Revoluţionar. Dreptul la atribuirea în proprietate a unui teren agricol extravilan
| Comentarii |
|
(Legea nr. 42/1990, republicată şi Legea nr. 18/1991). Condiţii de realizare. Refuzul Prefecturii Constanţa şi a prefectului de a furniza date privind terenurile disponibile. Nelegalitate
Potrivit art. 14 alin. ultim din Legea nr. 18/1991, revoluţionarilor li se atribuie in proprietate o suprafaţă de 10.000 m.p. în echivalent arabil, în extravilan.
Cum în Judeţul Ilfov, unde s-a adresat iniţial reclamantul, nu au mai existat terenuri agricole disponibile după aplicarea Legii nr. 18/1991, acesta s-a adresat organelor administrative din judeţul Constanţa pentru a-i comunica suprafeţele de teren disponibile de pe raza comunelor Năvodari, Agigea, Limanu şi Tuzla, în vederea realizării dreptului său legal.
în mod greşit instanţa de fond a considerat că refuzul Prefecturii Constanţa şi al prefectului nu au vătămat un drept al reclamantului, atâta vreme cât acesta pentru a-şi putea realiza un drept recunoscut de lege era necesar să fie informat cu privire la unităţile administrativ-teritoriale pe raza cărora se află terenuri agricole disponibile, în vederea adresării la acestea cu cerere de atribuire, conform Legii nr. 18/1991, modificată şi republicată.
(Secţia de contencios administrativ, decizia nr. 689 din 19 februarie 2001)
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin acţiunea înregistrată la data de 28 martie 2000, reclamantul B.D. a chemat în judecată pârâţii Prefectura judeţului Constanţa şi Prefectul Judeţului Constanţa pentru ca în contradictoriu cu pârâţii şi pe calea contenciosului administrativ să oblige pârâţii să-i pună la dispoziţie anexele 2-20 din Legea nr. 18/1991 şi planul cadastral, conform art. 38-39 din acelaşi act normativ.
în motivarea acţiunii reclamantul a arătat că, în calitatea sa de revoluţionar, are dreptul la acordarea unei suprafeţe de teren, în extravilan, conform Legii nr. 42/1990, motiv pentru care a solicitat autorităţilor administrative pârâte să-i comunice situaţia terenurilor disponibile, pentru a putea opta în vederea realizării dreptului său legal.
Autorităţile în cauză au refuzat să-i comunice actele solicitate pe motiv că Legea nr. 18/1991 şi Regulamentul de aplicare aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 180/2000 nu prevăd în sarcina Prefecturii sau prefecţiilor oblgiaţia de a furniza solicitanţilor date cu privire la terenurile disponibile.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia de Contencios Administrativ, prin sentinţa civilă nr. 444 din 3 mai 2000 a respins ca nefondată acţiunea reclamantului, cu motivarea că refuzul Prefecturii şi a prefectului judeţului Constanţa nu l-a vătămat în drepturile sale, nefiind astfel îndreptăţit să formuleze, potrivit art. 1 din Legea nr. 29/1990, acţiune în contencios administrativ.
Reclamantul B.D. a declarat recurs criticând soluţia instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând încălcarea dispoziţiilor art. 31 din Constituţia României referitoare la “dreptul la informaţii de interes public”.
Recursul urmează a fi admis pentru considerentele ce se vor arăta.
Reclamantul B.D., posesor al certificatului de revoluţionar nr. 2309 din 9 ianuarie 1992, are dreptul, conform art. 8 lit. Y din Legea nr. 42/1990 republicată, la acordarea unei suprafeţe de teren în condiţiile Legii nr. 18/1991.
Potrivit art. 14 alin. ultim din Legea nr. 18/1991, revoluţionarilor li se atribuie în proprietate o suprafaţă de 10.000 m.p. în echivalent arabil, în extravilan.
Cum în Sectorul Agricol Ilfov, unde s-a adresat iniţial reclamantul, nu au mai existat terenuri agricole disponibile după aplilcarea Legii nr. 18/1991, acesta s-a adresat organelor administrative din judeţul Constanţa pentru a-i comunica suprafeţele de teren disponibile de pe raza comunelor Năvodari, Agigea, Limanu şi Tuzla, în vederea realizării dreptului său legal.
în acest sens, Secretariatul de Stat pentru Problemele revoluţionarilor din Decembrie 1989, prin adresa nr. 18/431 din 18 februarie 2000 a îndrumat reclamantul să se adreseze unui Consiliu Judeţean sau unei primării din ţară, pentru a obţine relaţii cu privire la existenţa unorterenuri disponibile care să permită acordarea suprafeţei solicitate.
în mod greşit instanţa de fond a considerat că refuzul Prefecturii Constanta si al Prefectului nu a
vătămat un drept al reclamantului, atâta vreme cât acesta pentru a-şi putea realiza un drept recunoscut de lege era necesar să fie informat cu privire la unităţile administrativ teritoriale pe raza cărora se află terenuri agricole disponibile, în vederea adresării la acestea cu cerere de atribuire, conform Legii nr. 18/1991, modificată şi republicată.
Instanţa de fond, pentru justa soluţionare a cauzei trebuia să solicite pârâţilor să comunice
situaţia de fapt a terenurilor disponibile, astfel încât reclamantul să fie în situaţia de a-şi realiza dreptul său de a fi împroprietărit conform Legii nr. .42/1990 şi al Legii nr. 18/1991.
Pentru aceste motive, recursul urmează a fi admis, casată sentinţa şi trimisă cauza spre rejudecare la aceiaşi instanţă.
| ← Societate comercială. 1) Majorarea capitalului social prin... | Impozit pe salarii. Mod de calcul şi de plată. Societate... → |
|---|
