Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 8666/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8666/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 24-09-2013 în dosarul nr. 3780/30/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ -21.06.2013
DECIZIA CIVILĂ NR.8666
Ședința publică din 24.09.2013
PREȘEDINTE: D. D.
JUDECĂTOR: R. P.
JUDECĂTOR: R. O.
GREFIER: M. S.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta P. E. împotriva sentinței civile nr. 2180/15.05.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâta intimată Instituția P. – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor, având ca obiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat P. A. în reprezentarea reclamantei recurente, lipsă fiind pârâta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței reclamanta recurentă a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 0,5 lei.
Reprezentanta reclamantei recurente arată că din eroare a intitulat calea de atac ca fiind apel în loc de recurs.
Instanța recalifică calea de atac ca fiind recurs.
Nemaifiind alte cereri de formulat ori probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
1. Cererea reclamantei
Prin cererea înregistrată la Tribunalul T. sub nr._ reclamanta P. E. ,a chemat în judecată pe pârâtul Instituția P. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea actului nr._/26.02.2013 emis de pârâtă, obligarea pârâtei la radierea de pe numele reclamantei a autovehiculului marca VW POLO, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta arată că a vândut autoturismul marca VW POLO numitului Ciupilă R. D. care a preluat autoturismul și actele aferente însă nu a procedat la înmatricularea pe numele său, astfel că reclamanta a fost pusă în situația de a plăti în continuare toate impozitele pentru autoturism.
Prin sentința civilă nr._/2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara s-a admis acțiunea reclamantei și a fost obligat numitul Ciupilă R. D. să înmatriculeze autoturismul pe numele său.
În urma pronunțării aceste sentințe s-a adresat Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor pentru radierea autoturismului de pe numele său însă i s-a comunicat că nu pot efectua radierea deoarece prin sentința civilă sus menționată nu se stipulează expres obligația radierii autoturismului din circulație și au invocat faptul că nu au fost constituiți parte procesuală în proces.
I s-a solicitat să facă dovada achitării taxei de poluare prevăzută de art.4 din Legea nr. 9/2012.
2. Întâmpinarea pârâtei
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată și netemeinică invocând art.47 alin.1 din HG nr. 85/2003 completată și modificată prin Legea nr. 49/2006 și OUG nr.63/2006 actualizate.
3. Hotărârea Tribunalului T.:
Prin sentința civilă nr. 2180/15.05.2013, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a respins acțiunea formulată de reclamanta P. E. împotriva pârâtei Instituția P. – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor Timișoara.
Din actele și lucrările dosarului, instanța a reținut în fapt următoarele:
Cererea de înmatriculare a autovehiculului fără plata taxei de poluare formulată de reclamantă a fost respinsă de către pârâtă, care i-a comunicat că pentru înmatricularea autovehiculului trebuie să facă dovada plății taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Având în vedere că reclamantul a solicitat înmatricularea autovehiculului după 1 ianuarie 2013, instanța a constatat că refuzul pârâtului de a înmatricula autovehiculul fără plata taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule este justificat pentru următoarele considerente:
Astfel, rațiunea înmatriculării autovehiculelor fără plata taxei sau a restituirii sumei achitate: fie cu titlu de taxă specială auto la prima înmatriculare conform Codului fiscal aplicabil în perioada 01.01.2007 – 30.06.2008, fie ca taxă de poluare în temeiul OUG nr.50/2008 pe perioada 01.07.2008 – 31.12.2011, fie ca taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule în temeiul Legii nr.9/2012 pe perioada 01.01.2012 – 14.03.2013, constă, astfel cum au reținut Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza T. c/a României și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.24 din 14.11.2011, în discriminarea creată între categoria vehiculelor second-hand achiziționate din țară și categoria vehiculelor second-hand achiziționate din spațiul comunitar. Această discriminare s-a datorat faptului că potrivit legislației menționate taxa pe poluare era datorată numai pentru autoturismele pentru care se făcea prima înmatriculare în România (deși fuseseră anterior înmatriculate în spațiul comunitar), nu și pentru cele aflate deja în circulație – dacă au fost înmatriculate în țară, fiind astfel împiedicată libera circulație a mărfurilor în spațiul comunitar prin descurajarea achiziției de autovehicule folosite provenite din spațiul comunitar, ceea ce contravine art.110 par.1 din Tratatul de funcționare a Uniunii Europene (fostul art. 90 par. l din Tratatul de instituire a Comunității Europene) - în continuare Tratatul - potrivit căruia ”Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor sate membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare”. Scopul instituirii art. 110 (ex. art. 90) din Tratat este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor în spațiul comunitar, iar domeniul său de aplicare vizează impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
În cauza T. c/a României, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că prevederile art. 110 din Tratat trebuie interpretate în sensul că se opun ca statele membre să instituie taxe ori măsuri cu efect echivalent prin care să restrângă libera circulație a mărfurilor, însă situația vizată privea, exclusiv, autovehiculele second – hand înmatriculate anterior în spațiul comunitar, dat fiind faptul că numai în privința unor astfel de autovehicule, legislația internă instituia un tratament discriminatoriu în privința celor achiziționate din spațiul comunitar, comparativ cu cele achiziționate de pe teritoriul României.
Deși Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule înlătura această discriminare stipulând la art.4 obligația de plată a taxei pentru toate autovehiculele second-hand, atât pentru cele înmatriculate anterior în spațiul comunitar, cât și pentru cele aflate deja în circulație în țară, taxa urmând a fi achitată conform alin.2 „cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării”, totuși prin OUG nr.1/2012 aplicarea dispozițiilor art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012 a fost suspendată până la 1 ianuarie 2013 ceea ce a făcut ca discriminarea să se mențină și pe parcursul anului 2012.
Întrucât de la 1 ianuarie 2013 suspendarea aplicării dispozițiilor art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012 a încetat, în lipsa altor dispoziții legale, acest text de lege a devenit aplicabil, astfel că taxa era datorată fără a mai exista vreo discriminare, atât pentru autovehiculele înmatriculate anterior în spațiul comunitar, cât și pentru cele aflate deja în circulație în țară și nu mai exista rațiunea scutirii de la plata taxei pentru autovehiculele înmatriculate anterior în spațiul comunitar.
Întrucât la data formulării de către reclamantă a cererii de înmatriculare, taxa de poluare se aplica tuturor vehiculelor, instanța a apreciat că cererea reclamantului de obligarea pârâtei la înmatricularea autoturismului fără plata taxei de poluare nu este întemeiată, mai ales că prevederile art. 110 (fost 90 din TCE) nu interzic statelor instituirea de taxe ori alte sarcini fiscale în considerarea unor motive justificate, ci se opun doar ca, prin astfel de măsuri, să se restrângă ori să se împiedice libera circulație a mărfurilor în spațiul comunitar.
Raportat la cele ce preced, văzând și dispozițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004, acțiunea reclamantului a fost găsită neîntemeiată, și a fost respinsă. S-a luat act că pârâta nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
4. Recursul reclamantei:
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta P. E., solicitând modificarea în tot a sentinței atacate, cu consecința admiterii contestației astfel cum a fost formulată în sensul anulării actului nr._/26.02.2013 emis de către pârâtă, ca fiind netemeinic și nelegal, și obligarea pârâtei să opereze radierea de pe numele său a autovehiculului marca VW POLO, . WVWZZZ80ZNY844844, cu obligarea pârâtei la cheltuielilor de judecată.
În motivare recurenta critică prima instanță arătând că a motivat pe alt temei de drept, respectiv înmatricularea fără taxa auto, or obiectul dosarului se referă la radierea autovehiculului, și nu la înmatricularea acestuia.
In fapt, în anul 2010 arată că a vândut autoturismul proprietate personala marca Volkswagen 1.0 Fox Polo, . WVWZZZ 80ZNY844844, cu nr. de înmatriculare_, numitului Ciupilă R. D., iar o data cu predarea mașinii i-a predat acestuia și toate documentele pentru a putea să își înmatriculeze autovehiculul pe numele său.
Numitul Ciupilă R. D. a preluat autoturismul și actele aferente însă nu a procedat la înmatricularea pe numele său, astfel că a fost pusă în situația de a plăti în continuare toate impozitele pentru autoturism.
Pentru că nu a putut rezolva pe cale amiabilă, s-a adresat instanței de judecată.
In urma procesului în contradictoriu cu acesta a rezultat sentința civila nr._/18.10.2012 a Judecătoriei Timișoara prin care s-a admis acțiunea și s-a constatat ca a avut loc transmiterea dreptului de proprietate asupra autoturismului către Ciupilă R. D., totodată dispunându-se obligarea acestuia sa îl înmatriculeze pe numele său, iar în caz contrar hotărârea urmând sa țină loc de consimțământ al pârâtului pentru radierea autovehiculului de pe numele reclamantei la autoritățile competente.
In urma sentinței favorabile dată de către Judecătoria Timișoara, s-a adresat Serviciului Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor T., anexându-le sentința pentru ca aceștia să radieze autoturismul de pe numele său, astfel ca să nu mai plătească în continuare taxele aferente mașinii.
In urma adresei depuse la Serviciu Public Comunitar, aceștia i-au comunicat ca nu poate efectua mențiunea de radiere deoarece în Sentința Civila cu nr._/18.10.2012 a Judecătoriei Timișoara nu se stipulează expres obligația radierii autoturismului din circulație de către Serviciul Public Comunitar și au invocat faptul ca nu au fost constituiți parte procesuala în proces.
Consideră însă, că Serviciul Public Comunitar trebuie sa radieze autoturismul dat fiind aceasta sentința prevede faptul că ține loc de consimțământul noului cumpărător al autovehiculului.
Pentru acest motiv solicită anularea actului nr._/26.02.2013 prin care i se refuză radierea autoturismului.
Totodată și potrivit art. 1528 alin. 1 cod civil se prevede ca „în cazul neexecutării unei obligații de a face, creditorul poate, pe cheltuiala debitorului, să execute el însuși ori să facă să fie executată obligația" raportat la art. 17 alin.2 din O.U.G. nr. 195/2002 care reglementează faptul ca „radierea din evidenta a vehiculelor înregistrate, la trecerea acestora în proprietatea altei persoane, se face de către autoritatea care a efectuat înregistrarea, la cererea proprietarului, în condițiile legii".
In drept invocă art.466 și urm. N. C.pr.civ.
5. Aprecierea Curții de Apel Timișoara:
Analizând actele dosarului, criticile recurentului prin prisma dispozițiilor art. 304 din codul de procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041 din Codul de procedură civilă, Curtea de Apel constată următoarele:
În prezenta cauză, reclamanta P. E. a solicitat obligarea pârâtului Serviciul Public Comunitar – Regim Permise Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor T. la radierea de pe numele reclamantei a autovehiculului marca Volkswagen Polo vândut de reclamantă numitului Ciupilă R. D. în anul 2010, invocând și sentința civilă nr._/2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara, prin care s-a admis acțiunea reclamantei și a fost obligat numitul Ciupilă R. D. să înmatriculeze autoturismul pe numele său, iar în caz de refuz, hotărârea să țină loc de consimțământul acestuia la înmatriculare.
Instanța de fond a respins acțiunea reclamantei, reținând că aceasta ar fi solicitat obligarea pârâtului la înmatricularea autovehiculului respectiv fără plata taxei pentru emisiile poluante.
Curtea constată, așadar, că instanța de fond a făcut o confuzie evidentă cu privire la obiectul litigiului: în timp ce reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la radierea unui autovehicul de pe numele reclamantei, instanța de fond a reținut că aceasta ar fi solicitat obligarea pârâtului la înmatricularea autovehiculului fără plata taxei pentru emisiile poluante.
Raportat la această constatare, Curtea reține că instanța de fond nu a soluționat fondul litigiului. Astfel, instanța de fond nu a analizat – datorită acestei confuzii – temeinicia pretențiilor reclamantei și nici nu a făcut referire la contra-argumentele prezentate de pârât în susținerea refuzului de radiere al autovehiculului respectiv de pe numele reclamantei.
În aceste condiții, Curtea reține că instanța de fond nu a soluționat fondul cauzei.
Având în vedere cele arătate mai sus, Curtea apreciază că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 304 punctul 9 din vechiul Cod de Procedură Civilă, conform cărora modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere „când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.”
Ținând seama de dispozițiile art. 312 alin. 3 teza I din vechiul Cod de Procedură Civilă, conform cărora „modificarea hotărârii atacate se pronunță pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9, iar casarea pentru cele prevăzute de art. 304 pct. 1, 2, 3, 4 și 5, precum și în toate cazurile în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului sau modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi”,Curtea – apreciind că recursul este întemeiat pentru considerentele expuse mai sus – îl va admite, va dispune casarea sentinței civile nr. 2180/15.05.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, în vederea soluționării acesteia pe fond, având în vedere că instanța de fond nu a intrat în cercetarea fondului cauzei, ca urmare a confuziei cu privire la obiectul cererii litigiului, urmând ca instanța de fond să examineze fondul litigiului, respectiv să dea un răspuns pertinent la cererea reclamantei, cu înlăturarea sau achiesarea la argumentele prezentate de ambele părți asupra chestiunilor în litigiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul formulat de reclamanta P. E. împotriva sentinței civile nr. 2180/15.05.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .
Casează sentința civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul T..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24.09.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. D. R. P. R. O.
GREFIER
M. S.
Red. RP/30.09.2013
Tehnored.MS/04.09.2013
Ex.2
Primă instanță:Tribunalul T. - judecător M. T.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5378/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4047/2013.... → |
|---|
