CSJ. Decizia nr. 1077/2002. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs

ROMÂNIA

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV

Decizia nr.1077

Dosar nr.2698/2002

Şedinţa publică din 18 martie 2003

S-a luat în examinare recursul declarat de SC „O" SAmpotriva sentinţei civile nr.33 din 27 martie 2002a Curţii de Apel Suceava – Secţia comercială şi de contencios administrativ.

La apelul nominals-au prezentat:recurenta reclamantă SC „O" SAprin consilierul juridic B.C. şi intimaţii pârâţi Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Suceava, ambii prin consilierul juridic B.C., lipsind intimata pârâtă Administraţia Financiară Rădăuţi.

Procedura completă.

Consilierul juridicB.C. a susţinut recursul solicitând admiterea acestuia cu referire la notele scrise.

Reprezentanta Ministerului Finanţelor Publice a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Aceleaşi concluzii de respingere a recursului a pus şi procurorul.

CURTEA

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Suceava – Secţia comercială şi de contencios administrativ sub nr.4865 din 28 august 2000, reclamanta SC „O" SA a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Suceava, solicitând ca în contradictoriu cu aceste părţi să se dispună anularea procesului verbal de control din 18 noiembrie 1999, Hotărârea nr.6/1999 emise de Administraţia Financiară Rădăuţi, Dispoziţia nr.17/2000 şi Decizia nr.1075/2000 emise de Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Suceava şi Ministerul Finanţelor Publice, acte prin care a fost obligată să vireze la bugetul de stat suma de62.386.684 lei TVA aferent unorcontracte de asociere.

Prin sentinţa nr.207 din 18 decembrie 2000 Curtea de Apel Suceava – Secţia comercială şi de contencios administrativ aadmis acţiunea şi a anulat actele administrative, exonerând reclamanta de plata sumei de 62.386.684 lei. Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut că în cauză greşit au stabilit TVA organele financiare pentru că fiind derulate contracte de asociere în participaţiune, repartizarea profitului între asociaţi nu se supune TVA,ca în cazul contractului de închiriere.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Suceava, iar Curtea Supremă de Justiţie – Secţia contencios administrativ prin Decizia nr.3752 din 20 noiembrie 2001 a admis recursul, casat sentinţa şi a trimis dosarul spre rejudecare la aceeaşi instanţă, pentru a introduce în cauză şi emitentul actului de control, respectiv Administraţia FinanciarăRădăuţi.

Curtea de Apel Suceava – Secţia comercială şi contencios administrativ a înregistrat cauza sub nr.182/2002 şi respectând îndrumările din Decizia de casare, a rejudecat acţiunea pronunând sentinţa nr.33 din 27 martie 2002, respingând acţiunea ca nefondată.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond areţinut că în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr.512/1998 trebuiau colectate şi virate TVA, după cum şi situaţia că pentrucontractele de asociere în participaţiune nu a respectat prevederile regulamentului emis în aplicarea Legii nr.82/1991.

Împotriva sentinţei nr.33 din 27 martie 2002 a declarat recurs reclamanta criticând soluţia în sensul că instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică, nerespectând voinţa părţilor, care au încheiat contracte deasociere în participaţiune reglementate de prevederile art.251 la255 Cod comercial, făcând deci o interpretare nelegală a unor convenţii ale părţilor. Al doilea motiv de recurs se referă la aplicarea greşităa dispoziţiilor legale privind plata TVA, atât timp cât la asociaţii contractului repartizarea profitului nu este supus TVA.

Analizând recursul sub aspectul criticilor formulate şi a prevederilor art.304 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat.

Prin procesul verbal din 18 noiembrie 1999 se constată de organele financiare abilitate că reclamanta, pentru operaţiunile derulate în baza contractelor de asociere în participaţiune încheiate cu diverşi agenţi economici, nu a transmis deconturile de venituri şi cheltuieli la sfârşitul perioadei deraportare.

Potrivit art.101 din Regulamentul de aplicare a Legii contabilităţii, Legea nr.82/1991, cheltuielile şi veniturile determinate deoperaţiunile asocierilor în participaţiune se contabilizează distinct de către unul din asociaţi, conform contractului de asociere.

La sfârşitul perioadei de raportare, cheltuielile şi veniturile înregistrate pe naturi se transmit pe bază dedecont fiecărui asociat în vederea înregistrării acestora în contabilitatea proprie.

În acelaşi sens sunt şi prevederile pct.11.12 din Hotărârea Guvernului nr.512/1998 prin care au fost aprobate normele de aplicare a OG nr.3/1992 privind taxa pe valoarea adăugată, modificate şi completate prin Hotărârea Guvernului nr.336/1999, din care rezultă că drepturile şi obligaţiile prevăzute de reglementările legale privind TVA revin asoiatului care contabilizează cheltuielile şi veniturile, potrivit contractului încheiat între părţi.Mai rezultă că sumele decontate între părţi fără respectarea prevederilor menţionate la alineatul precedent se supun taxei pe valoarea adăugată, în cotele prevăzute de lege.

Este deci de observat că organul de control ca şi instanţaprin sentinţa nr.33/2002 nuau interpretatconvenţiile încheiate de reclamantă,ci au constatat prin verificarea făcutăcă reclamant nu a respectat prevederile legale referitoare la înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor derulate conform contractelor. Nerespectând obligaţia de a transmite la sfârşitul perioadei de decontare deconturile de venituri şi cheltuieli, cum se cere de prevederile pct.11.12 dinHotărârea Guvernului nr.512/1998, au fost supuşi la plata TVA aferentă.

Reclamanta recurentă nu a respectat reglementările deja menţionate, astfel că în conformitate cu prevederile art.34 din Ordonanţa Guvernului nr.3/1992 ea datorează şi majorări de întârziere aferente pentru TVA necalculată şi neplătită la buget. Aceste obligaţii nu s-au stabilit prin interpretarea clauzelor contractelor de asociere, ci datorită nerespectării de către reclamanta recurentă a prevederilor legale citate.

Faţă de considerentele expuse, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând deci a fi respinsîn acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de SC „O" SA împotriva sentinţei civile nr.33 din 27 martie 2002a Curţii de Apel Suceava – Secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi18 martie 2003.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre CSJ. Decizia nr. 1077/2002. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs