CSJ. Decizia nr. 1193/2002. Contencios. Recurs anulare decizie M.F. Recurs

ROMÂNIA

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV

Decizia nr.1193

Dosar nr.817/2002

Şedinţa publică din 25 martie 2003

S-au luat în examinare recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei civile nr.1680 din 10 decembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti- Secţia de contencios administrativ.

La apelul nominals-a prezentat recurentul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti reprezentat de procurorul A.T., lipsind recurentul pârât Ministerul Finanţelor Publice şi intimata reclamantă SC „E".

Procedura completă.

Apreciind pricina în stare de judecată, Curtea a acordat cuvântul în fond părţii prezente.

Reprezentanta Ministerului Public a solicitat admiterea recursurilor astfel cum au fost formulate, detaliind motivele de casare expuse în scris de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

După încheierea dezbaterilor s-a prezentat pentru intimata reclamantă consilierul juridic P.C. care a solicitat respingerea recursurilor şi a depus la dosar concluzii scrise.

CURTEA

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC „E". prin acţiunea depusă la Curtea de Apel Bucureşti – Secţia contencios administrativ, acţiunea înregistrată la 25 octombrie 2001, a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice şi a solicitat ca în contradictoriu cu acest pârât să se dispună anularea Deciziei nr.1505/28 septembrie 2001, decizie prin care a fost respinsă contestaţia ce o formulase împotriva Notei de constatare încheiată la 5 iulie 2001 de către organele de control ale Direcţiei Controlului Fiscal Prahova. S-a solicitat şi suspendarea executării Deciziei nr.1505/2001 până la soluţionarea acţiunii.

In susţinerea acţiunii, reclamanta a precizat că în mod nelegal s-a dispus ca să fie înregistrate în evidenţa contabilă a societăţii a obligaţiilor fiscale aferente sumei de 1.078.391.545 lei considerate profit, întrucât asupra mijloacelor fixe aduse ca aport în natură are un drept de uzufruct, dar şi nuda proprietate.

Curtea de Apel Bucureşti – Secţia contencios administrativ prin sentinţa nr.1680 din 10 decembrie 2001 pronunţată în dosarul 1866/2001 a admis acţiunea reclamantei, a anulat Decizia nr.1505 din 25.09.2001 emisă de Ministerul Finanţelor Publice şi a exonerat reclamanta de plata obligaţiilor fiscale aferente sumei de 1.078.391.545 lei reprezentând cheltuieli deductibile.

Pentru a pronunţa acestă soluţie instanţa de fond a reţinut că soluţia dată de Ministerul Finanţelor Publice în Decizia 1505/2001 este greşită, fiind dată cu încălcarea prevederilor art.4 din OGnr.70/1994 privind impozitul pe profit, cheltuielile aferente realizării veniturilor fiind deductibile la calculul impozitului. Această constatare fiind făcută deoarece în perioada controlată reclamanta a obţinut venituri din exploatarea mijloacelor fixe aduse ca aport, atât în ceea ce priveşte uzufructul cât şi nuda proprietate.

Instanţa a decâzut pârâtul din dreptul de a propune probe, acesta depunând la dosar întâmpinare peste termenul legal cerut de art.114 Cod procedură civilă, fiind respinsă cererea de a fi introdusă în cauză Direcţia controlului fiscal, cu motivarea că potrivit OGnr.13/2001 obiectul contestaţiei în justiţie îl formează actulemis de Ministerul Finanţelor Publice, adică Decizia 1505/2001 şi nu nota de control.

Impotriva sentinţei nr.1680/10.12.2001 a fost declarat recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, criticând soluţiaca fiind dată cu încălcarea principiului contradictorialităţii procesului civil prin respingerea cererii de a fi introdusă în cauză şi Direcţia Controlului Fiscal Prahova, organ care a încheiat actul fiind pus în imposibilitate să îşi susţină constatările şi să formuleze apărări. S-a mai motivat recursul şi pe lipsă de rol activ a instanţei, care nu a pus în discuţia părţilor oportunintatea efectuării unei expertize contabile, după cum instanţa nu s-a pronunţat asupra cererii de suspendare a executării deciziei. Un alt motiv de casare menţionat în recurs se referă la aplicarea greşită a legii în rezolvarea cauzei deduse judecăţii întrucât conform art.11 din Legea nr.15/1994 privind amortizarea capitalului mobilizat în active de genul celor ce fac obiectul procesului se calculează de agentul economic ce le are în proprietate

Ministerul Finanţelor Publice la rândul său a formulat recurs criticând soluţia instanţei de fondca fiind nelegală, în sensul că interpretând greşit actuldedus judecăţii a solicitat natura şiînţelesul acesteia, şi că instanţa de fond greşit a respins cererea de a fi introdusă în cauză Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova, căreia i se subordonează organul care a întocmit actul de constatare, dar şi ca succesoare administrativ a fostei Direcţii de control fiscal.

Verificând cauza sub aspectul criticilor formulate în recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de către Ministerul Finanţelor Publice dar şi a motivelor prevăzute în art.304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acestea sunt fondate.

Potrivit art.11 din Legea nr.29/1990 instanţa este competentă să se pronunţe şi asupra legalităţii atelor şi operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecăţii. Obiectul supus judecăţii, Decizia Ministerul Finanţelor Publice nu poate fi analizat decât în legătură directă cu legalitatea sau nelegalitatea Notei de control.

Instanţa a respins în mod greşit cererea pârâtei de a fi introdusă în cauză Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova ca organ emitent al actului de control nerespectând principiul disponibilităţii ce guvernează procesul civil, judecata nefiind făcută în contradictoriu şi cu cel care a emis actul de bază.

Acest drept revine părţilor în proces, ce propune introducerea în cauză, pentru ca judecata să se poată face în contradictoriu şi cu instituţia care a emis actul să poată faceapărările pe care le apreciază necesarstabilirii adevărului, ori acest drept instanţa nu l-a avut în vedere şi nu a fost respectat.

Procedând în acest mod, cu încălcarea prevederilor art.129 alin.2 Cod procedură civilă, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală.

Constatând aceasta nelegalitate, celelalte motive de recurs nu se vor mai verifica, urmând ca ele să facă obiectul analizei judecătoreşti în rejudecare, ca apărări ale părţilor.

Faţă de aceste considerente, Curtea va admite recursurile, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza pentru rejudecare la aceeaşi instanţă, urmând a fi introdusă în cauză ca pârâtă şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei civile nr.1680 din 10 decembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti- Secţia de contencios administrativ.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2003.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre CSJ. Decizia nr. 1193/2002. Contencios. Recurs anulare decizie M.F. Recurs