TAXĂ PE VALOAREA ADĂUGATĂ. LEASING
| Comentarii |
|
Potrivit Normelor de aplicare a T.V.A., aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 973/1994, bunurile introduse în (ară în regim de leasing după 1 iulie 1993, se supun T.V.A. la beneficiar, corespunzător sumelor şi termenelor de plată prevăzute în contractele încheiate pentru perioada de leasing.
(Secţia de contencios administrativ, decizia nr. 3613 din 6 decembrie 2000)
- Extras -
Reclamanta a solicitat să fie exonerată de plata sumei de 171.479.084 lei reprezentând T.V.A. şi a sumei de 78.727.391 lei reprezentând majorări de întârziere aferente.
Reclamanta arată că în anul 1994 şi în anul 1995 a efectuat importul a 30 de autovehicule Mercedes-Benz din Germania, respectiv 25 astfel de autovehicule, în regim de leasing, utilizate prin contract de asociere cu 3 societăţi comerciale, care aveau obligaţia de a le exploata astfel încât să se asigure plata ratelor de leasing, iar beneficiarii au obligaţia să achite T.V.A. pentru ratele de leasing plătite extern, la data efectuării plăţii acestor rate, nu la finele perioadei de leasing, când încetează importul temporar, considerându-se că ar fi existat o închiriere de bunuri pentru care se achită T.V.A. la plata fiecărei rate.
Curtea de Apel Bucureşti -secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 221 din 28 februarie 2000, a respins acţiunea, ca nefondată, cu motivarea că, potrivit Normelor de aplicare a T.V.A., aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 973/ 1994, bunurile introduse în ţară în regim de leasing după 1 iulie 1993 se supun T.V.A. la beneficiar, corespunzător sumelor şi termenelor de plată prevăzute în contractele încheiate pentru perioada de leasing.
Recursul reclamantei este nefondat.
Recurenta a contestat suma de 171.479.084 lei reprezentând T.V.A. datorată pentru ratele de leasing plătite la extern urmare importării în anii 1994 şi 1996, în regim de leasing, a 55 de autovehicule Mercedes-Benz din Germania, cât şi majorări de întârziere de 78.727.391 lei.
Recurenta a încheiat cu alte societăţi comerciale înregistrate în România contracte de asociere, societăţile respective folosind autovehiculele importate şi achitând firmei germane ratele de leasing cuvenite prin contractele de leasing.
Dar, pentru aceste rate nu s-a calculat, reţinut şi virat la bugetul de stat T.V.A. aferentă, recurenta susţinând că, fiind un import temporar, exigibilitatea plăţii T.V.A. ar interveni în momentul în care încetează importul temporar, conform prevederilor pct. 7.3 din Hotărârea Guvernului nr. 809/1995.
Această susţinere nu poate fi reţinută pentru că o mare parte din import s-a făcut sub incidenţa Hotărârii Guvernului nr. 973/1994, dată în aplicarea Ordonanţei Guvernului nr. 3/1992 republicată, care la pct. 8.9 prevede că bunurile introduse în ţară în regim de leasing, după 1 iulie 1993, se supun T.V.A. la beneficiar, corespunzător sumelor şi termenelor de plată prevăzute în contractele încheiate pentru perioada de leasing.
Şi în contractele de leasing în discuţie s-a precizat că toate costurile auxiliare şi taxele legate de achiziţionarea, livrarea, deţinerea şi utilizarea obiectului leasingului sunt suportate de beneficiar, în cazul de faţă de recurentă, ca parte în contractele încheiate cu partenerul extern.
în cauză sunt aplicabile, în special, prevederile art. 8 alin. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992'* în ce priveşte bunurile de import închiriate şi folosite de beneficiarii cu sediul sau domiciliul în România.
Această opinie este corectă pentru că, în general, contractul de leasing are multe asemănări cu un contract de închiriere, prin aceea că pentru bunurile primite în regim de leasing beneficiarul achită, la termenele prevăzute în contract, sumele cuvenite pentru plata periodică a folosinţei acestor
bunuri şi, din acest motiv, pentru ratele achitate se impunea să se reţină şi T.V.A. aferentă.
Exigibilitatea plăţii T.V.A. era pentru fiecare rată de leasing achitată la extern la momentul efectuării acestei plăţi, nu la finele perioadei de leasing, cum susţine greşit recurenta.
T.V.A. deductibilă se putea stabili numai după ce recurenta stabilea T.V.A. datorată şi solicita ca din această sumă să se scadă T.V.A. deductibilă, ceea ce nu a făcut.
în consecinţă, recursul este nefondat.
| ← TAXĂ PE VALOAREA ADĂUGATĂ. RAMBURSARE | TAXĂ PE VALOAREA ADĂUGATĂ. COTA 0. MĂRFURI EXPORTATE → |
|---|
