TAXĂ PE VALOAREA ADĂUGATĂ. RAMBURSARE
| Comentarii |
|
Conform art. 19 din Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992 pentru efectuarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferente intrărilor, agenţii economici sunt obligaţi să justifice, prin documente legal întocmite, cuantumul taxei şi că bunurile în cauză sunt destinate nevoilor firmei, precum şi că sunt proprietatea acesteia.
(Secţia de contencios administrativ, decizia nr. 3314 din 15 noiembrie 2000)
- Extras -
Prin sentinţa civilă nr. 66/8 martie 2000, Curtea de Apel Cluj - secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis în parte acţiunea, a anulat actele administrative emise de pârâte şi a obligat pârâta Administraţia financiară a municipiului Zalău să restituie reclamantei suma de 458.938.444 lei, reprezentând T.V.A. rambursabilă.
Instanţa de fond a reţinut că, prin facturile depuse, reclamanta a dovedit dreptul său la rambursarea T.V.A., potrivit Normelor de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 3/1992, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 512/1998, care prevăd că diferenţa dintre taxa aferentă intrărilor şi taxa facturată de agentul economic pentru livrările de bunuri sau servicii prestate se rambursează în termen de 30 de zile de la data depunerii decontului, a cererii de rambursare şi a documentaţiei justificative la organul competent.
Recursurile declarate în cauză sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:
Cu cererea din 5 ianuarie 1999, reclamanta a solicitat Administraţiei financiare a municipiului Zalău rambursarea taxei pe valoarea adăugată deductibilă, în sumă de 458.938.444 lei pentru lunile octombrie, noiembrie si decembrie 1998.
Conform art. 19 din Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992, pentru efectuarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferentă intrărilor, agenţii economici sunt obligaţi să justifice, prin documente legal întocmite, cuantumul taxei şi să justifice că bunurile în cauză sunt destinate nevoilor firmei şi sunt proprietatea acesteia.
Instanţa de fond a apreciat că sunt îndeplinite aceste cerinţe legale şi a admis cererea de rambursare a T.V.A., fără însă a verifica apărările invocate în întâmpinare de Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat a judeţului Sălaj.
Astfel, se reţine că, potrivit pct. 10.5 lit. h din Hotărârea Guvernului nr. 512/1998 de aprobare a Normelor de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 3/1992, nu poate fi dedusă taxa pe valoarea adăugată aferentă intrărilor referitoare la bunuri şi servicii aprovizionate pe bază de documente, care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 25 din Ordonanţă şi de Hotărârea Guvernului nr. 831/ 1997.
Cum însă s-a contestat depunerea de către societate a documentelor justificative, în conformitate cu art. 25 lit. B din Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992, instanţa de fond trebuia să procedeze la suplimentarea probelor cu noi
înscrisuri şi, eventual, cu o expertiză de specialitate, spre a se stabili în mod neechivoc dacă a fost îndeplinită această cerinţă legală, care condiţionează exercitarea dreptului la deducerea T.VA
Referitor la obligaţia impusă societăţii de Administraţia financiară a municipiului Zalău de a depune certificatul de înregistrare ca plătitori de T.V.A. pentru furnizori care au emis facturi cu o valoare a T.V.A. mai mare de 20 milioane lei, se constată că este nefondată susţinerea societăţii reclamante că nu îi revenea această obligaţie prevăzută prin Ordinul ministrului Finanţelor nr. 2637/1999, intrat în vigoare la 28 ianuarie 1999, ulterior cererii sale de rambursare.
Obligaţia respectivă a fost instituită prin art. 25 lit. B-a) din Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992 republicată şi, deci, la data depunerii cererii de rambursare a T.VA, societatea reclamantă trebuia să prezinte certificatul de înregistrare ca plătitor de T.V.A. pentru livrări sau prestări de servicii cu valoarea T.V.A. mai mare de 20 milioane lei.
Această obligaţie legală nu a fost îndeplinită la data formulării cererii de rambursare în privinţa
principalului furnizor al societăţii reclamante, S.C. „F. P. C.” S.R.L., pentru care a fost depus certificatul de înregistrare ca plătitor de T.VA numai la data de 6 aprilie 1999. Cu toate acestea, în cauză nu s-a verificat dacă la data emiterii facturilor din perioada octombrie-decembrie 1998, pentru care reclamanta a solicitat rambursarea T.VA, S.C. „F. P. C.” S.R.L. a fost înregistrată ca plătitor de T.VA, dar, fiindcă la data de 26 octombrie 1998 şi-a mutat sediul din municipiul Zalău, în municipiul Bucureşti, în evidenţa Direcţiei Generale a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat a municipiului Bucureşti a fost înregistrată ca plătitor de T.VA începând cu data de 22 februarie 1999.
Constatând că toate aceste aspecte invocate în apărările Ministerului Finanţelor şi ale Direcţiei Generale a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat a judeţului Sălaj nu au fost examinate de instanţa de fond, Curtea va admite recursul declarat de cele două autorităţi administrative, va casa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
| TAXĂ PE VALOAREA ADĂUGATĂ. LEASING → |
|---|
