Acţiune în contencios administrativ. Cerere separată de suspendare a executării actului administrativ atacat. Condiţii de admisibilitate
| Comentarii |
|
Potrivit art. 9 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, în cazuri bine justificate şi pentru a se preveni producerea unei pagube iminente, reclamantul poate cere instanţei competenţa să dispună suspendarea executării actului administrativ până la soluţionarea acţiunii.
în speţă însă simpla intenţie manifestată de reclamantă de achiziţionare a pachetului majoritar de acţiuni din capitalul social al unei terţe societăţi comerciale nu este suficientă pentru a se concluziona asupra iminenţei producerii unei pagube şi implicit, a temeiniciei cererii de suspendare a aplicării unei hotărâri guvernamentale.
(Secţia de contencios administrativ, decizia nr. 2036 din 29 mai 2001)
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 27 iunie 2000, SC “B.C.” SRL Bucureşti a solicitat ca în temeiul art. 9 din Legea nr. 29/1990 să se dispună suspendarea executării Hotărârii Guvernului nr. 425/2000, până la
soluţionarea definitivă a acţiunii îndreptată împotriva aceluiaşi act administrativ, ce formează obiectul unui alt dosar.
în motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că o atare măsură este necesară pentru a se preveni producerea unei pagube iminente, prin vânzarea pachetului de acţiuni din capitalul social al “R.” SA Bucureşti către investitori strategici preselecţionaţi.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ prin sentinţa civilă nr. 790 din 29 iunie 2000 a admis cererea astfel cum a fost formulată.
Instanţa a reţinut că executarea imediată a actului administrativ de autoritate ar prejudicia pe reclamantă, prin neincluderea ei în lista anexă a investitorilor strategici privind achiziţionarea unui pachet de acţiuni al SC “R.” SA Bucureşti.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Guvernul României.
Recurentul a susţinut că în mod greşti prima instanţă a admis cererea de suspendare, deoarece reclamanta nu a făcut dovada calităţii sale procesuale active şi nici a prejudiciului pe care îl invocă, că, până la data exercitării căii de atac nu a fost citată într-o cauză care să aibă ca obiect anularea Hotărârii Guvernului nr. 425/2000.
Recursul este fondat în sensul considerentelor ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 9 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, în cazuri bine justificate
şi pentru a se preveni producerea unei pagube iminente, reclamantul poate cere instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la soluţionarea acţiunii.
în speţă, acţiunea SC “B.C.” SRL Bucureşti pentru obligarea Guvernului României de a modifica Hotărârea nr. 425/2000 formează într-adevăr, obiectul dosarului nr. 999/2000 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ, astfel cum se atestă cu certificatul eliberat de această instanţă (filele nr. 15-16 ale dosarului).
Dar, simpla intenţie manifestată de reclamantă de achiziţionare a pachetului majoritar de acţiuni din capitalul social al unei terţe societăţi coemrciale nu este suficientă pentru a se concluziona asupra iminenţei producerii unei pagube şi implicit, a temeiniciei cererii de suspendare a aplicării unei hotărâri guvernamentale.
Apreciind deci, că prima instanţă şi-a însuşit apărarea reclamantei, care însă nu este susţinută de nici o dovadă referitoare la pretinsul prejudiciu pe care ea l-ar suferi până la soluţionarea în fond a litigiului dintre părţi, Curtea Supremă de Justiţie va admite recursul.
Pe cale de consecinţă, urmează a se dispune casarea sentinţei şi în fond, respingerea cererii de suspendare formulată de reclamantă, văzând şi dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 29/1990.
| ← Acţiune în contencios administrativ. Condiţii. Publicitate... | Act administrativ. Refuzul Direcţiei Generale a Finanţelor... → |
|---|
