Pretentii. Decizia nr. 4132/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4132/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 27-05-2013 în dosarul nr. 7176/30/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.4132
Ședința publică din 27 MAI 2013
PREȘEDINTE: PROF.UNIV.DR. L. B.
JUDECĂTOR: E. N.
JUDECĂTOR: Ș. L.
GREFIER: C. J.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul C. M. F. și recursul pârâtelor Direcția G. a Finanțelor Publice T. și Administrația Finanțelor Publice Timișoara împotriva Sentinței civile nr.1136/25.04.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata - chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu București, având ca obiect contestare act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat B. D., cu împuternicire avocațială la dosar, pentru reclamantul recurent, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamantului recurent a depus dovada înmatriculării autovehiculului într-un stat membru U.E, concluzii scrise și chitanță fiscală ce atestă achitarea onorariului de avocat în cuantum de 500 lei
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea în fond a recursurilor.
Reprezentanta reclamantului recurent, având cuvântul, a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul acordării în totalitate a cheltuielilor de judecată și respingerea recursului declarat de pârâte, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr.1136/25.04.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul C. M. F., împotriva pârâtelor DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE TIMIȘOARA și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TIMIȘOARA.
A fost admisă cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu
S-a dispus restituirea taxei de poluare în cuantum de 2908 lei și a dobânzilor legale prevăzute de art.124 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală începând cu data expirării celor 45 zile curse de la data cererii de restituire până la data restituirii efective a sumelor.
S-a dispus anularea Deciziei de calcul a taxei de poluare emisă pe numele reclamantei.
Au fost obligate pârâtele la 39,3 lei cheltuieli de judecată față de reclamantă.
A fost obligată chemata în garanție Administrației F. pentru Mediu să suporte din fondurile sale restituirea taxei de poluare și cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei hotărâri toate părțile au declarat recurs.
În recursul reclamantului, hotărârea este criticată sub aspectul modului de soluționare al petitului privind acordarea cheltuielilor de judecată suportate de reclamant în proces, în sumă de 1039, 3 lei, instanța acordându-i, contrar dovezilor de la dosar, doar suma de 39, 3 lei cheltuieli de judecată.
În recursul pârâtelor Direcția G. a Finanțelor Publice Timișoara și Administrația Finanțelor Publice Timișoara se invocă lipsa calității procesuale pasive a acestei pârâte, întrucât taxa a fost virată la Administrația F. pentru Mediu, București.
Administrația Finanțelor Publice Timișoara critică hotărârea și pe fondul său, susținând compatibilitatea Legii nr. 9/2012, cu dreptul U.E, art. 110 TFUE.
Verificând recursurile astfel declarate, Curtea constată următoarele:
Cu privire la recursul reclamantei, Curtea constată incidența dispozițiilor art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, cu referire la art. 274 Cod procedură civilă, căci, în adevăr, reclamantul justifică cheltuielile de judecată în valoare de 1039,3 lei iar instanța, fără a face aplicarea dispozițiilor art. 274 (3), a nesocotit dovezile de plată a onorariului de avocat, în sumă de 1000 lei, conform chitanțelor depuse în cauză.
Sub acest aspect, Curtea va admite recursul și va modifica în parte hotărârea recurată, în baza art. 312 (3) Cod procedură civilă.
Cu privire la recursul pârâtelor, Curtea constată că acestea nu sunt fondate, căci reclamantul are raporturi juridice directe cu pârâta Administrația Finanțelor Publice T., care a încasat suma a cărei restituire face obiectul cauzei, iar Direcția G. a Finanțelor Publice T. nu a căzut în pretenții în acest dosar, pentru a justifica un interes în declanșarea acestei căi de atac a recursului.
Cât privește dispozițiile Legii nr. 9/2012, Curtea observă că Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, a abrogat Ordonanța de urgență nr. 50/2008, iar conform art. 12 alin. (1) din noul act normativ „în cazul în care taxa pe poluare pentru autovehicule achitată de către contribuabili începând cu 1 iulie 2008 până la data intrării în vigoare a prezentei legi, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, cu modificările și completările ulterioare, este mai mare decât taxa rezultată din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, calculată în lei la cursul de schimb valutar aplicabil la momentul înmatriculării în România, se pot restitui sumele reprezentând diferența de taxă plătită, numai către titularul obligației de plată, pe baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi. Calculul diferenței de restituit se face pe baza formulei de calcul din prezenta lege, în care se utilizează elementele avute în vedere la momentul înmatriculării autovehiculului în România”.
Curtea constată că norma în discuție tinde la înlocuirea retroactivă a reglementării taxei de poluare cu cea cuprinsă în norma legală, prin ajustarea vechii taxe de poluare la nivelul noii taxe, în vigoare din luna ianuarie 2012, aspect care face ca, în anumite cazuri, dreptul contribuabilului la restituirea integrală a taxei, percepute în baza unui act normativ neconform cu dreptul Uniunii Europene, să fie limitat, ceea ce echivalează cu nesocotirea efectelor hotărârii interpretative a Curții de Justiție a Uniunii Europene în Cauza T. contra României.
Sub acest aspect recurentele sunt în eroare, atunci când afirmă că hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene s-a referit la Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, iar nu la Legea nr. 9/2012, căci Curtea s-a referit, potrivit limitelor sale de competență, la interpretarea art. 110 din TFUE, iar nu la interpretarea legii interne românești.
Judecătorul național este cel abilitat să verifice conformitatea legilor interne cu art. 110 din TFUE, astfel cum acesta este interpretat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, interpretare obligatorie pentru toate Statele membre.
Pe de altă parte, instanța de recurs constată că, deși Legea nr. 9/2012 și-a propus să înlăture efectele discriminatorii indirecte produse de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 -, prin aceea că taxa prevăzută de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 nu era impusă și vehiculelor similare, puse în vânzare pe piața națională, cu ocazia înmatriculării/reînmatriculării lor -, extinzând obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante și în cazul autovehiculelor înstrăinate pe piața națională, tocmai această normă cuprinsă în Legea nr. 9/2012,a făcut obiectul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 1/2012, fiind suspendată de la aplicare, la data soluționării litigiului.
Pe cale de consecință, efectele discriminatorii indirecte menționate, continuă să fie prezente, inclusiv în cazul de speță, astfel că judecătorul fondului în mod corect a reținut incompatibilitatea dintre legea internă în vigoare și dispozițiile art. 110 din TFUE, căci nu există nicio diferență, sub aspectul efectelor discriminatorii indirecte analizate, între Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 și normele cuprinse în Legea nr. 9/2012, în vigoare la momentul soluționării prezentei cauze, aspect sub care Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 1/2012 de suspendare a unor norme din cuprinsul Legii nr. 9/2012, evident că produce efecte juridice, independent de caracterul temporar al suspendării (01.01.2013), statul neavând nici o legitimitate în a ignora hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene, în continuare.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, va obliga pârâta recurentă să plătească reclamantului suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de reclamant împotriva Sentinței civile nr.1136/25.04.2012, pronunțată de Tribunalul T..
Modifică în parte sentința civilă recurată în sensul că:
Acordă reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 1039, 3 lei.
Respinge recursul pârâtelor.
Obligă pârâta recurentă să plătească reclamantului suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 27 MAI 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
PROF.UNIV.DR.L. B. E. N. Ș. L.
GREFIER,
C. J.
Red.L.B./28.05.2013
Tehnored. J.C. 2 ex./28.05.2013
Primă instanță: M.T. – Tribunalul T.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 547/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3846/2013.... → |
|---|
