CSJ. Decizia nr. 1076/2002. Contencios. Anulare decizii U.A.R. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.1076
Dosar nr.2697/2002
Şedinţa publică din 18 martie 2003
S-au luat în examinare recursuriledeclarate de Uniunea Avocaţilor din România, precum şi de Baroul Suceava împotriva sentinţei civile nr.91 din 19 iunie 2002 a Curţii de Apel Suceava, Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominals-au prezentat: recurenta pârâtă Uniunea Avocaţilor din România reprezentată de avocatul F. I. şi intimatul reclamant P. M. personal, lipsind recurentul-pârât Baroul Suceava.
Procedura completă.
Avocatul F. I. a susţinut recursul solicitând admiterea acestuia cu referire la motivele scrise. Aceleaşi concluzii de admitere a pus şi cu privire la recursul declarat de recurentul pârât Baroul Suceava.
Intimatul reclamant P. M. a solicitat respingerea ambelor recursuri ca nefondate.
CURTEA
Asupra recursurilorde faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul P. M. a chemat în judecată Uniunea Avocaţilor din România şi Baroul Suceava, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâţii şi pe calea contenciosului administrativ să dispună să fie obligată pârâta Uniunea Avocaţilor din România să îl primească în profesia de avocat cu scutire de examen, iar pârâtulBaroul Suceava să îl înscrie încadrul acestuia pe lista avocaţilor.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că îndeplineşte condiţiile cerute de lege, în sensul că este cetăţean român,absolvent al Facultăţii de Drept, nu are cazier şi are o vechime de peste 10 ani în funcţia de jurisconsult, astfel că refuzul pârâtelor de a-l primi în profesia de avocat cu scutire de examen este neîntemeiat.
Curtea de Apel Suceava, Secţia comercială şi de contencios administrativ prin sentinţa nr.91 din 19 iunie 2002 a admis acţiunea reclamantului, dispunând anularea deciziilornr.1182 din 20 iulie 2001 şi nr.8548 din 15 decembrie 2001 ale Uniunii Avocaţilor din România.
Totodată a obligat pârâta Uniunea Avocaţilor din România să primească în profesia de avocat pe reclamant în condiţiile art.14 alin.2 şi art.16 alin.2 lit."b" din Legea nr.51/1995 republicată şi să emită decizie în acest sens, iar pe pârâtul Baroul Suceava să înscrie pe reclamant în Barou şi să emită decizie în acest sens.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că susţinerea pârâtului Baroul Suceava în motivarea avizului negativ că reclamantul este persoană în vârstă şi că nu a profesat niciodată avocatura nu poate fi primită, deoarece aceste motive constituie o încălcare adrepturilor reclamantului de a profesa o meserie în condiţiile în care acesta îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică, au declarat recurs Uniunea Avocaţilor din România şi Baroul Suceava.
Recurenţii au susţinut în esenţă că hotărârea instanţei de fond este dată cu aplicarea greşită a legii, întrucât potrivit art.16 pct.2 lit.b din Legea nr.51/1995 republicată, poate fi primit în profesie cu scutire de examen, la cerere cel care anterior, sau la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcţia de consilier juridic, timp de cel puţin 10 ani.
S-a mai susţinut şi că avizul emis de Consiliul Baroului nu constituie act administrativ în sensul Legii nr.29/1990, republicată, întrucât el însuşi nu este de natură să creeze, să stingă ori să modifice drepturi, aşa încât acesta nu este supus controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ.
Recursul este nefondat.
Într-adevăr, art.16 alin.(2) lit.b din Legea nr.51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată prevede că „poate fi primit în profesie cu scutire de examen(...) cel care, anterior sau la data primirii în pofesia de avocat, a îndeplinit funcţia de judecător, procuror, notar, consilier juridic sau jurisconsult timp decel puţin 10 ani".
Textul citat instituie o excepţie de la regula generală consacrată în alineatul (1) al art.16 potrivit căreia „Dreptul de primire în profesie se obţine pe baza unui examen, organizat conform prevederilor prezentei legi şi statutului profesiei".
În cauză acest drept nu i-a fost încălcatreclamantului.
Alineatul (2) al art.16 conţineo normă supletivă, nu imperativă, Decizia primirii în avocatură fiind atributul Uniunii Avocaţilor din România prin organele sale anume prevăzute şi în condiţiile cerute de lege şi de statutul emis în baza legii (art.63 lit.b din Legea nr.51/1995, republicată).
Numai în cazul în care aceste condiţii sunt îndeplinite, vocaţia prevăzută de art.16 alin.(2) lit.b) din Legea privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat devineun drept ce poate fi invocat de cel care solicităprimirea în profesie cu scutire de examen.
Faptul că reclamantul este o persoană în vârstă şi nu a profesat niciodată avocatura nupoate constitui un impediment pentru primirea acestuia în profesia de avocat cu scutire de examen aşa cum a susţinut pârâtul Baroul Suceava în motivarea avizului negativ pe care l-a emis.
Aşa fiind în mod corect, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a dovedit că îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen şi adispus admiterea acţiunii acestuia, anularea deciziilor nr.1182/2001 şi nr.8548/2001 emise de Uniunea Avocaţilor din România şi obligarea acesteia din urmă să-l primească în această profesie în condiţiile art.14 alin.2 şi ale art.16 alin.2 lit.b din Legea nr.51/1995 şi să emită decizie în acest sens. Totodată a dispus obligarea şi a pârâtului Baroul Suceava să emită decizie în acest sens.
Examinând şi din oficiu hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie şi neconstatându-se existenţa niciunui motiv de casare, recursurile declarate în cauză urmează a fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursuriledeclarate de Uniunea Avocaţilor din Româniaşi de Baroul Suceava împotriva sentinţei civile nr.91 din 19 iunie 2002 a Curţii de Apel Suceava, Secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1075/2002. Contencios. Anulare act... | CSJ. Decizia nr. 1077/2002. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
