1) Imobil înscris în cartea funciară. Problema calităţii de proprietar a statului. 2) Atribuirea bunului unei regii autonome prin Hotărârea de Guvern.
| Comentarii |
|
Trecerea bunului în administrarea altei instituţii publice. Nelegalitate. 3) Intervenţie în interes propriu. Condiţii. Calitatea procesuală în litigiile de contencios administrativ
1. Imobilul în litigiu este individualizat în C.F. nr. 15224 Timişoara, unde se menţionează: “Capital şi Grădină" nerezultând că statul este proprietarul lui.
2. Cum din extrasul de carte funciară rezultă că imobilul in discuţie este proprietatea reclamantei - RADEF 2ROMANIA FILM” aflat în folosinţa intervenientei (Filiala Interjudeţeană Timiş) conform Legii nr. 15/1990 şi H.G. nr. 530/1991 astfel încât în mod concret instanţa de fond a reţinut această situaţie şi împrejurarea că Guvernul nu putea să dispună de imobilul în litigiul şi să-l treacă în administrarea Ministerului Culturii pentru Filarmonica ‘‘Banatul’’ Timişoara.
3. în raportuljuridic de drept administrativ dedus judecăţii intervenienta (RADEF "ROMÂNIA FILM” Filiala Interjudeţeană Timiş) poate sta în proces. Aceasta pentru că în contencios administrativ nu este determinată calitatea procesuală de personalitatea juridică, întrucât actul administrativ (H.G. contestată) încalcă un drept prevăzut de lege, fiind întrunite cerinţele art. 1 din Legea nr. 29/1990.
(Secţia de contencios administrativ, decizia nr. 1211 din 27 martie 2001)
CURTEA
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ formulată la data de 22.XI. 1996 şi ulterior precizată, reclamanta Regia Autonomă a Distribuţiei şi Exploatării Filmelor “Romaniafilm” a chemat în judecată Guvernul României şi Ministerul Culturii şi Filarmonica de Stat “Banatul" Timişoara solicitând anularea Hotărârii de Guvern nr. 1083/6.XI.1996 publicată în Monitorul Oficial nr. 248/12.XI.1996.
In motivarea cererii s-a arătat că în mod nelegal s-a transmis imobilul compus din construcţii în suprafaţă de 4500 mp şi terenul aferent de 4002 mp situat în municipiul Timişoara, B-dul C.D.Loga nr. 2, din patrimoniul RADEF Romaniafilm” în administrarea Ministerului Culturii, pentru Filarmonica “Banatul” din Timişoara.
La data de 20 ianuarie 1998 a formulat cerere de intervenţie în interes propriu RADEF “Romaniafilm”, Filiala judeţului Timiş, cerere admisă în principiu de instanţă.
Prin sentinţa civilă nr. 60/25.1.1999 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia contencios administrativ, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi s-a admis excepţia invocată în temeiul art. 5 din Legea nr. 29/1990 respingându-se acţiunea ca prematură, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.
Curtea Supremă de Justiţie - Secţia de contencios administrativ prin decizia nr. 3007/
24.11.1999, a admis recursurile declarate de RADEF “Romaniafilm” Filiala interjudeţeană Timiş şi de RADEF “Romaniafilm”, a casat sentinţa şi a
trimis cauza pentru soluţionarea fondului la aceeaşi instanţă.
Curtea Supremă de Justiţie a reţinut că sunt întrunite cerinţele art. 5 din Lege nr. 29/1990 şi se impune analizarea legalităţii hotărârii constatate.
în fond după casare, prin sentinţa civilă nr. 270/ 27.VI.2000, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ a admis acţiunea şi cererea de interventie si a anulat Hotărârea Guvernului nr. 1083/1996.'
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că imobilul nu a fost proprietate de stat, el aparţinând intervenientei RADEF “Româniafilm” Filiala interjudeţeană Timiş, conform C.F. nr. 15224 Timişoara şi “Actului Fundaţional” din 7 decembrie 29 al lui luliu Maniu.
împotriva acestei sentinţe au declarat recursuri pârâţii Guvernul României şi Ministerul Culturii.
Recursul Ministerului Culturii va fi respins ca tardiv formulat la data 1 august 2000, întrucât a fost depăşit termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 301 C. pr. civ. având în vedere că dispozitivul sentinţei s-a comunicat pârâtului la 14.VII.2000 (fila 43 dosar fond).
Guvernul României a declarat şi motivat în termen recursul prin care a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurentul a susţinut că instanţa a apreciat probele în mod eronat şi a aplicat greşit legea deoarece există neconcordanţe între Cartea Funciară în ce priveşte imobilul din str. Politehnicii nr. 2 Timişoara, titularul dreptului de proprietate şi
H.G. contestată, care se referă la imobilul din str.
C. D. Loga nr. 2 Timişoara, bun proprietate publică a statului, că reclamanta nu a depus acte din care
să rezulte că este proprietara imobilului şi că intervenienta nu are personalitate juridică.
Verificând cauza în funcţie de motivele de recurs formulate în lumina dispoziţiilor art. 3041 C. pr. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat sub nici un aspect, pentru următoarele considerente:
Prin Hotărârea Guvernului nr. 1083/1996 s-a aprobat transmiterea imobilului compus din construcţii şi terenul aferent, situat în Timişoara, B-dul C. D. Loga nr. 2, din patrimoniul RADEF “Româniafilm”în administrarea Ministerului Culturii pentru Filarmonica “Banatul” Timişoara, Hotărârea Guvernului menţionează că imobilul este proprietate de stat.
Din extrasul de Carte Funciară nr. 15224 Timişoara şi din “Actul Funcţional” din 7 decembrie 1929, în care se menţionează: “Pusu-s’a piatra fundamentală a acestui palat al cinematografului “Capital” din Timişoara”... - rezultă că imobilul în discuţie proprietatea reclamantei, aflat în folosinţa intervenientei conform Legii nr. 15/1990 şi Hotărârii de Guvern nr. 530/1991 (filele 132 şi 133 din dosarul nr. 1587/1996 al Curţii de Apel Bucureşti -Secţia contencios administrativ).
Instanţa de fond a reţinut în mod corect această situaţie şi împrejurarea că nu putea Guvernul să dispună de imobilul sus-menţionat.
Nu este fondată susţinerea recurentului în sensul că din Cartea Funciară rezultă că statul este proprietar şi că imobilul se află la o altă adresă, astfel încât sentinţa ar fi casabilă.
Curtea constată, din analiza probelor administrate, că imobilul este individualizat în CF nr. 15224 Timişoara, unde se menţionează: “Cinema Capitol şi Grădină”.
Cât priveşte faptul că în CF nr. 15224 este menţionat B-dul Politehnicii (în prezent B-dul Ferdinand), rezultă din acte că fiind vorba de aceeaşi clădire cu terenul aferent - cinema Capitol -susţinerea reclamantei este justificată, deoarece imobilul având formă de triunghi este mărginit de B-dul C. D. Loga, B-dul Politehnicii (în prezent B-dul Regele Ferdinand) şi str. 20 Decembrie 1989.
De altfel, recurentul pârât nu a depus vreun extras de Carte Funciară din care să rezulte că este vorba de un alt imobil decât Cinematograful “Capitol” cu Grădina cinematografului.
Cât priveşte susţinerea că intervenienta nu are personalitate juridică şi nu poate sta în proces, aceasta nu este fondată.
în raportul juridic de drept administrativ dedus judecăţii intervenienta poate sta în proces. Aceasta pentru că în contencios administrativ nu este determinată calitatea procesuală de personalitate juridică, întrucât actul administrativ (H.G. contestată) încalcă un drept prevăzut de lege, fiind întrunite cerinţele art. 1 din Legea nr. 29/1990.
în consecinţă, recursul va fi respins ca nefondat motivarea^ prezentei decizii substituind motivarea sentinţei. în cauză nu există temeiuri de casare de ordine publică a sentinţei, conform dispoziţiilor art. 306 alin. 2 C. pr. civ.
| ← Consiliul concurenţei. Competenţă ratione temporis | Conflict negativ de competenţă. Concesionare exploatare... → |
|---|
