Acţiune în contencios administrativ. Condiţii. Publicitate comercială. Cerere pentru elucidarea cazului F.N.I. Inadmisibilitate
| Comentarii |
|
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 29/1990 “orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale recunoscute de lege, printr-un act administrativ, sau prin refuzul nejustificat al unei autorităţi administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanţei judecătoreşti, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. ”
în cauza de faţă, având în vedere că prin acţiunea introductivă s-a solicitat “elucidarea FNI în mod transparent, clar, onest şi eficient", în mod corect instanţa de fond a respins acţiunea ca inadmisibilă, dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 29/1990 nefiind aplicabile.
Sub acest aspect recurentul nu a invocat nici un act administrativ care i-ar fi lezat un drept recunoscut de lege, iar acţiunile TVR şi CEC privind publicitatea făcută pentru FNI nu pot fi calificate ca refuzuri nejustificate în rezolvarea unor cereri.
Cât priveşte dreptul Ia informare invocat de recurent acesta nu poate face obiectul unei acţiuni în contencios administrativ, ci, eventual, al unei acţiuni de drept comun.
(Secţia de contencios administrativ, decizia nr. 1002 din 12 martie 2001)
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată şi înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, reclamantul S.C. a chemat în judecată pe pârâţii Televiziunea Română şi CEC pentru ca instanţa prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună “elucidarea a FNI” într-un mod transparent, chair, onest şi eficient”.
în motivarea acţiunii reclamantul a arătat că în calitatea sa de investitor la FNI a fost dezinformat de emisiunile pârâtei TVR şi de publicitatea pârâtei CEC, fiind determinat să-si investească economiile la FNI.
Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 945/2000 a respins ca inadmisibilă acţiunea.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că actele şi acţiunile celor două pârâte nu pot fi calificate ca acte administrative de natură a prejudicia pe reclamant, în cauză neexistând un refuz nejustificat de a rezolva o cerere a reclamantului.
împotriva acestei sentinţe a formulat recurs în termen legal reclamantul S.C.
Motivându-şi recursul, recurentul reclamant a susţinut că “legea permite oricărui cetăţean să acţioneze în judecată orice refuz nejustificat” şi că se impune “instituirea unui control eficient cu privire la informarea opiniei publice".
Recursul astfel cum a fost formulat urmează a fi respins.ca nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţilor art. 1 din Legea nr. 29/1990 “orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale recunoscute de lege, printr-un act administrativ, sau prin refuzul nejustificat al unei autorităţi administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanţei judecătoreşti, pentm anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată”.
în cauza de faţă, având în vedere ceea ce s-a solicitat prin acţiunea introductivă, respectiv “elucidarea a FNI în mod transparent, clar, onest şi eficient”, în mod corect instanţa de fond a respins acţiunea ca inadmisibilă, dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 29/1990 nefiind aplicabile.
Sub acest aspect, recurentul nu a invocat nici un act administrativ care i-ar fi lezat un drept recunoscut de lege, iar acţiunile TVR şi CEC privind publicitatea făcută pentru FNI nu pot fi calificate ca refuzuri nejustificate în rezolvarea unor cereri.
Cât priveşte dreptul la informare invocat de recurent acesta nu poate face obiectul unei acţiuni în contencios administrativ ci eventual al unei acţiuni de drept comun.
în consecinţă recursul va fi respins ca nefondat.
| ← Acţiune în contencios administrativ. Renunţarea la judecata... | Acţiune în contencios administrativ. Cerere separată de... → |
|---|
