Pretentii. Decizia nr. 28/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 28/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 28-10-2013 în dosarul nr. 7203/30/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR._
Ședința publică din 28.10.2013
PREȘEDINTE: Prof. Univ. Dr. L. B.
JUDECĂTOR: E. N.
JUDECĂTOR: C. L.
GREFIER: D. B.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul M. M. O. și de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T., în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice D., împotriva sentinței civile nr. 1580/17.04.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, se constată depuse la dosarul cauzei, de către reclamantul recurent, Întâmpinare, împuternicirea avocațială și chitanța nr. 648/04.10.2013, eliberată de Cabinet avocat R. A., în valoare de 500 lei, reprezentând onorariu de avocat, prin Serviciul Registratură al instanței, la data de 04.10.2013.
Curtea, constatând că s-a solicitat în temeiul art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă judecarea cauzei și în lipsă, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1580/17.04.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul M. M. O. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice D., având ca obiect anulare act administrativ și s-a dispus anularea Deciziei de calcul a taxei de poluare nr. 6459/30.05.2012 emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice D..
Pârâta Administrația Finanțelor Publice D. a fost obligată la restituirea către reclamant a sumei de 1625 lei și a dobânzilor legale, începând cu a 45-a zi de la data înregistrării cererii de restituire a sumei până în momentul achitării efective.
De asemenea, a fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara la plata cheltuielilor de judecată către reclamant, în sumă de 46 lei.
Împotriva acestei hotărâri, ambele părți au declarat recurs.
În recursul reclamantului hotărârea este criticată din perspectiva neacordării de către prima instanță a cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat (200 lei), dovedite în cauză.
În recursul pârâtei, se invocă lipsa calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice D., susținându-se că Administrația Fondului pentru Mediu București are calitate procesuală pasivă în cauză, în sensul art. 5 din Legea nr. 9/2012, aceasta fiind beneficiara sumei/taxei încasată de Administrația Finanțelor Publice D..
Pe fondul cauzei se susține conformitatea Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule cu dispozițiile art. 110 din TFUE.
În cauză, reclamantul a depus Întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat de pârâtă și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate cu cheltuieli de judecată.
În drept, a invocat dispozițiile art. 110 din TFUE.
Verificând recursurile astfel declarate, din perspectiva dispozițiilor art. 299 și următoarele Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Astfel, cu privire la recursul reclamantului Curtea constată incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în raport cu împrejurarea că reclamantul a dovedit cheltuielile de judecată solicitate (filele 18-19 dosar fond), context în care dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă au fost valorificate de instanță doar parțial, respectiv pentru suma reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Așa fiind, în baza art. 312 Cod procedură civilă Curtea va admite recursul reclamantului, va modifica în parte hotărârea atacată, în sensul acordării de cheltuieli totale reclamantului, ca o consecință a admiterii acțiunii acestuia.
Cu privire la recursul pârâtei, Curtea constată legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, nefiind incidente dispozițiile art. 304, 3041 Cod procedură civilă, astfel că va respinge recursul, ca nefondat, în baza art. 312 Cod procedură civilă.
Astfel, cu privire la modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Finanțelor Publice D., instanța, în mod legitim, a respins această excepție, întrucât pârâta Administrația Finanțelor Publice D. este cea care a perceput taxa în litigiu, iar împrejurarea că această taxă este gestionată de Administrația Fondului pentru Mediu București, intrând în conturile sale nu conduce la pierderea calității procesuale pasive a pârâtei, Administrația Finanțelor Publice Băile Herculane, ci conferea acestei pârâte posibilitatea de a formula o cerere de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu București, în condițiile art. 60 și urm. Cod procedură civilă.
Raționamentul se bazează pe existența unui raport juridic direct între reclamantă și pârâta, Administrația Finanțelor Publice D..
Cât privește dispozițiile Legii nr. 9/2012, Curtea observă că Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, a abrogat Ordonanța de urgență nr. 50/2008, iar conform art. 12 alin. (1) din noul act normativ „în cazul în care taxa pe poluare pentru autovehicule achitată de către contribuabili începând cu 1 iulie 2008 până la data intrării în vigoare a prezentei legi, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, cu modificările și completările ulterioare, este mai mare decât taxa rezultată din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, calculată în lei la cursul de schimb valutar aplicabil la momentul înmatriculării în România, se pot restitui sumele reprezentând diferența de taxă plătită, numai către titularul obligației de plată, pe baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi. Calculul diferenței de restituit se face pe baza formulei de calcul din prezenta lege, în care se utilizează elementele avute în vedere la momentul înmatriculării autovehiculului în România”.
Curtea constată că norma în discuție tinde la înlocuirea retroactivă a reglementării taxei de poluare cu cea cuprinsă în norma legală, prin ajustarea vechii taxe de poluare la nivelul noii taxe, în vigoare din luna ianuarie 2012, aspect care face ca, în anumite cazuri, dreptul contribuabilului la restituirea integrală a taxei, percepute în baza unui act normativ neconform cu dreptul Uniunii Europene, să fie limitat, ceea ce echivalează cu nesocotirea efectelor hotărârii interpretative a Curții de Justiție a Uniunii Europene în Cauza T. contra României.
Sub acest aspect recurenta este în eroare, atunci când afirmă că hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene s-a referit la Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, iar nu la Legea nr. 9/2012, căci Curtea s-a referit, potrivit limitelor sale de competență, la interpretarea art. 110 din TFUE, iar nu la interpretarea legii interne românești.
Judecătorul național este cel abilitat să verifice conformitatea legilor interne cu art. 110 din TFUE, astfel cum acesta este interpretat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, interpretare obligatorie pentru toate Statele membre.
Pe de altă parte, instanța de recurs constată că, deși Legea nr. 9/2012 și-a propus să înlăture efectele discriminatorii indirecte produse de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 -, prin aceea că taxa prevăzută de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 nu era impusă și vehiculelor similare, puse în vânzare pe piața națională, cu ocazia înmatriculării/reînmatriculării lor -, extinzând obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante și în cazul autovehiculelor înstrăinate pe piața națională, tocmai această normă cuprinsă în Legea nr. 9/2012, a făcut obiectul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 1/2012, fiind suspendată de la aplicare, la data soluționării litigiului.
Pe cale de consecință, efectele discriminatorii indirecte menționate, continuă să fie prezente, inclusiv în cazul de speță, astfel că judecătorul fondului în mod corect a reținut incompatibilitatea dintre legea internă în vigoare și dispozițiile art. 110 din TFUE, căci nu există nicio diferență, sub aspectul efectelor discriminatorii indirecte analizate, între Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 și normele cuprinse în Legea nr. 9/2012, în vigoare la momentul soluționării prezentei cauze, aspect sub care Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 1/2012 de suspendare a unor norme din cuprinsul Legii nr. 9/2012, evident că produce efecte juridice, independent de caracterul temporar al suspendării (01.01.2013), statul neavând nici o legitimitate în a ignora hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene, în continuare.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul reclamantului M. M. O..
Modifică în parte sentința civilă nr. 1580/17.04.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în sensul că:
Obligă pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 240 lei cheltuieli de judecată în primă instanță.
Menține în rest hotărârea.
Respinge recursul pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice T., în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice D..
Obligă pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Prof.Univ.Dr. L. B. E. N. C. L.
GREFIER,
D. B.
Red.B.L/28.10.2013
Tehnored.DB/29.10.2013
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul T. – jud. N. A. F.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4093/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 815/2013.... → |
|---|
