizie medicală nr.A 1406/4 din 7.07.2009 emis pe seama reclamantului rezultă că este vorba despre o boală apărută în timpul și din cauza îndeplinirii serviciului în poliție și deci efectele vătămătoare s-au produs independent de voința reclamantului, acesta invocând în susținerea recursului și practica judiciară a Curții de Apel Timișoara prin decizia civilă nr.1675/23.11.2011.
În drept s-au invocat prevederile art.488 pct.6 NCPC.
P. întâmpinarea depusă la dosar intimatul a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe, arătând că despăgubirile reglementate de HG nr.1083/2008 solicitată de reclamant se acordă cu respectarea disp.art.2 lit.c ce definesc polițistul invalid ca fiind polițistul rănit clasat inapt pentru serviciul polițienesc de către comisiile de expertiză medicală și evaluarea capacității de muncă.
În speță invaliditatea reclamantului este rezultatul unor afecțiuni medicale ce au evoluat în timp și s-au agravat progresiv odată cu vârsta și nu se datorează unor cauze externe ca urmare a producerii unor riscuri specifice activității de poliție.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor reglementate de art.488 NCPC și văzând și disp.art.496 și 498 NCPC Curtea reține că recursul este neîntemeiat după cum urmează:
În prezenta cauză, reclamantul, fost polițist în cadrul Inspectoratul de Poliție al Județului C. S. – a solicitat obligarea pârâtului Inspectoratul de Poliție al Județului C. S. la plata unei despăgubiri pentru caz de boală, în sumă de 8000 euro, în temeiul Hotărârii de Guvern nr. 1083/2008, privind asigurarea despăgubirilor de viață, sănătate și bunuri ale polițiștilor, având în vedere că reclamantul a fost declarat inapt pentru desfășurarea serviciului polițienesc, fiind pensionat prin Decizia nr._/10.09.2009 a Casei de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor, iar Comisia de Expertiză Medico-Militară de Urgență Timișoara, cât și Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară a Ministerul Administrației și Internelor au decis că reclamantul se încadrează în gradul II de invaliditate, iar la rubrica „Legătura cauzală a bolii sau accidentului cu îndeplinirea obligațiilor militare” s-a menționat „Boală contractată în timpul și din cauza îndeplinirii serviciului în poliție”.
Instanța de fond a respins acțiunea, reținând că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru acordarea despăgubirii solicitate, având în vedere că, deși nu contestă că boala de care suferă reclamantul se încadrează în gradul III de invaliditate, Tribunalul C. S. a apreciat că această afecțiune nu este inclusă în înțelesul dat de legiuitor în art. 3 din Hotărârea de Guvern nr. 1083/2008, privind asigurarea despăgubirilor de viață, sănătate și bunuri ale polițiștilor pentru a beneficia, astfel, de suma solicitată cu titlu de despăgubiri.
Examinând recursul reclamantului, Curtea precizează că, potrivit art. 3 din Hotărârea de Guvern nr. 1083/2008, privind asigurarea despăgubirilor de viață, sănătate și bunuri ale polițiștilor, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 657 din 18 septembrie 2008, „Ministerul Internelor și Reformei Administrative acordă despăgubiri polițiștilor pentru următoarele categorii de riscuri: rănirea polițistului; invaliditate de gradul I; invaliditate de gradul II; invaliditate de gradul III; deces și prejudicii aduse bunurilor”.
De asemenea, conform art. 2 din H.G. nr. 1083/2008, „în sensul prezentei hotărâri, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:
a) polițist - funcționar public civil, cu statut special, căruia i se aplică prevederile Legii nr. 360/2002, cu modificările și completările ulterioare;
b) polițist rănit - polițistul supus în timpul sau în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu, independent de voința lui, efectelor unor cauze vătămătoare, în urma cărora îi este afectată integritatea anatomică și/sau funcțională a organismului;
c) polițist invalid - polițistul rănit clasat inapt pentru serviciul polițienesc de către comisiile de expertiză medicală și evaluare a capacității de muncă (...)”.
Totodată, potrivit art. 4 alin. 4 din același act normativ, „în situația producerii unuia dintre riscurile prevăzute la art. 3 lit. b) - d), polițistului i se acordă despăgubiri în sumă de:
a) pentru invaliditate de gradul I - 10.000 euro, echivalent în lei la data plății;
b) pentru invaliditate de gradul al II-lea - 8.000 euro, echivalent în lei la data plății;
c) pentru invaliditate de gradul al III-lea - 6.000 euro, echivalent în lei la data plății”.
P. Decizia nr. A 1406/4 din 7.07.2009, emisă de Comisia de Expertiză Medico-Militară de Urgență Timișoara, atașat la fila 5 din dosarul instanței de fond, rezultă că reclamantul se încadrează în gradul II de invaliditate, iar la rubrica „Legătura cauzală a bolii sau accidentului cu îndeplinirea obligațiilor militare” s-a menționat „Boală contractată în timpul și din cauza îndeplinirii serviciului în poliție”.
Pârâtul a susținut – iar instanța de fond a reținut – că prin producerea riscului specific activității de poliție se înțelege producerea unui eveniment vătămător care afectează integritatea fizică, de exemplu rănirea polițistului în timpul unei acțiuni, accidentarea în timpul dirijării circulației, iar condițiile de lucru, chiar dacă sunt solicitante sub aspect fizic și neuropsihic și pot conduce la declanșarea bolii, nu sunt acoperite de despăgubirile prevăzute de Hotărârea de Guvern nr. 1083/2008.
Examinând hotărârea recurată, Curtea reamintește art. 3 din H.G. nr. 1083/2008, care prevede clar că „Ministerul Internelor și Reformei Administrative acordă despăgubiri polițiștilor pentru invaliditate de gradul II”; textul citat stabilește indiscutabil că invaliditatea de gradul II este unul din riscurile ce impun acordarea de despăgubiri polițiștilor în cauză.
Pe de altă parte, Curtea observă că art. 3 din H.G. nr. 1083/2008 face referire la invaliditate în contextul în care invaliditatea este legată de definiția polițistului invalid, cuprinsă în art. 2 din același act normativ. Într-adevăr, Curtea nu poate face abstracție de definițiile și semnificația termenilor utilizați în acest act normativ, iar interpretarea actului normativ se impune a fi făcută în contextul său, luând în considerare totalitatea reglementărilor din actul respectiv. Astfel fiind, Curtea constată că invaliditatea la care se referă art. 3 din H.G. nr. 1083/2008 este determinată în funcție de calificarea polițistului în cauză ca fiind invalid în sensul art. 2 lit. c) din H.G. nr.1083/2008.
Or, conform art. 2 lit. c) din H.G. nr.1083/2008,polițistul invalid este„polițistul rănit clasat inapt pentru serviciul polițienesc...”, de unde rezultă că poate fi polițist invalid numai un polițist care îndeplinește și criteriile pentru a fi declarat rănit, în sensul art. 2 lit. b) din H.G. nr.1083/2008, care definește polițistul rănit ca fiind„polițistul supus în timpul sau în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu, independent de voința lui, efectelor unor cauze vătămătoare, în urma cărora îi este afectată integritatea anatomică și/sau funcțională a organismului”.
Or, este evident că în cauză nu s-a făcut dovada că reclamantul ar fi fost rănit în sensul art. 2 lit. b) din H.G. nr.1083/2008.
P. urmare, Curtea constată că acordarea despăgubirilor prevăzute de H.G. nr.1083/2008 se cuvine exclusiv polițistului rănit sau invalid în sensul definițiilor cuprinse în art. 2 din H.G. nr.1083/2008, iar nu în cazul în care invaliditatea nu este urmarea rănirii polițistului, chiar dacă acesta fost diagnosticat ca având o boală contractată în timpul și din cauza îndeplinirii serviciului în poliție.
În ceea ce privește referirea făcută de reclamantul recurent la practica Curții de Apel Timișoara statuată prin decizia civilă nr.1675/23.11.2011 (hotărâre depusă la dosarul primei instanțe) instanța observă că la nivelul Curții de Apel Timișoara această practică a fost revizuită așa cum rezultă din considerentele deciziei civile nr._/12.11.2013 a acestei instanțe.
Raportat la cele arătate anterior, Curtea reține că este corectă interpretarea dată de instanța de fond textelor H.G. nr.1083/2008.
În consecință, Curtea apreciază că soluția Tribunalului C. S. este temeinică și legală, recursul formulat de reclamant urmând a fi respins ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamantul M. D. V., CNP_, domiciliat în comuna B. ./A jud.C.-S. împotriva sentinței civile nr.2180/10.07.2013 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C.-S., cu sediul în Reșița, ., nr.40, j ud.C.-S..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 10.12.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECATOR,
A. P. Ș. E. P. R. C.
GREFIER,
G. K.
Red..
Tehnored./GK/ 2 ex./10.12.2013
Inst.fond:Tribunalul C.-S. :jud.I. M.
| ← Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 21/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5782/2013.... → |
|---|
