LEGEA FONDULUI FUNCIAR NR. 18/1991. RECONSTITUIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIN DECIZIE A PREFECTULUI.
| Comentarii |
|
MODIFICAREA DECIZIEI PREFECTULUI DE CĂTRE CONSILIUL LOCAL ÎN TEMEIUL UNEI HOTĂRÂRI JUDECĂTOREŞTI RĂMASE IREVOCABILĂ CERERE DE ANULARE A ACTULUI EMIS DE CONSILIUL LOCAL. INADMISIBILITATE
în speţă, actul administrativ a cărui anulare s-a solicitat reprezintă o comunicare a consiliului local al oraşului Predeal către autorul recurentelor cu privire la modificarea adusă deciziei nr. 37/1992 a Prefecturii judeţului Braşov, prin includerea in anexa nr. 3 la poziţia 199 a intimatei-interveniente S.E. în categoria persoanelor cărora li s-a atribuit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 748,8 mp.
Instanţa de fond a stabilit în mod judicios natura juridică a acestui act, constatând că prin conţinutul său nu reprezintă un act de autoritate emis în exercitarea unor prerogative de putere publică.
Singura autoritate competentă să decidă cu privire la atribuirea terenului în proprietate în condiţiile prevăzute de art. 36 din Legea nr. 18/1991, republicată, este prefectul judeţului şi, deci, prin adresa nr. 1055/1993 emisă de Consiliul Local al oraşului Predeal nu s-a creat o situaţie juridică nouă faţă de cea constatată prin decizia nr. 37/1992.
în consecinţă, adresa nr. 1055/1993 nu produce efecte juridice proprii şi nu este de natură să vatăme recurentelor un drept recunoscut de lege, astfel încât este legală şi temeinică soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de anulare a actului respectiv.
(Secţia de contencios administrativ, decizia nr. 1867 din 24 mai 2000)
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 23.09.1993, reclamantul N.V. a chemat în judecată pe pârâţii Prefectura judeţului Braşov şi Consiliul local al oraşului Predeal, solicitând modificarea poziţiei nr. 199 din decizia nr. 37/6.02.1992 emisă de Prefectura judeţului Braşov şi anularea adresei nr. 1055/15.08.1993 prin care Consiliul local al oraşului Predeal i-a comunicat că a fost înscrisă în actul respectiv şi S.E., în baza sentinţei civile nr. 29/ 16.11.1992 pronunţată de Tribunalul Braşov.
în motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin decizia nr. 37/6.02.1992, anexa 3, poziţia nr. 199, Prefectura judeţului Braşov i-a atribuit în calitate de legatar universal al defunctului B.D., dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 748,8 mp situat în oraşul Predeal.
Reclamantul a învederat că în mod nelegal a fost modificată această decizie, fiind menţionată în calitate de moştenitor al fostului proprietar al terenului şi S.E., care este străină de succesiune.
La data de 15.03.1994, S.E. a formulat cerere de intervenţie în interes propriu, invocând excepţia de autoritate de lucru judecat în raport de sentinţa civilă nr. 29/1992 a Tribunalului Braşov, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii, cu motivarea că are dreptul la succesiunea fostului proprietar al terenului, în calitate de nepoată a defunctului.
Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 445/13.09.1995 a respins excepţia autorităţii de lucru judecat şi pe fond a admis acţiunea, a modificat decizia nr. 37/1992 în sensul radierii intervenientei de la poziţia nr. 199 privind persoanele cărora li s-a atribuit proprietatea terenului de 748,8 mp şi a respins cererea de intervenţie.
Recursul declarat de intervenientă împotriva acestei sentinţe a fost admis de Curtea Supremă
de Justiţie - Secţia de contencios administrativ prin decizia nr. 1553/25.09.1997. Constatând că pricina nu a fost soluţionată în contradictoriu cu Prefectura judeţului Braşov care a emis decizia nr. 37/1992, fiind greşit citată Comisia judeţeană Braşov pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, instanţa de recurs a casat sentinţa civilă nr. 445/13.09.1995 şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, urmând a fi analizate şi susţinerile intervenientei cu privire la incidenţa art. 12 din Legea nr. 18/1991 şi la efectele sentinţei civile nr. 29/1992 a Tribunalului Braşov.
In fond, după casare, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 961/17.09.1999 a respins ca nefondată excepţia de lucru judecat şi ca inadmisibilă cererea de intervenţie formulată de S.E. Prin aceeaşi sentinţă, a fost respinsă ca inadmisibilă acţiunea formulată de N.V. şi continuată de L.E., N.A. şi N.M., cărora le-a fost transmisă calitatea procesuală prin succesiune, conform certificatului de moştenitor nr. 694/5.03.1995.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat că în raport de sentinţa civilă nr. 129/1992 a Tribunalului Braşov nu este identitate de obiect, cauză şi părţi, condiţie prevăzută de art. 1201 C. civ. pentru autoritatea de lucru judecat. Cu privire la cererea de intervenţie formulată în interes propriu s-a constatat că intervenienta nu a precizat dreptul ce solicită a fi valorificat potrivit art. 50 C. pr. civ., situaţie în care cererea sa nu are decât caracterul accesoriu al unei apărări prin care se tinde la respingerea acţiunii principale.
Pe fondul cauzei, s-a reţinut că actul contestat de reclamant nu constituie o manifestare unilaterală de voinţă şi nu creează o situaţie juridică nouă, cu atât mai mult cu cât nu a intervenit nici o modificare a deciziei nr. 37/1992. Instanţa de fond a calificat adresa nr. 1055/1993 ca fiind o încunoştinţare a autorului reclamantelor, fără a produce în mod direct vătămarea unui drept recunoscut de lege.
împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat recurs reclamantele, solicitând casarea hotărârii şi pe fond, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.
Recurentele au susţinut că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că adresa nr. 1055/1993 nu reprezintă un act administrativ de autoritate, fără a observa că prin conţinutul său acest act modifică
decizia nr. 37/1992. Hotărârea primei instanţe a fost criticată şi pentru greşita apreciere a probelor administrate, cu motivarea că a fost dovedită modificarea deciziei nr. 37/1992 prin introducerea în calitate de moştenitor a intervenientei printre persoanele îndreptăţite la atribuirea în proprietate a terenului în suprafaţă de 748,8 mp; cum prin modificarea efectuată a fost vătămat dreptul de proprietate atribuit autorului lor, în calitate de moştenitor al fostului proprietar al terenului, recurentele au susţinut că erau îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 29/1990 pentru admiterea acţiunii formulate.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs invocate şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. pr. civ., Curtea va respinge prezentul recurs pentru următoarele considerente:
Actul administrativ a cărui anulara s-a solicitat reprezintă o comunicare către autorul recurentelor cu privire la modificarea adusă deciziei nr. 37/1992, prin includerea în anexa nr. 3 la poziţia 199 a intimatei interveniente S.E. în categoria persoanelor cărora li s-a atribuit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 748,8 mp.
Instanţa de fond a stabilit în mod judicios natura juridică a acestui act, constatând că prin conţinutul său nu reprezintă un act de autoritate emis în exercitarea unor prerogative de putere publică.
Singura autoritate competentă să decidă cu privire la atribuirea terenului în proprietate în condiţiile prevăzute de art. 36 din Legea nr. 18/1991 republicată, este prefectul judeţului si deci prin adresa nr. 1055/1993 emisă de Consiliul local al oraşului Predeal nu s-a creat o situaţie juridică nouă faţă de cea constatată prin decizia nr. 37/1992.
în consecinţă, adresa nr. 1055/1993 nu produce efecte juridice proprii şi nu este de natură să vatăme recurentelor un drept recunoscut de lege, astfel încât este legală şi temeinică soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de anulare a actului respectiv.
Cu privire la cererea de modificare a deciziei nr. 37/1992 se constată că nu a fost dovedită situaţia de fapt invocată de recurente. Cu adresa nr. 941/ 1999 Prefectura judeţului Braşov a comunicat copia deciziei nr. 37/1992, precizând că la poziţia nr. 199 din anexa nr. 3 nu figurează intimata intervenientă.
în atare situaţie, cererea recurentelor de modificare a deciziei nr. 37/1992 apare ca fiind lipsită de obiect.
împrejurarea că prin sentinţa civilă nr. 129/1992 a Tribunalului Braşov s-a dispus modificarea deciziei nr. 37/1992 în sensul că şi intimata-intervenientă are un drept indiviz pentru suprafaţa de 748,8 mp nu constituie un just temei pentru admiterea acţiunii formulate de recurentele-reclamante pe calea contenciosului administrativ, dat fiind că părţile au
posibilitatea să se adreseze instanţei de drept comun pentru soluţionarea litigiilor legate de calitatea de moştenitor sau de cota succesorală cuvenită.
Faţă de considerentele expuse, constatând că nu există motive temeinice de casare a hotărârii atacate, Curtea va respinge ca nefondat prezentul recurs.
| ← ACTE DE PROCEDURĂ- TERMEN. PREDATE RECOMANDAT | IMOBIL PRELUAT IN PROPRIETATEA STATULUI IN BAZA DECRETULUI NR.... → |
|---|
