COMPETENŢĂ MATERIALĂ. LITIGIU PRIVIND ÎNCHEIEREA CONTRACTULUI DE VÂNZARE-CUMPĂRARE DE ACŢIUNI DEŢINUTE DE STAT LA SOCIETĂŢILE COMERCIALE SUPUSE PROCESULUI DE PRIVATIZARE
| Comentarii |
|
Potrivit art. 43 alin. 3 din O.U.G. nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, aprobată prin Legea nr. 44/1998 (introdus prin Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice) litigiile privind contractele, convenţiile, protocoalele şi orice alte acte ori înţelegeri încheiate de către instituţiile publice implicate în scopul de a pregăti, efectua sau finaliza procesul de privatizare a unor societăţi comerciale, sunt de competenţa secţiilor comerciale ale instanţelor judecătoreşti", iar potrivit art. 323' alin. 1, din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, competenţa revine Curţii de Apel - Secţia comercială, care va judeca "de urgenţă şi cu precădere”.
Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, care modifică şi completează O.U.G. nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, aprobată prin Legea nr. 44/1998, a intrat în vigoare la 27 iunie 1999, iar semnarea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 13.059 din 9 iulie 1999 s-a realizat ulterior acestei date, respectiv la 9 iulie, deci după intrarea în vigoare a Legii nr. 99/1999.
(Secţia de contencios administrativ, decizia nr. 1794 din 18 mai 2000)
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 17 august 1999 la Curtea de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ, reclamanta Asociaţia “R.” Bucureşti a chemat în judecată F.P.S., solicitând recunoaşterea dreptului său de a beneficia de facilitatea solicitată şi aprobată de Sucursala Bucureşti a F.P.S., la data de 25 iunie 1999, constând în dobânda la ratele ce urmează a fi plătite de 10% pe an, conform prevederilor legale în vigoare, la data adjudecării licitaţiei; suspendarea executării contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 13.050 din 9 iulie 1999, până la soluţionarea cauzei. în motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că F.P.S. a scos la vânzare, prin licitaţie publică, cu strigare, acţiunile pe care
acesta le deţinea la SC “R." SA, în condiţiile O.U.G. nr. 68/1997. La data de 18 iunie 1999, Asociaţia salariaţilor “R.” a câştigat licitaţia, conform procesului-verbal nr. 210/1986 din 18 iunie 1999; cu toate că a solicitat înscrierea facilităţii privind dobânda de 10% în contract, F.P.S. a refuzat aceasta şi a impus semnarea contractului, fără facilitatea menţionată.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1118 din 4 octombrie 1999 a admis excepţia ridicată de pârâtul F.P.S. şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamanta Asociaţia “R.” Bucureşti în contradictoriu cu pârâtul F.P.S., în favoarea Curţii de Apel Bucureşti - Secţia comercială.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen reclamanta Asociaţia “R.” Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând în esenţă că, prin cererea de chemare
în judecată a solicitat recunoaşterea unui drept obţinut potrivit dispoziţiilor legale (O.U.G. nr. 88/ 1997 aprobată prin Legea nr. 44/1998 şi H.G. nr. 55/1998, modificată şi completată de HG nr. 361/ 1998) cerere care se soluţionează de instanţa pe care a sesizat-o şi care a reţinut în mod greşit că este vorba despre fapte comerciale rezultate ca urmare a derulării unui contract comercial.
Verificând cauza în funcţie de recursul formulat, cât şi potrivit art. 3041 C. pr. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 43 alin. (3) din O.U.G. nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, aprobată prin Legea nr. 44/1998 (introdus prin Legea nr. 99/ 1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice) “litigiile privind contractele, convenţiile, protocoalele şi orice alte acte ori înţelegeri încheiate de către instituţiile publice
implicate în scopul de a pregăti, efectua sau finaliza procesul de privatizare a unor societăţi comerciale, sunt de competenţa secţiilor comerciale ale instanţelor judecătoreşti”, iar potrivit art. 3231 alin. (1) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, competenţa revine Curţii de Apel - Secţia comercială, care va judeca “de urgenţă şi cu precădere”.
Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, care modifică şi completează O.U.G. nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, aprobată prin Legea nr. 44/ 1998 a intrat în vigoare la 27 iunie 1999, iar semnarea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 13.059 din 9 iulie 1999 s-a realizat ulterior acestei date, respectiv la 9 iulie 1999, deci după intrarea în vigoare a Legii nr. 99/1999.
Aşa fiind, recursul declarat de reclamantă este nefondat şi urmează a fi respins ca atare, instanţa făcând o apreciere corectă în pronunţarea soluţiei.
| ← CONSILIER JURIDIC. CONTRACT INDIVIDUAL DE MUNCĂ. MODIFICAREA... | Fond de vânătoare. Licitaţie. Conflict de competenţă între... → |
|---|
