CONTENCIOS ADMINISTRATIV. LICENŢIAT. CERERE DE ÎNSCRIERE LA O NOUĂ FACULTATE FĂRĂ CONCURS DE ADMITERE. REFUZ DE ÎNSCRIERE ÎN TEMEIUL AUTONOMIEI UNIVERSITARE. ADMISIBILITATE
| Comentarii |
|
Potrivit art. 60 alin. 5 din Legea nr. 84/1995, republicată (astfel cum a fost modificată şi completată prin O.U.G. nr. 36/1997) “absolvenţii cu diplomă de licenţă pot urma o a doua specializare, în condiţiile stabilite de Carta Universitară”.
Sub acest aspect, în art. 50 lit. a din Carta Universitară a Universităţii din Bucureşti se prevede că: "Consiliile facultăţilor stabilesc criteriile şi condiţiile de înscriere la o a doua specializare a absolvenţilor cu diplomă de licenţă, care, potrivit legii, au acest drept”.
în contextul acestei abilitări legale, Consiliul Facultăţii de Drept, prin hotărârea din 28 martie 1996, a stabilit ca unică condiţie, în temeiul autonomiei instituţionale, conferită prin Ordinul M.E.N. nr. 3531 din 8 aprilie 1998 (pct. 1 şi 2) şi a dispoziţiei Cartei Universitare, concursul de admitere.
Deci, refuzul Facultăţii de Drept de a-l înscrie pe reclamant în anul 1 de studiu, ca student român, fără examen de admitere, este legal, fiind în concordanţă cu art. 60 alin. 5 din Legea nr. 84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv cu Carta Universitară şi Hotărârea Consiliului facultăţii din 28 martie 1996.’,)
(Secţia de contencios administrativ, decizia nr. 1800 din 18 mai 2000)
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul S.N.M. cetăţean român şi al S.U.A. a solicitat, pe de o parte, să se constate nejustificat refuzul de a fi înscris în anul I de studiu 1998/1999, ca student român, fără concurs de admitere, la Facultatea de Drept din Bucureşti, iar, pe de altă parte, rambursarea sumei de 980 dolari S.U.A., reprezentând taxa de şcolarizare achitată pentru înscrierea ca student străin în acelaşi an universitar.
în susţinerea acţiunii, reclamantul a arătat că este licenţiat al Academiei de Studii Economice din Bucureşti - Facultatea de Planificare şi Cibernetică Economică, promoţia 1979, iar Facultatea de Drept din Bucureşti, potrivit adresei nr. 488/14 septembrie
1998, în mod nejustificat a refuzat să-l înscrie în anul I ca student român, fără examen de admitere, refuzul fiind contrar dispoziţiilor art. 60 lit. a din Legea nr. 84/1995 şi art. 50 lit. a din Carta Universităţii din Bucureşti.
Totodată, a arătat că, pentru a nu pierde anul de învăţământ, s-a înscris la cursurile facultăţii ca student străin, plătind taxa de şcolarizare de 980 dolari SUA.
Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 591 din 19 mai 1999, a admis acţiunea şi, pe cale de consecinţă, a obligat Facultatea de Drept din Bucureşti să-l înscrie pe reclamant în anul I de studiu, ca student român, fără examen de admitere; totodată, să-i restituie acestuia suma de 2.585 dolari S.U.A., reprezentând taxă de şcolarizare achitată ca student străin.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
în ce priveşte actul administrativ atacat, respectiv adresa nr. 488/1998, prin care s-a refuzat înscrierea reclamantului în anul I de studiu, ca student român, fără examen de admitere, se reţine că este supus cenzurii instanţei de contencios administrativ, potrivit Legii nr. 29/1990.
Apoi, s-a reţinut că dreptul reclamantului de a fi înscris în anul I de studiu, ca student român, fără examen de admitere, rezultă din dispoziţiile art. 60 alin. 5 din Legea nr. 84/1995, potrivit căreia “absolvenţii cu diplomă de licenţă pot urma o a doua specializare, fără concurs de admitere, în condiţiile stabilite de Carta Universitară”.
Dar, Facultatea de Drept din Bucureşti a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 60 alin. 5 din Legea nr. 84/1995 şi cele ale art. 50 lit. a din Carta Universitară, astfel că refuzul de a-l înscrie pe reclamant în anul I de studiu, ca student român, fără examen, este nejustificat.
De asemenea, s-a reţinut că Hotărârea Consiliului facultăţii, din 28 martie 1996, care stabileşte ca unică condiţie concursul de admitere, datorită dificultăţilor obiective de desfăşurare a activităţii în spaţiul existent, hotărâre ce a stat la baza emiterii adresei nr. 488/1998, este contrară art. 60 din Legea nr. 84/1995, întrucât acest text foloseşte sintagma “fără concurs de admitere”.
împotriva sentinţei a declarat recurs Universitatea Bucureşti - Facultatea de Drept, susţinând: întâi, că acţiunea este inadmisibilă, deoarece Decizia Consiliului Profesoral, din 28 martie 1996, nu este un act administrativ; în al doilea rând, că art. 60 alin. 5 din Legea nr. 84/1995 a fost modificat şi completat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/1997, în sensul că nu se mai foloseşte sintagma “fără examen de admitere”; că exercitarea dreptului stabilit de acest text este condiţionat de dispoziţiile din art. 50 din Carta Universitară, dispoziţii care abilitează Universitatea Bucureşti - Facultatea de Drept să stabilească criteriile şi condiţiile de înscriere pentru a doua specializare.
Or, în baza acestor dispoziţii, Universitatea Bucureşti - Facultatea de Drept a stabilit criteriile de admitere, criterii care i-au fost comunicate reclamantului.
Recursul este fondat.
Prima instanţă şi-a asumat în mod corect competenţa materială de a soluţiona acţiunea reclamantului, întrucât, în adevăr, refuzul Facultăţii de Drept de a-l înscrie în anul I de studiu, ca student român, fără examen de admitere, manifestat prin adresa nr. 488/1998, constituie un act administrativ de autoritate; acest act a fost adoptat de o autoritate publică, în mod unilateral, în baza Legii nr. 84/1995 şi a Hotărârii Consiliului facultăţii din 28 martie 1996, pentru rezolvarea unei cereri referitoare la un drept pretins a fi recunoscut de lege, astfel că este supus cenzurii instanţei de contencios administrativ, potrivit Legii nr. 29/1990.
Aspectele de fond ale cauzei au fost, însă, greşit soluţionate, având în vedere că, din varianta normativă primară a art. 60 alin. 5 din Legea nr. 84/ 1995, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/1997, privind modificarea şi completarea legii, a fost înlăturată sintagma ‘lără examen de admiteri.
Astfel, potrivit art. 60 alin. 5 din Legea nr. 84/ 1995 republicată “absolvenţii cu diplomă de licenţă pot urma o a doua specializare, în condiţiile stabilite de Caria Universitară".
Sub acest aspect, în art. 50 lit. a din Carta Universitară a Universităţii din Bucureşti se prevede că: “Consiliile facultăţilor stabilesc criteriile şi condiţiile de înscriere la o a doua specializare a absolvenţilor cu diplomă de licenţă, care, potrivit legii, au acest drept”.
în contextul acestei abilitări legale, Consiliul facultăţii, prin hotărârea din 28 martie 1996, a stabilit ca unică condiţie, în temeiul autonomiei instituţionale, conferită prin Ordinul M.E.N. nr. 3531 din 8 aprilie 1998 (pct. 1 şi 2) şi a dispoziţiei Cartei Universitare, concursul de admitere.
Deci, refuzul Facultăţii de Drept de a-l înscrie pe reclamant în anul I de studiu, ca student român, fără examen de admitere, este legal, fiind în concordanţă cu art. 60 alin. 5 din Legea nr. 84/1995, republicată cu modificările şi completările ulterioare, respectiv cu Carta Universitară şi Hotărârea Consiliului facultăţii din 28 martie 1996.
Se constată, apoi, că în mod greşit s-a dispus restituirea sumei de 2.585 dolari S.U.A., reprezentând taxe de şcolarizare achitate de reclamant ca student străin, întrucât acest capăt de cerere este inadmisibil.
Este de observat, în această privinţă, că reclamantul a achitat taxa de şcolarizare în baza unui raport juridic de drept civil, prin care Facultatea de Drept din Bucureşti s-a obligat să-l înscrie în anul I de studiu, ca student străin, iar el să plătească taxa de şcolarizare aferentă; asemenea pretenţii nu pot, deci, constitui obiectul unei acţiuni în
contencios administrativ, ci numai în instanţa de drept comun.
Faţă de cele menţionate, recursul apare fondat, urmând să fie admis, casată sentinţa, iar acţiunea să fie respinsă ca nefondată, în ce priveşte constatarea refuzului nejustificat al pârâtei de a-l înscrie pe reclamant în anul I de studiu, ca student român, fără examen de admitere, şi ca inadmisibilă cererea de restituire a taxei de şcolarizare achitată.
| ← CONTENCIOS ADMINISTRATIV. SOCIETATE COMERCIALĂ CU CAPITAL DE... | CONTENCIOS ADMINISTRATIV. LEGEA NR. 44/1994 → |
|---|
